duminică, 27 iulie 2014

Cum venim pe lume?



Vreau sa va scriu despre o carte ce am primit-o de la o prietena draga: Jeanina Vlad. Nu m-am intalnit personal cu aceasta minunata femeie dar intotdeauna am urmarit-o cu drag pe blog si pe facebook. Tin mine ca prima data cand am "citit-o", povestea cu exactitate cum a nascut ea acasa, si ce a simtit in acele momente. Cu lux de amanunte. Pe atunci am fost socata si am zis ca eu nu vreau sa trec niciodata prin asa ceva. Sarcina nu e de mine.


 Mai apoi  am inceput sa citesc si sa urmaresc activitatea Dittei Depner ce sustine nasterea naturala si alaptatia bebelusului. Si totul a inceput sa mi se para firesc, fascinant si foarte captivant. Am decis ca de voi avea un bebe cu singuranta il voi naste normal, il voi alapta, il voi hrani numai cu hrana sanatoasa si multa iubire. Am urmarit in continuare si evolutia jeaninei in tenerife, cat de frumos si pur isi creste baiatul; cum il tine mereu langa ea, avand san la discretie, cum yago ( asa il cheama pe baietelul ei) nu a purtat niciodata pampers, cum bea cu pofta cel mai verde smoothie, cum papa fructe in nesat.... Ce copil sanatos si vesel a crescut el!

 A devenit un model de urmat pentru mine si pentru multe alte femei.
Revenind la carte, am citit-o pe nerasuflate. Imi place mult de tot cum explica in carte despre conceptie, nastere, alaptare. Nimic nu este vulgar ci totul este descris prin cuvinte simple, frumoase si reale. Nu vine barza, copilul nu iese prin buric, nu se taie burtica ci copilul se naste in mod firesc. Nici eu nu stiam ca de fapt uterul este cel ce impinge copilasul afara iar mama trebuie sa fie relaxata. Nu e nevoie  de cezariana, de tipete  urlete si alte experiente traumatizante atat pentru mama cat si pentru copil. Nasterea este cel mai frumos lucru din lume.


Eu nu am trait aceasta experienta si pentru ca nu am copilasi, las mamicile sa va explice mai bine:
Blog: emigranti in tenerife
Site: cum venim pe lume
Site: Alex si David cresc
Cum puteti comanda cartea - informatii AICI sau AICI - ultimul butonas portocaliu din josul paginii.

Cat despre mine, abia astept sa o citesc Dianei, chiar daca are 7 ani si jumatate. E important pentru ea sa stie cum venim pe lume si cum organismul nostru stie sa aduca pe lume un bebelus fara a fi nevoie de operatie sau interventii ale medicilor ( decat in cazuri foarte grave cand este pusa in pericol viata mamei sau a copilasului).

Si daca tot am vorbit de copilasi si de mamici, vreau sa mentionez ca in brasov exista un grup al mamicilor ce se numeste Happy Moms. Este coordonat de Dana Lupsa, o mamica nazdravana, un izvor nesecat de energie: organizeaza tot felul de intalniri cu mamici, ateliere, plimbari, evenimente caritabile si muuulte multe altele. Eu am avut onoarea sa o cunosc cand m-a rugat sa particip la o intalnire cu mamici carora sa le explic despre importanta alimentatiei vegetariene crudivora, cum putem sa avem copii sanatosi, sa ne revenim mai usor la greutatea dorita dupa nastere fara sa ne infometam sau sa ne afectam lactatia pentru copilas. Mi-a placut mult de tot sa stau de vorba cu mamici si sa le raspund la intrebari. Au venit si cu copilasi, care s-au bucurat de cate o felioara de tort raw, caramele raw cu ciocolata si bomboane cu cocos.  Iar eu m-am hranit cu bucuria si energia lor!
Va invit asadar sa va alaturati grupului de happy moms pe pagina de facebook!



vineri, 18 iulie 2014

Dulceata de trandafiri rawz

Am ramas in urma cu scrisul aici, in coltisorul meu de suflet virtual. Tot mi-am propus sa asez aceasta reteta spre nemurire si ma luai cu treaba mereu. Pana azi. M-am setat de pe la amiaza sa ajung acasa si sa scriu. Vremea ma ajuta si ea, ca e racoare si bine si afara ploua tare frumos. Perfect pentru a rasfoi fotografiile de la bunica mea draga.


Totul este frumos la ea. Imi este draga casa ei mult de tot si tare mi-ar place sa am si eu o casuta asa. Facuta cu lemn si chirpici, cu doua camarute, cu prispa si pod aerisit. Langa intrare, spre gradina, are bunicuta mea o tufa maaare cu trandafiri pentru dulceata. Sunt de o culoare superba iar parfumul, este divin. Langa trandafiri 2 tufe mai putin mari de menta. Una dintre tufe mi-a dat-o la brasov si am deshidratat firicelele de menta cu tot cu tulpina in deshidrator si acum mai imi fac ceiut din ea.


 Revenind la trandafiri... Nu ma dau in vant dupa dulceata de trandafiri, dar trebuie sa recunosc ca este o delicatesa delicata dedicata celor ce vor sa se rasfete ca odinioara - cand musafirii erau serviti cu o lingurita de dulceata de trandafiri langa un pahar cu apa... Si cu acest gand mi-am zis ca vreau sa incerc si eu sa prepar ceva parfumat si sanatos cu petalele de trandafiri. Dulceata practic consta in zahar si petale. Zaharul consta in chestii nesanatoase, mai ales ca este rafinat si ultra procesat. Asa ca am zis ca vreau sa incerc o dulceata fara zahar si fara foc. V-am zapacit de cap asa-i? Bun... asta mi-am si propus!


Ce am folosit in loc de zahar? Miere, evident. Am fost in piata si am luat un borcan de miere poliflora si am zis sa vad ce o iesi. Am cules trandafirii ce erau mari si foarte bine deshisi si i-am verificat de locatari. Nu aveau deloc.. Asa ca am rupt usor petalele si le-am pus intr-un borcan curat si uscat.


E cam greu sa va dau ingrediente in cantitati exacte... Eu am pus petale de la cativa trandafiri, apoi am turnat miere, iar am pus petale, iar miere. Si pentru ca am stat o saptamana, am tot adunat cate un trandafir doi in fiecare zi si i-am adaugat in borcan. Am umplut borcanul cu miere si am pus capacul.
La cateva zile, am invartit usor in miere cu o lingura de lemn, cu drag si mirare ca mierea incepea sa miroasa a trandafiri.

In 5 zile se simtea deja foarte puternic aroma de trandafiri.. atat la miros cat si la gust. Ajunsa in Brasov, am pus borcanul cu miere in frigider. Si acum tot acolo sade.
Mierea s-a zaharisit putin, dar asta nu ma deranjeaza. Petalele de trandafiri sunt usor caramelizate, dar un pic mai tari, nu precum cele din dulceata facuta pe foc cu zahar.


Si bineinteles ca nu am putut rabda si am folosit aceasta miere si in cateva prajituri raw... ca un topping peste zmeura, capsuni... Este minunata! Un alint pentru papilele gustative!


Sa  nu uitati aceasta reteta daca gasiti petale de trandafiri pentru dulceata. Iar la anu, sa va puneti minim un borcan asa... E un adevarat rasfat!


joi, 3 iulie 2014

Vegan: Etica. Viata.

Azi in autobuz... ascultam si priveam oameni din jur....
In spatele meu un bunic cu nepotelul de 3 ani: "vezi cladirea aceea mare de dupa copacii astia? Aici este spitalul  judetean. Aici am venit eu cu buni... M-au adormit si apoi m-au taiat si eu nu am simtit nimic"
Eu.. oripilata de discutie.... dar imi vad de ale mele...
In dreapta mea o doamna mai in varsta cu foarte multe alunite crescute pe piele.... in spatele ei un tanar ce asculta muzica la casti, mananca cipsuri si bea dintr-o sticla mare de pepsi...
Ma gandesc in sinea mea.. ce natie de oameni suntem... in ce hal am involuat... De ce nu ne invata nimeni sa ne pretuim sanatatea si sa avem grija de noi?
Sunt convisa pe deplin ca alimentatia vegana iti schimba gandirea si perceptia asupra vietii. Hei... daca mie mi s-a intamplat, se poate intampla si tie... Daca parintii mei au devenit vegetarieni, pot deveni si ai tai.... Daca sotul meu a devenit ovo lacto vegetarian e semn clar ca si al tau poate urma acest stil de viata. Trebuie doar sa VREI.


Cred ca am mai spus-o si pe blog, si o voi repeta, pana cand nu oi mai fi : carnea si pestele aduc boala, suferinta si moarte. Primele doua celor ce o consuma si ultima celui care o poseda. Ouale si laptele sunt nesanatoase si ele, chiar daca animalul nu moare de la ele. Sau nu imediat.
In fiecare celula din carnea care o consumati primiti teroare, frica, spaima, agresiune. Pentru ca organismul este format in cea mai mare parte din apa. Apa are viata, iar moleculele de apa isi schimba structura in functie de sentimentele interioare.
Acum incercati sa va imaginati sau sa va amintiti ce s-a intamplat in corpul dvs in cel mai cumplit moment al vietii: un accident sau moartea unei persoane dragi.. Daca ati fost vreodata in primejdie, ce ati simtit? Eu nu am ajuns niciodata sa am sentimente atat de extreme, dar am avut momente de stres (departe insa de ceea ce simte un animal cand urmeaza a fi ucis) si mi-au albit o gramada de fire de par, inima a inceput sa imi bata neregulat, plamanii nu mai functionau la capacitatea normala iar starea generala era de tremur, teama, panica. Imi simteam corpul greoi si nu mai eram in stare sa fac nimic... Apa din corpul meu era urata si o simteam pe deplin.  Daca va e greu sa renuntati la carne si la peste, ganditi-va si la aceasta perspectiva. Nu e corect sa ne simtim superior altor specii. Nu e corect sa le inmultim inuman si inutil doar pentru a ne umple stomacul. Nu e corect sa umplem buzunarele celor ce ne vor bolnavi, dependenti si usor de manipulat.
Cum ar trebui sa fim noi? Sanatosi in primul rand. Sa fim mereu cu zambetul pe buze, sa ajutam neconditionat pe toti ce au nevoie. Si ma refer aici la toata rasa umana. Cand se va intampla asta? Probabil nu in mandatul meu pe aceasta planeta. Dar eu sunt optimista si ma lupt sa schimb macar vietile celor din jurul meu.

Va invit sa dati click pe Sursa, pentru a citi mai multe articole pe aceasta tema. Si sa dati mai departe.....

Si pentru ca vreau sa inchei intr-un ton optimist, va las sa vedeti cea mai frumoasa experienta avuta in Turcia, in vacanta din mai.Sa va explic in cateva cuvinte ce se intampla: eu si alin - prima data in apa, inotand alaturi de pesti si chiar de o broasca testoasa.  Experienta a fost fantasmagorica, si desi apele turciei nu ofera cine stie ce peisaj, totul a fost minunat! Am intrat in apa, m-am panicat timp de cateva secunde ca nu pot respira pe nas, apoi mi-am zis.. ce o fi.. o fi... si alaturi de instructor am coborat spre locul de pozat/filmat. Cu siguranta vom repeta experienta si tare ma bate gandul sa facem chiar un curs, sa putem face scuba diving oriunde dorim.
 Cert este ca dupa scufundare, Alin-ul meu nu a vrut sa mai manance peste la masa. Pentru ca i-a vazut vii, in mediul lor, curiosi si mancaciosi ( ne-au mancat paine din palma) si inima i-a fost cucerita. Din cate stiu, nu mai consuma peste deloc. Tare asta, nu?



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...