marți, 31 decembrie 2013

2013

2013. An cu ghinion? In cazul meu, a fost putin. Pentru ca a trebuit sa inchei o poveste minunata, in care imi doream sa salvez lumea. A fost greu si am suferit teribil, dar acum cartea este sus, in biblioteca vietii mele, alaturi de celelalte carti din trecut. Am invatat din greseli si am avut alaturi oameni dragi ce m-au sustinut. Firele de par alb aparute sunt dovada vie. Nu sunt multe, dar sunt tari si sarmoase, si tin parca sa imi reaminteasca de fiecare data cand le vad, sa am grija de mine. De mine mai mult si de altii mai putin.
 2013 a fost un an in care a trebuit sa reinvat sa "merg" in viata, cu pasi timizi. Asta in plan profesional.  Sa imi recastig increderea in fortele proprii si sa invat sa cer orice atunci cand am nevoie. Am descoperit ca oamenii ma ajuta, asa cum ii ajut si eu pe ei. Am avut stari de suflet cum nu mai vreau niciodata sa le traiesc, de tristete si amaraciune.

Anul acesta insa, mi-a adus si un soare imens, roz si calduros in viata! Nepotica mea de 6 ani, ce mi-a dat viata peste cap. Mi-a rasturnat toate ideile preconcepute despre cei mici si m-a invatat sa iubesc (ca) un copil. Un suflet inocent. Mi-a oferit dragostea ei pura si infinita in dar. Datorita ei, imi doresc sa devin si eu mama candva, lucru ce era foarte bine stabilit si definit in trecut, nedorindu-mi copii.

A fost un an cu soare, cu zambete si cu tatuaje. Un an in care am reinceput sa gatesc la mine acasa, preparand cu dragoste tot felul de bunataturi raw vegan. Am calatorit si m-am bucurat de familie si prieteni. Tot anul acesta am descoperit ca alimentatia raw vegan a fost doar o treapta in viata mea. Nu este o destinatie finala. Am invatat sa ma accept asa cum sunt, sa fiu recunoscatoare pentru tot ceea ce am primit de la natura si sa fiu mai ingaduitoare cu mine. Am invatat ca a te simti bine nu inseamna sa cantaresti x kilograme. Totul trebuie sa plece din interior. Sa iti gasesti pacea si calmul in suflet. Sa fi echilibrat si totodata sa fii indraznet.

Ce imi doresc in 2014? Sa am pace in suflet, soare la fereastra si zambete sincere. Imi doresc sa pot calatori mult, sa admir cu nesat frumusetea naturii. Sa cunosc oameni noi, sa prepar in continuare dulciuri cu magie si dragoste, sa cant oamenilor din inima si sa stau ore in sir in bratele sotului meu. Sa fiu alintata, rasfatata si iubita. 
Si mai am cateva planuri, dar le pastrez secrete. Sa vedem cum or iesi. Si atunci va dau de stire!

Ce va doresc in 2014? Intotdeauna sanatate. Atunci cand esti sanatos, totul se leaga si merge bine. Cand esti sanatos devii fericit. Cand esti fericit, iubesti. Cand iubesti, simti ca traiesti la intensitate maxima. Acordati-va mai mult timp pentru placerile sufletesti ( si trupesti, de ce nu) si... deveniti vegani! Trebuia sa o spun si pe asta nu?



duminică, 29 decembrie 2013

Ciocolata

 
 Come j'adore le chocolad!!!! 

Am o slabiciune pentru ciocolata si o recunosc fara nicio urma de remuscare. Probabil ca organismul meu imi cere calciu si magneziu si ce se mai gaseste in bobul crud de cacao... Sau o fi vrajeala, ma amagesc eu... Drept e ca, de cand ma stiu, mi-a placut ciocolata. Nu foarte dulce, nu foarte amara ci numa potrivita. Iar de cand mi-am cumparat o forma de silicon fantasticush cu dreptunghiuri generoase am zis ca e timpul sa imi manjesc oalele, cratitele si degetele cu ciocolata. Sa fie pe pereti, in congelator, in stomac.... Doar sa fie.
 Primele probe au fost cu ciocolata amaruie si cu fructe uscate, nuci. Aratau tare bine, doar ca erau prea amare pentru gustul meu. Asta pentru ca am folosit masa de cacao - ce este foarte amara si oricat indulcitor ai pune, tot ramane amara. De fapt e dulce, dar gustul mult prea intens de ciocolata acapareaza toate papilele gustative. Si te scuturi toata dupa cateva guri.
Mai apoi am facut un soi de ciocolata de casa. Adica masa de cacao amestecata cu migdale si curmale. Ceva mai bine. Voi scrie reteta mai jos. Ultimele dati insa m-am jucat si cu unt de cacao, pudra de cacao si caju. Ca sa iasa mai light, mai pe gustul meu. Si a iesit. M-am jucat si cu cateva arome ( vanilie, maca, portocale) iar prietenii mei ce le-au incercat mi-au declarat dragoste eterna pentru aceste batoane de ciocolata. Pana si sotiorul meu mi-a zis ca daca are asa ciocolata la discretie, nu mai cumpara neam prajituri din comert! Tadaaaa.. Zis si facut. Ii drept ca acum stocul este zero, dar am pentru el caramele. Si m-am scos.
Sa trecem la treaba zic.

Ciocolata de casa
I-am pus aceasta denumire deoarece este densa si putin fainoasa, asemanatoare cu ciocolata de casa ce o cumparam de la cofetarie. Gustul ii ceva mai dens, tre sa mentionez.
Ingrediente:
200 gr migdale
200 gr fulgi de cocos
250 gr curmale
apa ( cat sa acopere curmalele)
150 gr masa de cacao
1 jum lingurita pudra de vanilie
 Preparare:
Curmalele se verifica de samburi, se taie in patru si se pun cam 30 de minute in apa cat sa le acopere. Migdalele se fac faina in robotul de bucatarie cu lama in S. Se rastoarna intr-un castron. Separat, fulgii de cocos se fac faina. Tot in robot. Apoi se pun si migdalele macinate bine peste fulgii de cocos. Si se amesteca bine. Mai apoi cand sunt bine omogenizate, se adauga curmalele scoase din apa in care au stat. Si se amesteca bine. Acestea ar trebui sa se marunteasca bine si sa inceapa sa formeze o coca. Mai putem adauga si cateva linguri din apa in care au stat migdalele. Tre sa rezulte o compozitie ceva mai moale, dar nu lichida ( cum e maglavaitzul de nuca ce il punea mama in cozonaci).
   Punem mai apoi masa de cacao la topit. La bain marie. De nu avem masa de cacao, inlocuim cu unt de cacao si vreo 4 lingurite generoase de cacao pudra.
Masa de cacao asadar se topeste si se adauga peste amestecul din robot, procesand pana cand totul este bine amestecat. Luam forma de silicon, sau o tava mai mica tapetata cu hartie de copt/folie transparenta si punem amestecul, presand bine cu degetele. Daca nu aveti masa de cacao, topiti untul si il turnati peste compozitia din robot impreuna cu pudra de cacao si procesati.
Treaba iasta se da la congelator cateva ore si mai apoi se scoate din formele de silicon, sau se taie batoane in forma dorita.

Batoane cremoase de ciocolata
Aceasta ciocolata este pe gustul meu. Cremoasa, densa. Se topeste in gura nu alta. M-am decis sa postez reteta acesteia deoarece multe prietene m-au rugat sa o scriu. Iar eu nu sunt egoista defel! :P
Ingrediente:
150 gr caju
80 - 100 ml apa
1 lingurita pudra de maca
1 lingurita pudra de lucuma
1 lingura esenta de vanilie 
un praf de sare
300 gr unt de cacao
3 linguri cacao
1 lingura coaja rasa de portocale ( optional)
2 linguri de miere
Preparare:
Se pune caju in blender cu apa cat sa il acopere si se proceseaza vreo doua minutele pana cand se transforma magicamente intr-o crema fina alba. Adaugam mai apoi maca, lucuma ( doar de aveti, de nu.. va recomand sa va cumparati), esenta de vanilie ( la mine e facuta din palinca bio si un borcan doldora de pastai de vanilie), pudra de cacao si un praf de sare ce da un kick la gustul ciocolatei. Si mierea, sa nu uit. Daca doriti ciocolata sa aiba o aroma proaspata de portocale, puteti adauga acum si coaja rasa de portocala. Si apoi procesati din nou pana cand toate sunt incorporate bine. Lasati mai apoi crema sa se hodine.
     Intre timp, topim untul de cacao la bain marie. Musai. Cand e gata topit, porniti blenderul fara capac si turnati incetinel uleiul in timp ce blenderul merge. Si incet, turnati tot uleiul, ca la o maioneza ce o face blenderul. Cand este gata, scoate-ti forma de silicon si turnati in forme. Puteti sa faceti bombonele, bombonoaie, bombonici, stelute, batoane si banuti. Daca nu aveti forma de silicon, turnati intr-o forma dreptunghiulara tapetata toata cu folie transparenta si da-ti la congelator vreo ora. Scoateti mai apoi forma asta mare si taiati batoane dupa pofta inimii... mai mari sau mai mari. :))))
Daca sunt in forme de silicon, le puteti lasa mai mult. Daca vor rezista.
In fotografia de mai sus am manjit forma de silicon cu masa de cacao topita cu ajutorul degetelor ( pt a da un efect vizual mai deosebit)

Si de aveti ingrediente la indemana va puteti juca:
- adaugati goji, merisoare, stafide, curmale
- nuci macadamia, caju, pecan, alune de padure
- faceti un strat cu ciocolata amaruie ( masa de cacao si miere) si apoi turnati ciocolata cremoasa
- manjiti forma de silicon cu ciocolata amaruie cu ajutorul degetelor si apoi turnati ciocolata cremoasa. Introduceti in crema si fructe uscate/nuci.
- turnati un strat de ciocolata amaruie ( sau nu), lasati sa se intareasca bine si apoi puneti un strat de compozitie de blat de tort ( migdale, curmale si ulei de cocos), etc...



 ..... cum?.... mai sunteti inca aici?


sâmbătă, 14 decembrie 2013

Bucurie pentru suflet. Sardegna in noiembrie.

Tarziu, este adevarat, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Scriam in articolul precedent ca am fost in Sardegna. A fost minunat! Italienii imi sunt dragi. In Sardegna, sarzii sunt oameni calmi, relaxati , prietenosi si mereu cu zambetul pe buze. Si cum sa nu fii asa cand viata pe aceasta insula este simpla, senina si frumoasa? Mare albastra de jur imprejur, cer azuriu si soare cald tot timpul anului...
Cu toate astea, italienii sunt aparte. Sunt amuzanti si fascinanti.
Primul lucru care m-a dat pe spate cand am ajuns acolo a fost vremea. 29 de grade. Faaaain...
Apoi a urmat pranzul!!! Da. Am ramas muta cand am vazut cat se mananca la pranz. Evident, nu este fiecare pranz asa si nu toti mananca atat de mult. Dar ca idee, se mananca mult. Si hrana este pretuita, apreciata, asteptata si degustata pe indelete. Vinul acompaniaza fiecare masa. Vin bun, parol. Musai sa incercati Malvasia si vinul rosu din Sardegna!
Asadar, sa va scriu ce au mancat gazdele mele si a lor musafiri intr-o zi, la pranz.
1. Bautura aperitiv ( lichior sau vin alb dulce)
2. Prosciutto crudo si pepene galben ( NU combinati niciodata aceste alimente, chiar de vi se pare ca au gust bun) Digestia este ingrozitoare.
3. Paste cu sos de rosii si carne tocata. O farfurie generoasa, nu altfel
4. Friptura la cuptor cu cartofi. Si vinete cu dovlecei la cuptor, cu busuioc si menta.
5. Salata de sezon cu multe frunze verzi, rosii, castraveti, etc.. si paine neagra.
6. Selectie de branzeturi cu paine.
7. Fructe ( struguri, prune, citrice) si/sau prajituri.
8. Cafea ristretto.
Eu am consumat o salata cu rucola si rosii si un pic de paine. Si apoi am stat si m-am tot mirat, pana au terminat de mancat. (*o*)

Mai apoi am "constatat" ca italienii vorbesc mult. Oricand. Chiar si la masa. Si nu vorbesc pe rand. Ei vorbesc toti in acelasi timp. Tare, zgomotos, cu gesturi. Daca vrei sa spui si tu ceva, degeaba astepti ca ei sa taca sa poti prelua cuvantul. Nu ai nici o sansa. :))) Ca sa poti fi auzit trebui sa incepi sa vorbesti tare, sa ridici tonul cat mai mult. Si atunci te vor auzi, si te vor asculta. Si sa gesticulezi cat mai dramatic.

Avand foarte mult timp la dispozitie pentru a gandi si a medita, si auzind gazda vorbind la telefon pe un ton inflacarat, ma gandeam amuzata ca in italia telefoanele mobile nu sunt ascultate. Se vorbeste mult prea tare la ele. Cred ca de fapt acolo exista o masinarie care masoara decibelii unei conversatii. Daca se vorbeste incet, atunci convorbirea devine suspecta. :)))))
Asa te gandesti cand esti 2 saptamanii in mijlocul naturii, nu ai acces la internet, la tv sunt numai emisiuni cu italieni fericiti ce joaca concursuri stupide si nici carti nu ai de citit. Stai si te gandesti, te relaxezi, si uneori te amuzi.

Fiecare zi in sardenia a fost asa: trezit pe la ora 9, apoi mers la bar si consumat un cappucino si un corn ( adica colazione), apoi venit acasa sau plimbat. Apoi mers la cumparaturi, preparat pranz, somn dupa pranz si plimbari pe faleza, seara o cina usoara si stat la palavre, eventual privit tv la emisiuni enervante cu concursuri asa cum doar italienii stiu sa faca. M-am plimbat  tare mult, vremea a fost faina ( chiar si in cele 5 zile in care a plouat). Si m-am odihnit mult. Fara acces la lumea virtuala, facebook....  Asta a cam durut :))))))) Dar am supravietuit!!!!

Sardegna este minunata. Totul acolo este pe slow... Este frumos si merita vizitat.
Si hai sa va arat cateva poze!

 
 
 

marți, 3 decembrie 2013

Da mangiare. In Sardegna.


Am plecat tai tai in Sardegna. Decizia a fost luat instant, ca doar lucrurile frumoase vin pe neprevazute. Am luat bilet,un rand de haine si hop in avion. Am arivatto in 2 ore si un pic. Bun.
Cum am ajuns, am lasat bagajele si am plecat sa luam pranzul la niste prieteni de familie. Imi era somn si foame si abia asteptam sa mananc ceva bun.
Si Giovanna a pregatit de mancare, nu s-a incurcat!! Paste, dovlecei la cuptor cu menta si ulei de masline, carne de miel, conopida cu sos de rosii la cuptor ( o nebunie), salata, prajitura.  Gazda ( Giovanna) a fost luata prin surprindere ca va avea un musafir vegan la masa, dar am plecat de acolo satula si satisfacuta. Si chiar mai mult de atat - vesela si incantata. Am mancat paste cu ulei de masline si un pic de parmezan. Apoi dovleceii aceia fantasmagorici si cateva buchete de conopida. Si putina insalata... Apoi mi-a servit tot felul de lichioruri crema facute de ea din lamai, mirt si alte minunatii. Oioi...

Am fost extrem de curioasa sa mananc legume si fructe ce cresc in zona. Mario imi tot spunea de carciofi, sparanghel, salate proaspete ... toate musai de incercat. In varianta cruda, fiarta, coapta... Si asa am facut.
Prima mancare incercata: salata de carciofi cruzi. Adica carciofo ( care este o floare) se taie pe jumatate. Apoi se taie in 4 si se scoate pufuletul din mijloc. Se taie marunt si se asezoneaza cu mult suc de lamaie si ulei de masline. Si sare. Are un gust foarte proaspat si verde. Putin ciudat la inceput.. dar bun. Bun tare. Are mult fier. Mi-au facut mai apoi si fiert, copt, prajit. Dar cel mai bun e tot crud.


Mai apoi am mancat tot felul de salate. Si sparanghel crud. Este scump, stiu. Dar e delicios. Tot asa il prefer cel mai mult - crud. Rontzait pur si simplu.
Cea mai mare bucurie insa mi-a facut-o un domn ce avea o gradina si mi-a adus de acolo numai bunataturi: lamai proaspat culese, portocale dintr-un soi aparte ( vanilla ), rodii dulci si zemoase cum nu am mancat in viata mea, verdeturi de tot felul si fruct de cactus ( fichi d'india)
Trebuie insa sa imi marturisesc si pacatele!! Am pacatuit cu furculita si cu lingurita! Am incercat cateva branzeturi specifice si am baut zilnic cate un cappucino cremos cu un croissant alaturi. Acum ma caiesc.. si postesc :))))
Partea minunata insa este ca gazdele mele au devenit si ele vegetariene timp de o saptamana. Si nu au dat nici un semn ca le-ar fi dor de carne sau peste. Si mai mentionez un lucru de care sunt tare mandra: ei cumparau citrice din supermarket. Si vazand ca lamai sunt pe toate strazile i-am intrebat: de ce nu cumparati lamai din gradina vecinului? Zis si facut! Au comandat o ladita de lamai bio de la un prieten de-al lor ce are o gradina in zona. Si ce diferenta!!!!
Stiti ce a facut corina cand a vazut atatea lamai bio??? Limonada!! Si inainte de asta, a dat toate lamaile pe razatoare, le-a pus la uscat si si-a facut provizie de coaja de lamaie bio si proaspata, cat sa ii ajunga la 10 cheesecake-uri de lamaie! Horray!! 
Dar sa lasam vorbaria si sa trecem la poze!

 Carciofi cu patrunjel si usturoi la cuptor, sfecla ( cred) fiarta, legume la cuptor cu usturoi si peperoncino
Verdeturi nestropite proaspete, aduse din gradina
Salata cu rucola, salata cu rosii, salata din sparanghel

Si o salata fantasmagoric de aromata cu rucola, sparanghel si rosii cherry

Rodie ( melo grano) proaspat culeasa din copac. Dragii mei, asa arata o rodie coapta! Nici nu va puteti imagina cat de zemoasa si dulce poate fi!
Si asa arata un mic dejun copios delicios rodios
Pe toate le-am mancat!!!! Portocale dulci si zemoase, lamai, mandarine si fruct de cactus
Aceasta este vit C: acra si amara - direct din portocale salbatice. Le-am facut ca si limonada. Cu apa si miere.
Un pic de paste cu sos de rosii homemade. Si condimentat cu aglio e peperoncino.
Ce poate fi mai bun de atat? Paste si un pahar de vin rosu autohton.

Legume proaspete venite la pachet cu ambasadorul calitatii: melcul

Si nu in ultimul rand, bomboane raw vegane, facute din migdale, curmale si cacao. Fara robot de bucatarie, doar cu masina de maruntit nuci, cutit si tocator. Deh.. ne adaptam! Au fost foarte apreciate si laudate! 

In linii mari, in ceea ce priveste mancarea, italienii mananca mult si bine. Evident, nu pot fi de acord cu consumul de lactate si de carne, dar ma bucur totusi sa vad ca se mananca foarte multe legume. Probabil de asta in Sardegna exista foarte multi oameni centenari. Sunt oameni prietenosi, calmi si relaxati. Pun mare pret pe verdeturi, chiar si salbatice, pe care le consuma zilnic la masa. Paharul de vin rareori lipseste de la masa de pranz. Mi-a placut tare mult. Si o sa ma mai intorc. Si voi reveni si aici cu o alta postare despre locurile ce le-am vizitat.  Nu am cum sa le tin doar pentru mine!
  Adiosu asadar!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...