luni, 18 august 2014

Aparatul care slabeste

Cel mai placut, dorit si sanatos mod de a slabi este mancand. Papam si slabim. Desi suna dubios, te asigur ca asa este cel mai bine. Testat pe propria piele. Cand m-am raw "tacanit" mancam intruna, cantitati mari de mancare. Si slabeam in medie 1 kg pe saptamana, 4 pe luna... si mai multe pe pamant :) Exact cat trebuie ca organismul sa isi revina incet, pielea sa se aranjeze frumos, tesutul adipos sa se topeasca si cel muscular sa creasca ( daca il ajutam bineinteles si cu putina miscare).
Astazi va prezint minunatia de aparat ce va ajuta la slabit in timp ce mananci. Se numeste Thermomix.
Este un robot de bucatarie pe care l-am dorit din prima clipa in care l-am vazut in cadrul unei demonstratii. Desi am intrat sceptica, am iesit pe deplin satisfacuta! Si imediat ce ideea cu restaurantul raw s-a pus pe picioare, a fost primul aparat pus pe lista de cumparat. Si a lucrat thermomix-ul intruna, zi de zi, ore in sir, preparand supe, sosuri, creme, inghetata si multe altele. Daca nu exista, probabil ca in fiecare luna am fi schimbat robotul de bucatarie ( asta in fericitul caz in care ar fi rezistat o luna).
Ce face thermomix-ul? De toate! Numa loc de barbat in casa nu tine!
Ce are si ce face scrie aici: mixer, fierbator de apa, masina de tocat, moara, steamer, malaxor, cantar, timer, sterilizator, masina de gatit, putinei,incalzitor de mancare ( in loc de cuptor cu microunde ), shaker, zdrobitor de gheata, blender , rasnita, masina de lapte de soia, preparator pt hrana proaspata a bebelusului la 37°C.)
Eu il folosesc in mod deosebit la torturi raw, la macinat, maruntit, topit, rasnit, dar si la prepararea multor bauturi smoothie, deosebit de delicioase. Este atat de simplu sa pui in bol ce gasesti in cosul de fructe si legume, putina apa si sa pornesti aparatul 10 secunde la treapta 10. Atata ii ia sa faca un smoothie cremos si bun de te lingi pe degete!
 Recapituland,  Thermomix cântăreşte, toacă, bate spume /creme, amestecă, rade, macină, mărunţeşte, pulverizează, frământă, şi asta nu e tot: el găteşte, fierbe în aburi şi, în plus, se curăţă aproape singur.Mai multe detalii AICI, pe site-ul Thermomix Romania

Demonstratii se fac aproape saptamanal. Daca doriti sa participati la un astfel de eveniment, va rog sa imi trimiteti un email la bacalu.corina@gmail.com. Si tot aici sa imi scrieti daca aveti curiozitati despre acest aparat.

Intre timp, voi aseza in acest articol poze cu preparatele raw pregatite la thermomix.

Tort cu crema din caju, aromat cu vanilie si lucuma, indulcit cu miere de rapita. Mai contine "clatite" din banane, topping de nectarine.  Iar blatul este din migdale, curmale si fulgi de cocos. A fost extrem de apreciat de catre cei ce l-au servit!


Acestea fiind zise, sa zambim putin!

joi, 14 august 2014

Si din nou, de la capat.



Niciodata nu am stat sa dau crezare zodiacului, dar trebuie sa recunosc - mama m-a nascut in cea mai nastrusnica zodie dintre toate: varsator. Pentru ca varsatorul nu sta pe loc, nu se opreste niciodata din a explora si a invata lucruri noi, indiferent de cine si de ce este in jurul sau. In urma cu 4 ani, descopeream lumea fantastica a veganismului, cu toate preparatele sale fara foc si eram fascinata de fiecare ingredient in parte. Am invatat singura sa prepar mancaruri delicioase, aspectuoase si sanatoase si am impartasit virtual si nu numai, fiecare lucru nou invatat. In urma cu o luna, in timp ce eram in vacanta in Turcia, m-a traznit o idee: sa invat sa fac tatuaje. Da, ati citit bine. Daca de aproximativ 3 ani le tot adun pe mine, m-am decis sa le ofer la randul meu si altora, invatand sa "pictez" in piele. Ii drept ca de mica am avut o farama de talent si la desen, dar ai mei parinti au decis ca muzica este mai potrivita pentru mine si au ales pianul... dar arta vizuala mi-a ramas in suflet de atunci. Iata asadar cum la 34 de ani o iau de la capat, pasind cu dorinta si pasiune pe un nou taram al artelor: tatuajele. Tare mi-ar place sa imbin veganismul cu arta tatuajelor dar, sunt sigura ca de as folosi suc de sfecla rosie in locul pigmentului rosu, organismul l-ar absorbi intr-o clipita iar tatuajul ar ajunge in stomac, si nu pe piele, la vedere. Nici nu va puteti imagina cata bucurie pe mine cand salonul de tatuaje m-a acceptat ca si ucenica, cand am inceput sa desenez din nou, cand am tatuat prima data pe un gref. Imi doresc sa am rabdare, sa invat bine si sa va mai spun "din culise" una alta despre tatuaje, despre saloanele de profil si oamenii ce vin sa se tatueze. Daca pana acum contactul meu cu lumea reala se facea in mare parte prin intermediul internetului, acum lucrurile stau altfel: cunosc oameni noi si aud povesti in fiecare zi!
Unde ma gasiti? Pe str Republicii, nr 13, la salonul de tattoo si piercing Kronstadt Ink 
Si cateva desene de-ale mele, mai vechi si mai noi.



duminică, 27 iulie 2014

Cum venim pe lume?



Vreau sa va scriu despre o carte ce am primit-o de la o prietena draga: Jeanina Vlad. Nu m-am intalnit personal cu aceasta minunata femeie dar intotdeauna am urmarit-o cu drag pe blog si pe facebook. Tin mine ca prima data cand am "citit-o", povestea cu exactitate cum a nascut ea acasa, si ce a simtit in acele momente. Cu lux de amanunte. Pe atunci am fost socata si am zis ca eu nu vreau sa trec niciodata prin asa ceva. Sarcina nu e de mine.


 Mai apoi  am inceput sa citesc si sa urmaresc activitatea Dittei Depner ce sustine nasterea naturala si alaptatia bebelusului. Si totul a inceput sa mi se para firesc, fascinant si foarte captivant. Am decis ca de voi avea un bebe cu singuranta il voi naste normal, il voi alapta, il voi hrani numai cu hrana sanatoasa si multa iubire. Am urmarit in continuare si evolutia jeaninei in tenerife, cat de frumos si pur isi creste baiatul; cum il tine mereu langa ea, avand san la discretie, cum yago ( asa il cheama pe baietelul ei) nu a purtat niciodata pampers, cum bea cu pofta cel mai verde smoothie, cum papa fructe in nesat.... Ce copil sanatos si vesel a crescut el!

 A devenit un model de urmat pentru mine si pentru multe alte femei.
Revenind la carte, am citit-o pe nerasuflate. Imi place mult de tot cum explica in carte despre conceptie, nastere, alaptare. Nimic nu este vulgar ci totul este descris prin cuvinte simple, frumoase si reale. Nu vine barza, copilul nu iese prin buric, nu se taie burtica ci copilul se naste in mod firesc. Nici eu nu stiam ca de fapt uterul este cel ce impinge copilasul afara iar mama trebuie sa fie relaxata. Nu e nevoie  de cezariana, de tipete  urlete si alte experiente traumatizante atat pentru mama cat si pentru copil. Nasterea este cel mai frumos lucru din lume.


Eu nu am trait aceasta experienta si pentru ca nu am copilasi, las mamicile sa va explice mai bine:
Blog: emigranti in tenerife
Site: cum venim pe lume
Site: Alex si David cresc
Cum puteti comanda cartea - informatii AICI sau AICI - ultimul butonas portocaliu din josul paginii.

Cat despre mine, abia astept sa o citesc Dianei, chiar daca are 7 ani si jumatate. E important pentru ea sa stie cum venim pe lume si cum organismul nostru stie sa aduca pe lume un bebelus fara a fi nevoie de operatie sau interventii ale medicilor ( decat in cazuri foarte grave cand este pusa in pericol viata mamei sau a copilasului).

Si daca tot am vorbit de copilasi si de mamici, vreau sa mentionez ca in brasov exista un grup al mamicilor ce se numeste Happy Moms. Este coordonat de Dana Lupsa, o mamica nazdravana, un izvor nesecat de energie: organizeaza tot felul de intalniri cu mamici, ateliere, plimbari, evenimente caritabile si muuulte multe altele. Eu am avut onoarea sa o cunosc cand m-a rugat sa particip la o intalnire cu mamici carora sa le explic despre importanta alimentatiei vegetariene crudivora, cum putem sa avem copii sanatosi, sa ne revenim mai usor la greutatea dorita dupa nastere fara sa ne infometam sau sa ne afectam lactatia pentru copilas. Mi-a placut mult de tot sa stau de vorba cu mamici si sa le raspund la intrebari. Au venit si cu copilasi, care s-au bucurat de cate o felioara de tort raw, caramele raw cu ciocolata si bomboane cu cocos.  Iar eu m-am hranit cu bucuria si energia lor!
Va invit asadar sa va alaturati grupului de happy moms pe pagina de facebook!



vineri, 18 iulie 2014

Dulceata de trandafiri rawz

Am ramas in urma cu scrisul aici, in coltisorul meu de suflet virtual. Tot mi-am propus sa asez aceasta reteta spre nemurire si ma luai cu treaba mereu. Pana azi. M-am setat de pe la amiaza sa ajung acasa si sa scriu. Vremea ma ajuta si ea, ca e racoare si bine si afara ploua tare frumos. Perfect pentru a rasfoi fotografiile de la bunica mea draga.


Totul este frumos la ea. Imi este draga casa ei mult de tot si tare mi-ar place sa am si eu o casuta asa. Facuta cu lemn si chirpici, cu doua camarute, cu prispa si pod aerisit. Langa intrare, spre gradina, are bunicuta mea o tufa maaare cu trandafiri pentru dulceata. Sunt de o culoare superba iar parfumul, este divin. Langa trandafiri 2 tufe mai putin mari de menta. Una dintre tufe mi-a dat-o la brasov si am deshidratat firicelele de menta cu tot cu tulpina in deshidrator si acum mai imi fac ceiut din ea.


 Revenind la trandafiri... Nu ma dau in vant dupa dulceata de trandafiri, dar trebuie sa recunosc ca este o delicatesa delicata dedicata celor ce vor sa se rasfete ca odinioara - cand musafirii erau serviti cu o lingurita de dulceata de trandafiri langa un pahar cu apa... Si cu acest gand mi-am zis ca vreau sa incerc si eu sa prepar ceva parfumat si sanatos cu petalele de trandafiri. Dulceata practic consta in zahar si petale. Zaharul consta in chestii nesanatoase, mai ales ca este rafinat si ultra procesat. Asa ca am zis ca vreau sa incerc o dulceata fara zahar si fara foc. V-am zapacit de cap asa-i? Bun... asta mi-am si propus!


Ce am folosit in loc de zahar? Miere, evident. Am fost in piata si am luat un borcan de miere poliflora si am zis sa vad ce o iesi. Am cules trandafirii ce erau mari si foarte bine deshisi si i-am verificat de locatari. Nu aveau deloc.. Asa ca am rupt usor petalele si le-am pus intr-un borcan curat si uscat.


E cam greu sa va dau ingrediente in cantitati exacte... Eu am pus petale de la cativa trandafiri, apoi am turnat miere, iar am pus petale, iar miere. Si pentru ca am stat o saptamana, am tot adunat cate un trandafir doi in fiecare zi si i-am adaugat in borcan. Am umplut borcanul cu miere si am pus capacul.
La cateva zile, am invartit usor in miere cu o lingura de lemn, cu drag si mirare ca mierea incepea sa miroasa a trandafiri.

In 5 zile se simtea deja foarte puternic aroma de trandafiri.. atat la miros cat si la gust. Ajunsa in Brasov, am pus borcanul cu miere in frigider. Si acum tot acolo sade.
Mierea s-a zaharisit putin, dar asta nu ma deranjeaza. Petalele de trandafiri sunt usor caramelizate, dar un pic mai tari, nu precum cele din dulceata facuta pe foc cu zahar.


Si bineinteles ca nu am putut rabda si am folosit aceasta miere si in cateva prajituri raw... ca un topping peste zmeura, capsuni... Este minunata! Un alint pentru papilele gustative!


Sa  nu uitati aceasta reteta daca gasiti petale de trandafiri pentru dulceata. Iar la anu, sa va puneti minim un borcan asa... E un adevarat rasfat!


joi, 3 iulie 2014

Vegan: Etica. Viata.

Azi in autobuz... ascultam si priveam oameni din jur....
In spatele meu un bunic cu nepotelul de 3 ani: "vezi cladirea aceea mare de dupa copacii astia? Aici este spitalul  judetean. Aici am venit eu cu buni... M-au adormit si apoi m-au taiat si eu nu am simtit nimic"
Eu.. oripilata de discutie.... dar imi vad de ale mele...
In dreapta mea o doamna mai in varsta cu foarte multe alunite crescute pe piele.... in spatele ei un tanar ce asculta muzica la casti, mananca cipsuri si bea dintr-o sticla mare de pepsi...
Ma gandesc in sinea mea.. ce natie de oameni suntem... in ce hal am involuat... De ce nu ne invata nimeni sa ne pretuim sanatatea si sa avem grija de noi?
Sunt convisa pe deplin ca alimentatia vegana iti schimba gandirea si perceptia asupra vietii. Hei... daca mie mi s-a intamplat, se poate intampla si tie... Daca parintii mei au devenit vegetarieni, pot deveni si ai tai.... Daca sotul meu a devenit ovo lacto vegetarian e semn clar ca si al tau poate urma acest stil de viata. Trebuie doar sa VREI.


Cred ca am mai spus-o si pe blog, si o voi repeta, pana cand nu oi mai fi : carnea si pestele aduc boala, suferinta si moarte. Primele doua celor ce o consuma si ultima celui care o poseda. Ouale si laptele sunt nesanatoase si ele, chiar daca animalul nu moare de la ele. Sau nu imediat.
In fiecare celula din carnea care o consumati primiti teroare, frica, spaima, agresiune. Pentru ca organismul este format in cea mai mare parte din apa. Apa are viata, iar moleculele de apa isi schimba structura in functie de sentimentele interioare.
Acum incercati sa va imaginati sau sa va amintiti ce s-a intamplat in corpul dvs in cel mai cumplit moment al vietii: un accident sau moartea unei persoane dragi.. Daca ati fost vreodata in primejdie, ce ati simtit? Eu nu am ajuns niciodata sa am sentimente atat de extreme, dar am avut momente de stres (departe insa de ceea ce simte un animal cand urmeaza a fi ucis) si mi-au albit o gramada de fire de par, inima a inceput sa imi bata neregulat, plamanii nu mai functionau la capacitatea normala iar starea generala era de tremur, teama, panica. Imi simteam corpul greoi si nu mai eram in stare sa fac nimic... Apa din corpul meu era urata si o simteam pe deplin.  Daca va e greu sa renuntati la carne si la peste, ganditi-va si la aceasta perspectiva. Nu e corect sa ne simtim superior altor specii. Nu e corect sa le inmultim inuman si inutil doar pentru a ne umple stomacul. Nu e corect sa umplem buzunarele celor ce ne vor bolnavi, dependenti si usor de manipulat.
Cum ar trebui sa fim noi? Sanatosi in primul rand. Sa fim mereu cu zambetul pe buze, sa ajutam neconditionat pe toti ce au nevoie. Si ma refer aici la toata rasa umana. Cand se va intampla asta? Probabil nu in mandatul meu pe aceasta planeta. Dar eu sunt optimista si ma lupt sa schimb macar vietile celor din jurul meu.

Va invit sa dati click pe Sursa, pentru a citi mai multe articole pe aceasta tema. Si sa dati mai departe.....

Si pentru ca vreau sa inchei intr-un ton optimist, va las sa vedeti cea mai frumoasa experienta avuta in Turcia, in vacanta din mai.Sa va explic in cateva cuvinte ce se intampla: eu si alin - prima data in apa, inotand alaturi de pesti si chiar de o broasca testoasa.  Experienta a fost fantasmagorica, si desi apele turciei nu ofera cine stie ce peisaj, totul a fost minunat! Am intrat in apa, m-am panicat timp de cateva secunde ca nu pot respira pe nas, apoi mi-am zis.. ce o fi.. o fi... si alaturi de instructor am coborat spre locul de pozat/filmat. Cu siguranta vom repeta experienta si tare ma bate gandul sa facem chiar un curs, sa putem face scuba diving oriunde dorim.
 Cert este ca dupa scufundare, Alin-ul meu nu a vrut sa mai manance peste la masa. Pentru ca i-a vazut vii, in mediul lor, curiosi si mancaciosi ( ne-au mancat paine din palma) si inima i-a fost cucerita. Din cate stiu, nu mai consuma peste deloc. Tare asta, nu?



marți, 10 iunie 2014

Prea Iubitii mei

Dupa ce am plecat din Vaslui, nu aveam cum sa nu trec si prin vrancea, acasa la parintii mei. Da! S-au mutat dragii de ei din Brasov de mai bine de o luna si sunt foarte fericiti! Mereu ma suna mama sa imi spuna ca a plantat aia, ca s-a jucat cu catelul, ca a fost pe la o vecina, ca i-a iesit ardeiul iute, ca nu i-a iesit nici un morcov...  numai veselie in glasul lor "cori, e asa de bine aici mama... e atat de liniste.. dimineata te trezesc pasarelele, mergi si trebaluiesti prin curte, pe la amiaza tragi un somn lin, apoi iar te apuci de treaba.. e tare bine aici.. si o sa vezi tu ca mai incolo veniti si voi incoace, la tara..... (....) Hai ca te las, ca ii fac lui papa cu guacamole ca s-a copt avocado!" awwwwwww.....

 Am primit de la bunica o tufa de menta. Si una mai mica de leustean.Am pus-o in portbagaj si am dat bice pana la mazeer.  Cand am ajuns la poarta, am claxonat ca intre muzicanti, si papa mintenas a iesit la poarta si a deschis-o larg. A intrat cori in curte si papa taaaare emotionat ca are fata soferita! I-am imbratisat cu dor pe amandoi!
I-am dat cadoul din turcia lui papa, si mintenas m-a luat in deal sa imi arate ce schimbari s-au petrecut aici. Stefane... daca ai vedea tu ca urmasii urmasilor tai poarta scafarlie turceasca pe meleag moldovenesc....

 Panorama catre vale de la viitorul foisor. De langa nuc.
Panorama catre deal de la viitorul foisor. 

Nu am ratat ocazia de a prinde un pui si de a-l pupa spre marea mea dorinta de a-l albi. 
Nu am reusit inca! :))))

Intre timp, m-am mai plimbat prin gradina si am pozat straturile de usturoi, patrunjel, ardei iute, zmeura, rosii, etc, etc....

Cat am terminat de pozat prin gradina, mazeer o terminat de facut ciorba de loboda-stevie si orezul. Si m-a luat si ea in deal sa imi arate straturile. Cred ca se vede cat de fericita e, nu?

Aici am rugat-o sa deschida ochii mari, deoarece niciodata nu tin minte sa fi vazut atata limpezime, liniste si fericire in ochii ei. Sunt acum mai verzi ca niciodata! I-am zis de multe ori ca arata fantastic de bine!

  Mi-a aratat straturile de ceapa, fasole, mazare, cartofi, castraveti, ( unde doar 3 fire au iesit), papusoi de vreo 3 soiuri. Iar in deal am gasit straturi de ridichi ( nu stiu in ce masura se vor face, dar a pus semintele de proba) precum si o frumoasa planta de 3 frati patati din care papa face ceai si bea si se simte minunat.

 Are mama in gradina si un musuroi maaaaaaare de furnici. E hipnotizant sa te uiti la ele. Sper sa nu le mute cuibul sau sa il strice. Ar fi mare pacat de casuta lor!
Din gradina noastra, am intrat in a vecinului unde am gasit in iarba un puiut de..... mierla (?) 
L-am fotografiat si l-am lasat apoi sa se ascunda.
Deliciul deliciilor. Clei din copaci. Ioi ce ne mai infingeam dintii in scoarta si mancam. Era divin.
M-am abtinut de data asta si am fotografiat. Cleiul din palma era foarte tare.. probabil ca in timp ar fi devenit chihlimbar... de prun. :)

Dupa o tura de nici un minut, manuta mamei s-a umplut cu bunataturi.  Si in minutul urmator, s-au umplut falcutele mele....

. Catelul acesta a fost a bunicii. Dupa ce a murit, mama l-a lasat la o vecina, dornica de a avea un catel. Intre timp vecina a inceput sa il bata iar acesta a fugit. Timp de multi ani, a hoinarit, s-a adapostit si a mancat ce a gasit. Nici nu vreau sa ma gandesc prin ce a trecut.
  Cand papa s-a intors la tara prin toamna, acesta a venit timid in curte. Papa l-a recunoscut si l-a strigat pe nume. Nu va puteti imagina cata bucurie pe catel... Apoi cum ai mei s-au tot plimbat, i-au lasat oase si vorba la vecini, sa ii mai arunce cata putina mancare prin curte peste iarna.
   Acum, stabilindu-se la tara, au decis sa il tina la ei. Doar ca domnul tzutzu, este atat de dornic de afectiune si iubire ca sta practic numai intre picioarele lui mazeer si a lui papa. Si au trebuit sa ii faca o casuta si sa il lege, sa isi poata trebalui si ei. Cand am ajuns eu, nu m-a latrat ( vazand ca sunt cu papa). Dar mi s-a facut mila instand de el, vazandu-l legat cu o bucata mica de lant de o radacina a copacului. Si atunci i-am zis mamei sa caute o sarma luuuuunga si sa o lege de la copac la grajd si sa lege lantul de ea. Asa a facut mazeer, iar catelul nu se mai oprea din alergat si bucurat! Este o idee foarte buna pentru cei ce stau la casa si au loc in curte pentru un catel fericit!

 Mai pe seara, am mers la un vecin in vizita, sa ii vad gradina cu capsuni. O superbitate. Evident, ca ne-a asteptat cu un castron mare plin cu capsuni proaspat culese. Am mancat TOT!



La plecare, am intrat in cotet sa salut noua familie" Galina Pitica" ce s-a intemeiat. Doamna sedea bine pe oua, iar domnul m-a privit semet!

Am dormit cu mazeer. Sa scriu ca am adormit in cateva secunde? Nu scriu. Nu zic ca leacul la insomnie e un drum lung cu masina, plimbat prin deal, vizitat vecini, facut poze, si stat in pat langa mama, cu piuitul puisorilor de gaina la cap si vapaia focului ce trosnea lemnele in soba de la picioare! N-am zis!


sâmbătă, 7 iunie 2014

Mama mamei lui mazeer

O chema Adochitei Frasina. Prea multe nu stiu despre ea. Bunica mi-a povestit ca a avut 6 copii, din care doar bunica si sora ei au trait. Imi aduc aminte cand mergeam la ea in vizita, ca statea pe un pat... ca nu prea se putea misca. Si era batrana... A avut o viata grea, cu multa munca si probleme de sanatate. Dar si asa, a trait mult si a apucat sa isi vada stranepotii.  Imi pare rau ca nu am apucat sa o cunosc mai bine. Sa o rog sa imi povesteasca despre viata ei. Sa ii multumesc ca datorita ei sunt pe Pamant...


A plecat din lumea noastra pe la 90 de ani... iar nu de curand i s-a alaturat si sora bunicii.
Casa ei este o splendoare. Dar este in paragina si in cativa ani e posibil sa se darame. Nu traieste nimeni in ea de mult timp. Cu toate astea, cand intri in casa, ai senzatia ca cineva locuieste inca acolo.
Va invit asadar, in casa strabunicii mele... O casa mica, precum se construiau inainte la tara. Inainte de a intra in casa, sta prispa, unde alergam intruna cand eram mica. Apoi imediat cum deschizi usa se afla o incapere mica ce are o soba mare, un pat facut din lut ce pare a fi parte din aceasta. Acolo sedea o saltea din paie, iar strabunica dormea cu fiica ei cand era rece afara. In odaie sta lada cu zestre, un pat si cateva scanduri acoperite cu tzol ca niste bancute... si soba ce da din bucatarie, incalzind aerul si aici. Bucataria ( adica bozuna) este construita mai jos de casa, iar acolo bunica si-a petrecut ultimii ani din viata.

  
 
 
 
 
 
 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...