Ma duc la mama me

Asa i-a zis mama mea lui Florin ( fratele meu) cu doua seri inainte sa plecam la tara. Ne-am amuzat copios de felul cum a zis "ma duc la mama me" Repede si alintat!

.... Vorbind in postarea trecuta de bunici si de vremurile petrecute cu ei, vreau sa impartasesc cu voi o experienta foarte draga ce am avut-o de curand. Acum o luna, cu aproximatie, eu, impreuna cu parintii si cateva rude foarte apropiate, am hotarat sa tragem o fuguta scurta si rapida la mama mamei mele. Adica mai pe scurt - la bunica me.
Am mers mai intai la o matusa, pe care am luat-o de acasa, impreuna cu o catelusa mica si ochioasa si apoi am purces direct catre Vaslui City.


A fost o zi minunata si insorita iar la tara am ajuns pe seara. Pe drum, mama si cu cele doua surori au vorbit intruna, evident. Despre politica, mancare, religie. Mi-au facut capul calendar. Dar au pomenit la un moment dat de placinta cu dovleac. Si mi-a cazut cu tronc. Am zis ca vreau placinta cu dovleac seara. Si pentru ca eram singura nepoata in casoaie, au facut femeile placinta cu dovleac la nepotica :)))). Fara ou, fara lapte, fara zahar. Doar faina, apa, sare, drojdie si dovleac. S-a dus raw-ismul meu pe apa garlei. Dar am zis ca nu vin la bunica in fiecare zi nu? Acum ca am pomenit de placinta, se pare ca in loc sa ii fac si dansei o poza, am mancat-o. Dar va spun ca a fost delicioasa!

Nu vreau sa va imbuib capul cu o postare lunga ( cum a fost precedenta :))) ) asa ca voi trece la cea mai importanta parte. Am stat la povesti cu bunica si sora ei de vreo 85 de ani pana pe la 3 dimineatza. Apoi am zis ca tre sa merem la culcare. Eram 9 persoane, in 3 odaite. Dupa calcule si aranjari ( hi hi ) eu m-am dus in odaia de la drum, impreuna cu mama me.

Ceea ce vreau sa va povestesc, desi nu poate fi redat in cuvinte, este de o frumusete cum numai o mama cu copilul ei o poate simti. M-am pus in pat, si a venit si mama langa mine. Ea a adormit mai repede decat mine, dar am urmato si eu la scurt timp, fiind obosita de pe drum. In timpul noptii insa, ma trezeam din cand in cand. De ce? Ei bine, mama mea draga si scumpa, ma invelea. Ea, fiind fierbinte ca o sobita langa mine, ma incalzea, iar eu, fara sa imi dau seama, dadeam plapuma la o parte. Dar se trezea draga de ea si aseza plapuma inapoi si imi spunea "cori mama, dormi pe burta, intoarce-te mama ca sa poti respira bine"
Stiti cum m-am simtit in acele momente? Practic, m-am intors in timp cu 25 de ani, si am avut acelasi sentiment de iubire si siguranta. Eram eu, cu sufletul unei fetite de 5 ani, in corpul unei femei de 30 de ani, cu aceiasi admiratie si adoratie pentru mama mea draga. Iar cand a venit dimineatza si ne-a trezit cocosul la datorie, am intors capul si am vazut-o pe mami! Am avut din nou acel sentiment mirific din copilarie, de dragoste neconditionata si implinire sufleteasca. Eram cu mama! Eram safe! Ce imi puteam dori mai mult? Asta da fericire!

Bunica deja trebaluia prin casa, incercand sa nu faca zgomot sa ne trezeasca, asa ca ne-am hotarat sa ne alaturam ei. Am iesit afara, si am dat nas in nas cu aerul curat si racoros de la bunica din curte care ne-a trezit la realitate si a alungat orice urma de mos ene somnoros de la gene. Apoi am trecut la pregatirea micului dejun ( punem poze mai jos ) si apoi pe la pranz, ne-am indreptat care casa, in Brasov.

Dar sa va mai povestesc ceva amuzant. In timp ce eram prin curte cu pozele, ma striga mama in odaie. Ma duc si imi zice: "hai sa iti arat cu cine ai dormit azi noapte". Ma apropii, ma uit.. era un soricel decedat, si turtit. Decedat era clar de ceva vreme, dar turtit cred ca era doar de asta-noapte. Mi-a fost mila de bietul soricel, asa ca l-am luat de codita, si l-am dus in gradina, sa se odihneasca acolo, nu in patul bunicii. Si l-am mustrat pe motanel ca trebuia sa il puna unde doarme el, nu eu, fata de oras domle!

Domnul soricel, dormind in soarele bland al diminetii. Si motanelul mustrat:

Va impartasesc cateva fotografii, de la bunica mea pe care o iubesc foarte mult.

Zestrea Lelei - sora bunicii
Zestrea bunicii Maria
Bunica si bunicul Vasile
Bunicii imbracati de sarbatoare, sora bunicii, mama mea ( cu florile ) si doi unchi de-ai mei
Crizanteme in luna noiembrie
Mamaliga BIO :))
Meniul meu vegan, din care bineinteles ca a gustat toata lumea, ca prea mancam cu pofta! Mamaliga cu ciupercute parpalite la gratar si sos de usturoi cu patrunjel. O nebunie!
Familie numeroasa, veselie si buna dispozitie. Masa rotunda de lemn este aceiasi la care se hranea mama mea impreuna cu ceilalti 6 frati, cand erau mititei. Va imaginati 9 suflete in jurul acelei mese micute? Chiar daca mancare nu era mereu multa, toata lumea se ridica satula de la masa. Are o valoare sentimentala aparte si atatea amintiri frumoase. Pe ea se aseza direct mamaliga, care se taia cu ata. Noua (nepotilor), bunica ne dadea terci (din mamaliguta) dulce si papa bun ( prune uscate fierte in apa ). Dupa ce mancam, alergam prin toata ograda, dupa oratanii si nu numai. Si noi, ca toti copii....