luni, 26 decembrie 2011

Brocoli cu avocado

Frumusetea bucatariei raw consta in faptul ca poti crea opere de arta in farfurie doar cu ce ai in stoc, acasa. Daca iti imaginezi ca pentru a face mancarea frumoasa ai nevoie de o gramada de ingrediente, iti zic ca te inseli. Poti face ceva incredibil de frumos cu cateva ingrediente. Sa luam de exemplu castravetele. Il poti spala, taia in patru si consuma presarat cu putina sare! Da.. este cel mai gustos, rapid si bun mod de consuma castravetele. Dar uneori vrem ceva frumos in farfurie.. poate avem pofta de a creea ceva frumos inainte de devorare. Este adevarat ca acest lucru trebuie facut cu mult inainte de a va apuca acea foame nebuna. Altfel nu mai aveti timp de arta ci doar de infulecat ceva cat mai repede. Et voila: felii de castravete in cel mai simplu si sofisticat mod!
Eh.. precum un copil aveam chef de joaca. Si din joaca a iesit un papa bun ce mi-a incantat ochii. Prima data. Si apoi papilele gustative. Iata ce a iesit in final:
Practic este o salata simpla: brocoli crud ce a fost framantat cu putin ulei, suc de lamaie si lasat vreo 30 de minute. Apoi a fost servit cu fulgi de migdale si ardei gras, pe felii de castravete.

Acum insa va propun o salata un pic mai bogata decat cea de sus. Imi place tare mult brocoli, in orice varianta ( cruda). Cea de sus este chiar incredibil de gustoasa, chiar de pare atat de simpla!
Mereu sunt tentata sa cumpar brocoli, ori de cate ori il vad in raftul magazinelor. Cumpar de obicei jumatate de kilogram, din care ofer 4 buchetele generoase porcusorilor mei dragi. Restul il papa je!
So.. astazi m-am dus in bucatarie sa vad ce am "in stoc?. Si am gasit asa:

Ingrediente:

- 1 buchet brocoli ( minus 4 buchetele - mentionate mai sus)
- 1 lingura ulei de floarea soarelui presat la rece
- jumatate de rosie deshidratata in ulei ( de la kaufland)
- 1 feliuta de ardei rosu ( adica fff putin, caci am dat la baieti un ardei intreg, minus feliuta)
- 1 avocado
- 1 codita de ceapa rosie germinata. Da.. :))) Adica a crescut coltul la ceapa, l-am taiat si l-am pus in mancare. Delicios!
- 1 lingurita suc de lamaie
- sare roz de himalaya ( preferata mea)
- 1 mana de rucola
- portocala pentru decor

Par cam multe ingrediente la prima vedere nu? Recunosc, asa e. Dar de sarbatori am zis sa ma aprovizionez si eu cu mai de toate. Si de altfel, par ele multe.. dar sunt sigura ca le aveti in casa!

Preparare:
Intai de toate am taiat brocoli si l-am facut buchetele mici. Am pus apoi 1 lingura de ulei si suc de lamaie si am facut un masaj cu blandete! Am lasat la odihna vreo 30 de minute, timp in care avocado a capatat un verde intens. Poate fi servit si in acest stadiu, cu putina sare!

A urmat o pasta din avocado. Adica taiat in 2, scos sambure, scos miezul cu o lingura si pus intr-un castron si apoi pisat cu o furculita. Ca la guacamole.

Si apoi restul.. taiat rosia, ardeiul, ceapa, puse toate langa brocoli, amestecat cu drag si apoi invartit totul cu 3 sferturi din pasta de avocado. Mie mi-a parut prea mult sa pun toata pasta de avocado, drept pentru care mai tarziu cu 2 ore am mers si am papat pasta de avocado ramasa ( pusa la pastrare in cealalta jumatate de coaja de avocado)
Unde am ramas? A da..

Am amestecat usor pasta cu restul ingredientelor si am pus apoi o parte din amestec intr-o jumatate de coaja de avocado.

Pentru servire am asezat mai intai frunzele de rucola ( de care sunt mega in love) apoi am pus 2 felii de portocala taiate in jumatati, niste fasii de ardei rosu si apoi in centru avocado poznas umplut cu broccoli.

Dupa sedinta foto corespunzatoare am scos continutul din avocado, am adus si ce ramasese in bucatarie, am asezat peste rucola si...
Si am papat tot, ce credeti? Da.. nici decorul nu a scapat!

Desi imi suna mult mai bine in engleza o voi spune in romaneste: bucataria cu hrana vie este simpla si amuzanta! Usor de facut si foarte sanatoasa!

marți, 20 decembrie 2011

Pinup Christmas Cake

In cele ce urmeaza va voi incanta simturile cu ceva frumos si gustos! Cand zic frumos, ma refer la o minunatie de fata, Otilia.. Cand zic gustos.. sigur este si Otilia o dulceata, dar in aceasta postare voi face referire la prajiturica facuta pentru sedinta foto Christmas PinUp Girl, by Rockabilly. Fotografiile superbe, mai pe larg ori pe lung :P, le gasiti aici
A fost o dupa amiaza captivanta! Am fost si am dus pentru sedinta foto cateva dulciuri. Le-am ornat acolo si ne-am distrat copios la poze.

Cu o zi inainte mi-a venit ideea de a face un blat rosu, din care sa fac cateva tarte mititele cu crema de vanilie si fulgi de cocos, inspirata fiind de fulgii de zapada de Craciun, si un tort in miniatura de ciocolata.. Deoarece ciocolata.. este ciocolata! Am modelat tartele, blatul, si mi-a ramas putina compozitie asa ca mi-a venit ideea sa fac niste cirese. Zis si facut!

Ingrediente blat:
100 gr migdale decojite/caju
1 lingura miere

1 lingurita suc de lamaie

2 linguri pudra de sfecla rosie / 3 linguri suc

1 lingura ulei de cocos

1 lingura ulei de cacao


Preparare:
Se maruntesc mai intai migdalele in robot pana ce le facem faina, apoi se adauga mierea, lamaia, uleiurile si pudra/sucul de sfecla rosie. Daca va ramane compozitie, faceti cateva cirese!
~ Pudra de sfecla rosie am obtinut-o asa: Am pus la deshidratat felii subtiri de sfecla rosie pana cand aceasta a devenit foarte crocanta. Puteti folosi deshidratorul iar de nu aveti, caloriferul. Apoi am luat cateva "cipsuri" si le-am pus in rasnita de cafea. Le-am macinat pana cand le-am transformat intr-o pudra fina. Este o idee minunata daca aveti prea multa sfecla rosie si timp liber. In acest mod, veti avea mereu in casa un colorant natural, usor de folosit.

Crema:
100 gr caju hidratat vreo 3 ore
2 linguri cacao

1 lingura ulei de cocos

2 lingura ulei de cacao

jumatate lingurita de pudra de roscove
2 linguri unt de alune de padure (optional)
jumatate lingurita de pudra de vanilie
1 lingurita rasa de pudra lucuma ( merge si fara)

Preparare:
Se pune in blender caju-ul scurs cu apa cat sa ii egaleze nivelul si se proceseaza 2 -3 minute. De merge in gol, mai adaugam apa.
Urmeaza sa adaugam celelalte ingrediente si sa mixam bineee pana cand totul este bine incorporat. Untul de alune de padure va da acel gust de nutella prajiturii. Eu am folosit cu succes o crema de roscove bio, ce are in componenta ei unt de alune de padure. Este de evitat insa, caci contine putin zahar de trestie. Sper ca intr-o zi sa am un aparat ce va face unt din nuci.


Am folosit un inel culinar pentru a obtine aceasta forma mica si rotunda. Daca nu aveti, puteti pune o folie alimentara intr-o cutiuta patrata ( nu foarte mare). Puneti peste folie blatul, presand usor cu degetele cat mai uniform. Iar cand este gata, asezati si crema deasupra. Dati la congelator peste noapte, apoi scoateti prajitura, tragand usor de folie. Puneti intr-o farfurie, ornati, si lasati la frigider vreo 2 ore inainte de servire! Este o bunatate!

Si dupa sedinta foto... am devorat tot!!!

Multumesc Rockabilly pentru experienta minunata,
Otilia pentru prezentarea sexy a bunatatilor

Calin Sapunaru pentru minunatele fotografii.

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Workshop roz cu bulinute mov


Dap! A fost un workshop rawz.. cu fetite de la 3 la 11 ani! Adica mai exact 4 fetite si un baiet. A fost foarte fun si sunt sigura ca vor tine minte aceasta petrecere la care au invatat ceva nou mult timp de acum incolo.
Mai pe larg...
M-am oferit sa fac un tort mic, pentru aniversarea fetitei unor foarte buni prieteni. Am intrebat ce prefera sarbatorita si mi s-a spus direct: ciocolata! Ok.. ciocolata.. la 3 ani... nush.. da am eu ceva in suflet ce nu prea e de acord cu ciocolata data celor mici. Dar, sa nu dezamagesc completamente pe cea mica ( adica Ocşana, cum isi zice ea, si Roxana cum ii zic ceilalti) am facut un mic compromis. Minor zic eu. Am pus de un blat mov, cu o crema de ciocolata (destul de "diluata") si peste ciocolata un strat generos de vanilie roz. Dap.. vanilie roz... spre deliciul fetitelor invitate si intristarea baietului! :)
Ca si reteta va spun pe scurt: blat facut din migdale, curmale si afine. Crema de cioco cu caju, cacao, lucuma, putina miere si crema roz - caju, lucuma, agave si praf de sfecla rosie, cu afine intregi ascunse in crema. Plus unt de cocos si cacao pentru intarirea cremelor la rece.

De cu o seara inainte mi-a venit minunata idee de a organiza un workshop cu cei mici, ca petrecerea sa fie cat mai distractiva. Si pentru ca recunosc, tortul nu a iesit prea dulce ( m-am gandit la tatic ce are diabet), am zis sa ii invat pe copii sa faca un sirop de ciocolata. Si apoi sa le dau la fiecare felia taiata sa si-o orneze dupa pofta inimii cu cateva ingrediente. Ha!

Inainte de a aduce tortul am scos cate o cescuta in care am pus cate 1 lingura cu miere. Am chemat copilasii la masa, si le-am pus la fiecare in cescuta cate 1 lingurita cu pulbere magica de ciocolata ( in vine in minte Alice Lopez, cu felul ei simpatic de a povesti treburi cu zane fermecate - caci ma simteam pe post de zână şefă cu zânuţe şi zân mic alaturea :))) Si gata cu diacriticele!
Bun. I-am pus pe toti sa invarta bine in cescuta pana obtin un sirop de ciocolata. Totul a fost un succes!
Am purces la aducerea tortului, in care au fost puse 3 lumanarele mici.. am cantat la multi ani, sarbatorita a suflat si apoi am feliat tortul in 8 si am dat la fiecare in farfurie portia neornata.
Le-am pus in centrul mesei asa: merisoare, papaya, stafide, goji, fulgi de migdale si de cocos.
Fiecare si-a pus sirop de ciocolata pe felia de tort, apoi a adaugat dupa pofta inimii din ingredientele de mai sus. Evident.. felia mea a fost cea mai urata dintre toate! Copilasii au ornat feliile minunat! Dulce copilarie!
A fost super distractiv si mi-a placut la nebunie! Mai vreaaaauuu!! Sau pâng! :P
Pozici:

marți, 6 decembrie 2011

Ne primiti sa va colindam?

Desi nu ma consider cea mai crestina si ortodoxa persoana ( nu sarbatoresc cu fast nasterea Domnului), trebuie sa recunosc ca magia Craciunului ma cucereste intotdeauna. Imi plac mult luminitele din oras, beteala stralucitoare de pe crengile brazilor ce impodobesc vitrinele magazinelor... Atmosfera de sarbatoare ma invaluie, si desi nu imi place sa primesc cadouri, ador sa le daruiesc celor dragi bucurii si mici atentii. Anul acesta voi pregati bomboane, biscuiti, prajiturici. Pentru cei dragi aflati in apropiere. Dar cum ramane cu cei ce nu sunt aproape de mine? Ei bine dragilor, voua va daruiesc din toata inimioara mea cateva colinde, sa va incalzeasca sufletelul.
Aceste colinde le-am inregistrat cu multi ani in urma, acasa la parintii mei. Sound-ul nu este unu profi, precum cel din studiourile de inregistrare. Am decis impreuna cu fratele meu, ca in preajma sarbatorilor, sa daruim parintilor, rudelor si prietenilor un dar minunat - cateva colinde inregistrate cu tot dragul, emotia si bucuria noastra.
Voce: Corina Bacalu - adica je :P
Clape, editare audio, aranjamente orchestrale: Florin Bacalu - fratello drag!
Va las in compania muzicii!





Le puteti downloada de aici

Sarbatori Fericite!

Noi aventuri

Ei dragii mei, ma simt mai ceva ca acasa aici, pe bloguletz. Si vreau sa va impartasesc si bune, si nebune. Caci rele - nu prea avem in lumea hranei vii. In ultima vreme o groaza de lucruri fantastice mi s-au intamplat. Vreau sa vi le impartasesc nu pentru a ma fali sau lauda, ci pentru a va da curaj si pentru a realiza voi insiva ca atunci cand va doriti ceva cu adevarat, nimic nu va sta in cale!
Am intalnit o persoana minunata, pasionata de stilul Rockabilly. Pentru ca suntem amandoua brasovence, ne-am intalnit intr-o seara si am vorbit una alta. Totul s-a concretizat intr-un interviu, ce va invit sa il cititi aici.

In urma cu 1 luna jumatate am fost invitata la o emisiune tv sa vorbesc despre viata mea, despre alimentatia raw. In cadrul aceleasi emisiuni am fost invitata sa prepar ceva rapid, gustos si sanatos, fara foc. De atunci am ramas acolo, prezentand o mica rubrica culinara la fiecare editie. Cei din Brasov ma pot urmari in fiecare duminica, incepand de la ora 17, la emisiunea "de duminica, cu nora" pe canalul mix 2. ( voi cere inregistrarile, si cu permisiunea lor, le voi posta aici, pe blog).

Mai apoi am fost sunata de o buna prietena si intrebata daca nu vreau sa vorbesc oamenilor in cadrul evenimentului Eleven ( 11 speackeri, 11 orase). Am acceptat fara sa stau pe ganduri. Si iata-ma in 11.11.11 in fata a 111 oameni, incercand sa sintetizez experienta mea cu hrana vie in 11 minute. Cam greu, recunosc. A fost o experienta minunata si am avut onoarea de a sta alaturi de oameni foarte importanti din mediul de afaceri brasovean, dar si oameni talentati, chiar geniali, ce au invatat din greselile lor si au ajuns sa cunoasca succesul pe toate planurile. Printre altele am realizat ca nu sunt o persoana potrivita pentru a vorbi, ci mai degraba pentru a trece la actiune.
La sfarsitul lunii noiembrie am avut ocazia de a prepara dulciuri raw pentru 120 de nuntasi. Impreuna cu tortul miresei. Am plecat in capitala cu cateva zile inainte pentru a incepe pregatirile. A fost destul de greu, mai ales ca nu am avut mereu alaturi persoane sa ma ajute, dar, asa cum se intampla si in filme, in final totul a fost un succes. A fost o aventura, deoarece este foarte greu sa te descurci intr-un mediu strain, cu ustensile straine.. Dar am biruit!

Tarte cu fructe, stelute picante, tiramisu, budinca de chia, rawfaello, bobo cu ovaz, nuci cu crema mentolata si o felie din tortul miresei:
Ma repet spunandu-va ca niciodata nu m-as fi gandit ca toate aceste lucruri mi se vor intampla tocmai mie! Ma simt ca intr-o avalansa.. Am pornit ca un bulgaras mic, alb.. ce se rostogoleste la vale.. si se rostogoleste... se rostogoleste..... devenind mai mare, mai puternic, mai perfect.... Si continui sa ma rostogolesc... Si nu vreau sa ma opresc... Cu toate acestea, "nucleul" ramane neschimbat. Voi ramane cu sufletul la fel, cu dragostea si cu dorinta de a darui mereu inzecit din ceea ce primesc!

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Inspira(w)tie

Sunt mereu intrebata de unde imi vin atatea idei pentru a crea si decora mancarea ce o postez aici. Pentru asta insa, va voi spune o poveste.
In urma cu 31 de ani ( mintenas 32), venea pe lume o fetita. Era mult dorita de parinti si primita cu toata dragostea din lume.
Pe atunci, vremurile erau destul de grele si procurarea hranei de pe o zi pe alta se facea cu dificultate. Totul era cu ratie si se obtinea dupa asteptat ore in sir la cozi infernale. Din fericire, impreuna cu fratiorul ei mai mic, aceasta fetita cu obraji rotunjori a stat o perioada buna la bunici, la tara, in tinutul Vrancioaei. Acolo alerga toata ziulica in curtea unei scoli din apropiere. Bunicul le facea scrâncep. Adica un fel de leagan, facut din lanturi cu o bucata de scandura pe care se puneau niste bucati de material/burete/blanita. Era cea mai fericita cand se dadea in leagan, cu fratiorul ei mai mic. Nu mai avea nimeni din sat asa minunatie!
Apoi seara, bunica le spunea povesti cu zane si feti frumosi, ii invata poezii si cantece. Erau fermecati de interpretarea poeziilor de catre bunica lor.
Iarna era cu zapada bogata, si fetita noastra dolofana isi facea cu greu drum prin zapada inalta cat era ea. Totul era alb si parca desprins din povesti magice! Dar ii placea mult sa stea si la caldura sobei, sa faca trenulet din scaune puse la pamant si sa se joace cu fratiorul ei.
Fetita din poveste nu a avut prea multe jucarii. Mama ei i-a cumparat o data o papusa ruseasca, bruneta si imbujorata. Dar intr-o zi, fetita a iesit cu ea din casa, si s-a intors fara ea. Era buna la suflet pesemne, darnica. Si uite asa ramanea fara jucarii. Dar asta nu era o piedica ca sa se joace. Isi creea papusi imaginare, cu care se urca in copaci, pe care le imbraca cu tot felul de rochite, le plimba prin iarba - ce era de fapt o jungla deasa (si uneori periculoasa!) Visa cu toata fiinta ei sa aiba intr-o zi "cacior si pusha" - carucior si papusa din aceea cum sunt nou nascutii, pe care sa il plimbe in carut...
Mai tarziu....
Fetita cu obrajori imbujorati era topita dupa povestile nemuritoare. Isi lua de la biblioteca toate cartile cu aceste povesti. Si traia o data cu Ileana Cosanzeana, cu Praslea cel Voinic... Stia ca zmeul cel rau si vrajitoarea vor fi invinsi in final si binele va triumfa! Ii placea foarte mult sa coloreze, sa picteze. Din cauza ca era mai plinuta, era tare timida si cuminte. Copii din fata blocului o luau peste picior, asa ca prefera sa stea in casa si sa deseneze.
Fetita nu a avut parte de papusi Barbie, de jocuri Chicco pentru dezvoltarea personalitatii si a imaginatiei, de Lego. Nu a avut topogane la McDonalds si clovni ce pictau copii pe fata. A avut insa o imaginatie ce depasea toate jucariile din lume.

Cred ca va dati seama cine este fetita din poveste! Iata ca ati primit si raspunsul la intrebari.
Viata mea pana acum a fost minunata si nu as schimba nimic in ea!
Parintii mei sunt oameni minunati si ii ador. Sunt talentati si buni la suflet. Si asa m-au facut si pe mine, si pe fratele meu! Am primit daruri minunate: sanatate, frumusete, talent, noroc. Si acum incerc sa le dau mai departe! Sa impart tot cu voi! Pentru ca meritati. Imi faceti fiecare zi deosebita!
Va las in compania catorva poze de suflet.

Parintii mei, la 15-16 ani:
Parintii mei la casatorie:
Eu si Flo:


Cum or trecut anii.....

marți, 29 noiembrie 2011

Restaurantul Barca


Cat de dor imi era sa scriu aici.... nici nu va imaginati! Nici eu nu imi imaginam acest lucru de eram intrebata acum ceva vreme in urma! Timpul liber a deveni foarte pretios, si nu pot decat sa ma bucur! Lucrez la intensitate mare, cu toata pasiunea si dragostea iar timpul in fata calculatorului a scazul semnificativ.
S-au intamplat multe de cand nu am mai scris, si sper ca incet, sa le trec pe toate in revista.
Astazi vreau neaparat sa va spun cateva cuvinte despre vizita mea scurta in Bucuresti, la restaurantul vegan Barca.
S-a ivit ocazia sa merg la capitala si am zis ca este o ocazie perfecta de a vizita acest restaurant deshis nu de mult timp. Mi-am dat intalnire cu mai multi prieteni virtuali, dar deveniti prieteni dragi in scurt timp. Si apoi reali! :P
Restaurantul se afla intr-o casa, la vreo 10 minute de mers din statia de metrou de la Piata Romana. O sa radeti, dar a fost prima data cand am mers cu un metrou! A fost fascinant! Am facut 1 minut intre statii! Ma intreb cat as fi facut cu masina!
Anyway.. nu este greu de gasit, dar nici foarte usor. De nu ma conduceau doi prieteni, probabil ca mi-ar fi luat mai mult timp sa gasesc locatia!
Atmosfera este placuta si te face sa te simti ca acasa, in sufragerie. Decorul este putin cam "rece". Eu as fi pus multe flori, ghivece cu vlastari de floarea soarelui, iarba de grau.. etc, etc. Apoi mi-a parut putin cam ciudat ( dar recunosc - poate eu sunt ciudata in privinta asta) cele cateva icoane aflate in spatiul unde se preparau bauturile. Nu pot spune bar, caci nu este asa ceva. Am inteles insa ca patronii sunt teologi, asa ca no.. au pus ei acele icoane acolo, pentru linistea lor sufleteasca si pentru zen.
Imi era o foame maaare si am purces repede la comanda. Am comandat o supa de cocos, pate marin cu painici din hrisca si tort cu ciocolata si menta. Apoi s-a mai adus un platou cu sushi din care ma gustat cu totii. Mancarea a fost buna la gust. Eu am insa o problema cu supele raw, pe care.. oricat as incerca.. nu le percep ca supe. Sunt sucuri in castron. Asa le simt, asa le vad, asa le consum. Dar supa asta de cocos a fost buna. Dar nu ca supa mamei de legume. Portia a fost generoasa si aproape ca m-am saturat. Apoi a venit pate-ul marin cu alge dulse. A fost bun, desi eu nu ma omor dupa alge. Eram totusi curioasa de gustul algelor dulse. Nu m-a dat pe spate. Painicile au fost crocante si subtirele. Tortul a fost bun. Mi-a placut tare mult. S-au mai comandat salate, sucuri si tort de ciocolata ( din care am gustat si nu pot spune decat ca este SENZATIONAL) si pentru acest tort voi merge la Barca ori de cate ori sunt in capitala. Ah.. si clar.. as lucra mai mult la decorarea mancarii! Tipic mie! :P

A fost foarte frumos si am vorbit de toate cele, ne-am simtit cu totii bine! Cu siguranta mi-ar placea sa repet experienta cat mai repede!
Va las in compania catorva poze, cu explicatiile de rigoare!

Supa de cocos si painici de hrisca:
Pate marin:
Tort de ciocolata cu menta:
Tort de ciocolata cu ciocolata
Sushi
Prieteni dragi: Irina, Catalina, Alin si Alina.

joi, 17 noiembrie 2011

Pumpkin biscuits


I wanna give it to you as long you give it to me.. Just keep on pumpkin baby... :))))

Intr-o seara am facut pentru doua fete frumoase o supa de dovleac. Voi posta si reteta de sunteti interesati . Ideea este ca mi-a ramas o buna bucata de dovleac placintar si era pacat sa o arunc. Si pentru ca mama me este indragostita de dovleac, am zis sa ii fac niste biscuiti, sa aiba ce rontai la servici, cand i se face foame. Zis si facut.

Ingrediente:
500 gr dovleac - bostan
300 gr seminte de floarea soarelui

20 de curmale

1 mana de fulgi de cocos bio

3 maini de fulgi de cocos din comert, mai putin aromati.

1 lingura de scortisoara


Preparare:
Am pus curmalele la hidratat de cu seara. A doua zi le-am pus in blender cu apa in care au stat ( cam 300 ml) si am procesat pana cand doamnele curmale s-au dizolvat completamente in apa. Apoi am adaugat dovlecelul taiat cat mai marunt si scortisoara. Dovleacul placintar este foarte tare si de aceea este bine sa il taiem cat mai marunt.
Intre timp, am pus in robot semintele de floarea soarelui, hidratate vreo 3 ore. Scurse bine de apa. Am apasat functia pulse pana cand s-au maruntit fin, cat s-a putut. Am adaugat apoi sucul de dovlecel, fulgii de cocos bio si cei din comert.
Am procesat pana cand toate s-au incorporat bine si apoi am luat cu lingura cate putin din compozitie si am format biscuitei: rotunzi, dreptunghiulari, patratei, lungueti, turtureti :))))
Pe foaia de copt evident. Pe care apoi am pus-o pe tavi, in interiorul excaliburului! Buhuhuuu... Dark in there! :))) Da cald si bine totusi!
Ah.. era sa uit.. am decorat cu goji si fulgi de migdale. Goji le-am presat putin in compozitie, integrandu-le in biscuitei, inainte de a incepe deshidratarea.

Am lasat la deshidratat vreo 16 ore cred. .
Then... am desprins biscuiteii si a urmat sa testez. Varianta ne-deshidratata nu mi-a placut deloc.. caci nu prea imi place doveacul/bostanul. Asa ca eram putin neincrezatoare in gustul biscuiteilor.. Desi oricum i-am creat special pentru Mazeer. Dar am gustat. Si am mai gustat.. si dintr-o mushca in alta am realizat ca am mancat 2 biscuiti! Gustul de dovleac era foarte discret, fiind mascat de gustul de cocos! Foaaarte bun!

Am servit cu limonada. Cana este de fapt de 250 ml, nu este o carafa de 1 litru.. de unde rezulta ca biscuiteii sunt mititei, nu gigantici! :)))

luni, 14 noiembrie 2011

Orange Cheesecake

Mereu am trait cu impresia ca cele mai bune creme sunt cele de ciocolata, de capsuni, de fructe de padure.. Ma gandeam ca o crema cu gust de portocala nu m-ar impresiona.. si ar fi fada..
Pentru a nu stiu cata oara a trebuit sa ma crucesc ( si eu nu prea ma crucesc de obicei, fiind nedusa la biserica) de gustul fin si minunat al cremei de caju, facuta cu suc de portocale. Si de Alin ar fi fost dus la biserica mai des ca mine, sigur s-ar fi crucit si el. Spun insa clar si raspicat ca ii buna taaaaare. Da tare buna. Buna buna domle. As putea spune chiar.. extraordinara. Eu, nu Alin. Este si el extraordinar..
Pentru cine nu stie, Alin nu este un ingredient secret al retelor mele. Este insa raw :) si il ador. Este iubi meu.
A fost ziua unei persoane deosebite. Multe femei ar dezaproba respectul si admiratia ce o simt pentru soacra. Stiti voi.. soacra.. poama acra.. tot soacra ii! A mea mai este si scorpion pe deasupra, si din cand in cand.. mai trimite cate o "sageata" inspre mine.. Dar la cat de pufosenie sunt.. nu are nici o sansa. So.. o respect mult pe mama iubitului meu. De nu era ea.. pe cine mai iubeam eu acum?
De ziua ei nu am reusit sa o vizitez, dar am sunat-o si i-am urat toate cele. A fost atat de simpatica.. dupa ce i-am urat toate cele a urmat o intrebare funny: multumesc.. dar cu cine vorbesc? :)))) Mi-am schimbat nr de tel si probabil ca nu il avea pe cel nou. Printre altele i-am spus ca vreau sa ii fac un tort si am intrebat-o de are vreun fruct preferat.. Mai intai a zis sa nu ma deranjez.. apoi a zis portocale.. gref. Am retinut si am mers sa cumpar portocale si gref de la alimentara.
Acestea fiind spuse, am purces la facut tort. Iata ce si cum am folosit:

Ingrediente blat:
200 gr migdale decojite ( din acestea am avut)
150 gr curmale taiate marunt
2 linguri ulei de cacao
50 grame fulgi de cocos bio
3 linguri apa

Preparare:
Am pus in robot migdalele si am apasat functia pulse pana cand s-au transformat in faina ( nu foarte fina de altfel). Am adaugat curmalele, uleiul de cacao, fulgii si vreo 3 linguri de apa. Apa se adauga pentru a "activa" lipiciosenia :)))) curmalelor, sa lege compozitia si sa se faca precum o cocutza buuna tare.
Am luat o forma de tort de 16 cm diametru pe fundul careia am pus o foaie de copt si am rasturnat coca de blat. Cu degetele am apasat si am format blatul. Din cand in cand am udat degetele ( cocutza se lipeste cu incapatanare de deshte)
Am dat blatul la rece pana la facerea cremei :P

Crema:
300 gr caju hidratat sau nehidratat.
2 portocale
6 linguri de ulei de cacao
Coaja rasa de la 1 portocala
1 lingurita extract de vanilie
1 lingura de miere

Preparare:
Mai intai am stors cele 2 portocale. Mi-au iesit cat 350 ml suc. Apoi am pus sucul in blender impreuna cu caju-ul. Nu am avut hidratat asadar am pus direct din punga. Sucul trebuie sa acopere putin nivelul caju-ului. De este prea mult, mai turnati intr-un pahar.
Zis si facut.. Am pornit blenderul si am dat sa proceseze la o viteza mica. Apoi s-a ingrosat si mergea in gol. Am mai adaugat suc de portocale. Si am procesat din nou vreo 2 minute, pana cand caju-ul s-a transformat miraculos intr-o crema fiiina... Am adaugat mierea, coaja rasa de la o portocala, vanilia, si uleiul de cacao. Precizez ca ulei de cacao am cumparat de aici, unde este la pret foarte bun. Nu stiu de este bio, sau macar organic.. dar este ieftinut si isi face bine treaba intarind cremele la rece. Plus ca nu are un gust pronuntat de cacao, fiind mai degraba neutru. Il recomand cu incredere!


Am scos blatul de la rece, apoi am turnat jumatate din compozitia cremei. Apoi am pus cateva bucatele de gref ( curatat de pielita si nervuri), pentru un efect fain vizual. Apoi am turnat restul cremei, am nivelat usor, am rotit tava ( asa cum faceti cu volanul de la masina, dar mai repede si mai energic) pentru a scoate bulele de aer si a nivela perfect crema. Am dat apoi la congi pana a doua zi.

Am scos tortul din congi, l-am taiat in 8 felii, l-am ornat. Apoi 4 felii le-am pus in frigi, sa fie numa bune cand ajungem sa papam si restul 4 le-am pus in congi ( sa le pape ei mai tarziu de doresc).

Alin, Tudorel si eu am papat feliile de tort dupa servirea pranzului. Stela nu a putut ( trebuia sa astepte 2 ore dupa ce a baut un pahar cu apa si argila). Inca nu stiu de i-a placut ori ba!
Da eu tind sa cred ca i-a placut!
EDIT LATER: tocmai ce am fost informata ca i-a placut la nebunie!! Hooraaayy i saaayyy!

joi, 3 noiembrie 2011

Supica de telina


Dupa ce am facut aceasta mancare din telina.. mi-am declarat dragoste eterna acestei radacini cu proprietati magice, miraculoase, fantasmagorice, mirabolante .... ..... ..... ......
Sa va mai spun ca uneori cand imi tai cateva bucatele de telina si le mananc asa goale.. ceva in creierasul meu se conecteaza ciudat si telina capata instant gust de cocos? Nu de cocoş.. ci de nuca de cocos! Sirius!
Mno.. si m-am gandit eu sa exploatez gustul acesta minunat si sa incerc pe langa mancare de telina o supica delicioasa!
Am luat telina de la piata si am venit tzantzosha cu ea in plasa, gandindu-ma la supicaaaa cea delicioasa ce urmeaza sa o fac. Aveam restul ingredientelor in casa, asadar totul fu.. telina la ureche!

Ingrediente:
2 cani de telina
1 cani apa
1 mar
1 sfert cana caju hidratat 2 ore sau seminte de floarea soarelui ( cum zice si Luciana mai jos :P )
un sfert ceapa
4 linguri ulei masline
1 lingurita tarhon uscat
suc de la 1/2 lamaie
un catel usturoi
sare si piper dupa gust

Preparare:
Luam telina si o curatam de coaja si o taiem cat de marunt putem. O punem in cana cu apa si cu sucul de lamaie, pentru a ramane alba, neoxidata. Apoi o punem in blender, cu tot cu apa. Si mixam bine. Pana cand telina nu mai este. Adica este.. dar devine crema, si nu se mai vede. Adaugam apoi caju-ul hidratat, mixam bine. Apoi merele, ceapa, usturoiul, sare, piper, tarhon si ulei de masline. Mixam vreo 3 minte pana cand absolut toate ingredientele devin una cu supica.

De acum, egzista doua variante: putem strecura lichidul si obtinem supica. Pulpa ( lasam putin zeama totusi) o putem papa ca si piure de telina, la felul doi. De nu o strecuram, obtinem o supa crema de telina.. Iata cate variante numai dintr-o incercare!!

Supica eu am servit-o cu bucatele mici de rosii, fara seminte, conopida si ceapa verde. Si cu painici raw. Sau neraw.. :))) Cum doriti.
De puneam si cateva frunze de spanac, supica imi iesea verde, si nu va mai induceam in eroare crezand ca e de fapt lapte, nu supa. Dar stiti ce? Ii putem spune si lapte de telina. Asa.. In lumea raw, totul este posibil si nimic nu ne mai surprinde.
Sa va dau reteta de lapte de telina? O aveti mai sus...
Ah.. si de nu va place supica sau laptele de telina, puteti incerca un suc de telina. Reteta? O aveti mai sus!

Gata.. Am zis!

Enjoy!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...