Startul unei zile magnifice

 

Fara dar si poate, cel mai greu este sa iei decizia. Sa fie dupa menstruatie, sa fie inainte, sa fie pe luna plina, luna noua.. Femeile... greu cu ele, imposibil fara ele... Hai cu raw veganu, hai cu un inceput de zi ca la carte, numa' hai o data! Fericireeee......

Ce m-a determinat pe mine sa pun pe pauza tot si sa ma focalizez exclusiv pe alimentatie, sta acea perioada magnifica inainte de ciclu. Inainte erau cateva zile de disconfort, dureri usoare, stari nostalgice, un apetit mai ridicat pentru dulciuri.... Chestii asa, inofensive,dragalase chiar. De vreun an incoace insa, sa dea dracii, ma transform in ditamai monstrul nu cu 2 zile inainte, nu cu 5... ci cu minim 10 - 14 zile. Adaugam inca vreo 5 zile in care sangerez si nu mor, vreo 5 zile in care ploua afara sau ninge sau tuna sau bate vantu...  si raman si la mine asa, maxim vreo 10 zile in care sunt o panseluta iubitoare cu ochi mari de caprioara. 

Simptomele ce le am sunt de-a dreptul mirifice: ma balonez de parca sunt in luna a saptea de sarcina orice as ingurgita, ma dor ovarele de imi vine sa le scot, sa le fac fular si sa ma spanzur de ele, ma enervez... ba nu, sunt un munte de furie, de draci si de spume, ma irit psihic de la orice, sunt obosita de la atata stat, dorm in nestire si cand nu dorm, ma uit la netflix plus toate cele scrise inainte de dormit. Viata grea. 

Habar nu am cum am ajuns eu sa enumar unele simptome pe doctorul goagle si EVRIKA: sufar de TDPM. Pffff.....  Adica tulburare disforica premenstruala. Adica mama si tata la SPM ( sindromul premenstrual). Bun. Stim ce avem dar nu stim cum sa vindecam. Vreau sa fiu panseluta zgubilitica mai mult de 10 zile. Vreau sa fiu si eu amabila si draguta ( lasand TDPM-ul la o parte, mai greu cu amabilitatea dupa 41 de ani), sa nu mai am asa dureri, sa imi fie mai bine.

In primul rand am descoperit ceva care m-a ajutat enorm in lupta cu durerile de ovare ( si inainte de ciclu, si in timp, si dupa). Este vorba de un ulei cu CBD (canabidiol) Ce folosesc eu este o formula conceputa special pentru perioada sensibila a femeii ( sensibila pe naiba, ca trebe sa stau departe de obiecte ascutite si oameni) de la Naturel Desir. Doza ar fi intre 5 si 15 picaturi pe zi. Ori se aplica sublingual, ori pe burtica, ori in ombelico del mondo ( a.k.a buric). Eram destul de neincrezatoare ( deh, iau nurofen si ibuprofen si ibalgin si marcofen si brufen si naiba sa le ia de vreo 20 de ani)  si primele zile am bagat 15 picaturi o data. Minune, in cateva minute m-a lasat durerea. A doua oara tot asa, a treia oara tot asa. Am redus numarul de picaturi in timp si, daca inainte aveam dureri cel putin 2 zile ( ajuta ibuprofenul dar da si dependenta) , acum ma doare maxim o zi. Incomparabil... Eu sunt Corina si sunt ibuprofen free de 7 luni!!!!!! 

Ok, uleiul asta e mirific, dar am simtit ca trebuie sa fac mai mult. Sindromul asta TDPM este evident o dereglare majora hormonala. Suprarenale intoxicate si creier facut terci in ultimii 2 ani si jumatate. Asa de "frumos" s-au impletit astea doua de m-au aranjat ca niciodata. Bine ca mi-am revenit! Am pus la punct cateva aspecte legate de existenta mea ( unde stau, ce muncesc, ce vreau) si a venit de la sine si momentul in care am decis sa ma intorc la alimentatia crudivora, in procent cat mai mare.

 Este foarte important startul de dimineata. Ce ii dam organismului ca mai apoi sa avem ce ii cere. Recunosc, la cafea inca nu am renuntat. Nici nu stiu daca o voi face, desi stiu ca imi creeaza aciditate in organism si nu e chiar cea mai sanatoasa. Dar o beau fara lapte, indulcita cu zahar de mesteacan sau inulina ( un indulcitor din radacina de cicoare, also laxativ usor). Si ma limitez cat pot la o singura cafeluta pe zi. In timp ce expresorul face cafeaua, scot repede o lamaie, o tai in doua, o storc cu o furculita in thermomix, arunc 2 linguri de polen crud, 1 lingura de miere, 500 ml apa si in 10 secunde am un camp cu flori in pahar. Flower power limo. Mai apoi pun 1 sau 2 linguri de seminte de chia in putina apa, amestec sa se omogenizeze putin si mai pun 500 ml de apa. Apa cu chia o beau incet, pe parcursul a jumatate de zi. Foarte faina si zglobie ea asa...  Si ca sa nu mai lungesc atata vorba, sa va prezint in fotografii ritualul meu de dimineata,

 1. Limonada cu polen crud. Daca nu aveti blender, e suficient sa lasati polenul in sucul de lamaie. Se topeste singur in cateva minute. Mai apoi putina miere, apa si gata.  Polenul crud este din multe varietati de flori, asa ca feel free to discover more flavours, Of Romania.

 

2. Apa cu chia. Incepe cu o doza mai mica de seminte - 1 lingurita la un pahar de apa. Eu de obicei imi pun 2 linguri la 500 ml apa. Ca semintele sa nu se faca cocolase, e bine sa pui chia in pahar, sa adaugi cate un fir de apa si sa amesteci, ca toate sa absoarba putina apa si sa inceapa sa isi tricoteze gogosica aia simpatica in jurul lor. Tot asa cate un pic pana umplii paharul cu apa si il lasi minim 15 minute la hidratat. Le poti pune la inotat si cu o seara inainte, nu se supara nimeni. Din contra, mai multa hidratare pentru seminte si pentru tine. De ce apa cu chia? Pentru ca nu ai mereu timp sa iti faci o budinca, icre din chia sau ceva mai elaborat. Si nutrientii din chia sunt extrem de valorosi. E simplu in acest fel sa consumi chia fara nicio bataie de cap. Nu are niciun gust, nu se simte cand o bei din pahar.

No, sa nu va plangeti ca pun multe poze cu chia, dar sunt geniale micutele astea... Im in love...

                                          baby tiny steps: 1 lingurita de chia si o cescuta de apa.

 

                                               big foot step: 2 linguri de chia cu 500 ml apa

uneori imi ramane budinca de chia cu zmeura si capsuni, mai adaug o lingura de ginseng siberian ...

 

                                                                pur si simplu un kiwi

                                                   o mantra de dimineata si o zi minunata!

 Data viitoare va dau cateva retete faine de suc... 

Sa fiti fericiti!

Regasire

 E bine sa fii acasa. E bine sa te simti acasa. 

Pentru o vreme m-am ratacit, m-am abandonat. Dar am invatat ca toate vin, in viata, sa te faca o persoana mai buna, mai puternica. Am invatat sa nu renunt niciodata la mine. Sa nu pun pe nimeni mai presus de mine. Sa am curaj si credinta ca in final, lucrurile se vor aseza spre binele meu. Ca sunt mai puternica decat cred.

Acum sunt libera. Respir. Traiesc. Ma bucur.

Stilul meu de viata a devenit toxic in ultimii ani. Atat fizic cat si mental. Nu vreau sa detaliez aici ce am trait. Dar scriu atat: am gresit. Apoi am pus punct si am luat-o de la capat.

Am redevenit raw vegan. 

Cand (incepi sa) mananci carne, te acapareaza. Este incredibil ce putere are asupra ta si cat de vicioasa devine. Vrei sa mananci din ce in ce mai multa, mai amestecata, mai prelucrata. Nu te mai intereseaza altceva. Salata? Da.. de carne daca se poate. In cel mai bun caz mai faci niste catofi praiti langa pentru ca, ghici ce, gustul se perturba, se perverteste. Nu mai poftesti nimic sanatos. Vrei confort food, vrei mancare sa iti satisfaci depresiile, frustrarile si parazitii ce incep sa colcaie in tine. Daca nu ai grija, devi un zombie robotizat, care nu mai simte nimic. Been there, done that.

Am ales sa plec din acel mediu toxic pentru mine. Si am renascut. M-am REGASIT. Eu, Corina cea fericita, vesela, luminoasa, optimista, care vrea sa schimbe lumea in bine. Voi incepe sa impart cu voi micile mele bucurii, de zi cu zi. Vreau sa devin molipsitoare prin fericire, bucurie, iubire si recunostiinta.

Bine v-am REGASIT si pe voi, dragilor!

 

O minunatie de unt

Long time no see. Mereu ma cert ca m-am puturosit si nu mai sunt atat de activa pe blog. Asta nu inseamna ca am uitat de voi. Sunt bine, sanatoasa si infloritoare, cum orice femeie devine de la 35 de ani incolo. Stiti deja cat de incantata sunt de Thermomix , motiv pentru care am ales sa devin si consultant. Mancare am tot preparat.. si m-am gandit sa fac si altceva cu el. Anul trecut am facut o crema pentru plaja ce a avut un succes mare in grecia. Si pe care mama mea o foloseste si acum cand o doare ceva, ca pe un remediu de pret. Cred ca dragostea mea din crema ii amelioreaza micile probleme si neplaceri.

 In caz ca va era dor de ochisorul meu :))

Sa vedem asadar minunatia de reteta!  Nu este unt de pus pe pita sau pe prajituri. Este un unt mirific de uns tot corpul in care sedem frumos. Este divin ( si untul dar si corpul), si nu o zic doar eu sau sa ma dau mare.. am cel putin o persoana care se declara supermultumita de el. Si cu siguranta vor fi mai multe dupa ce ii vor simti consistenta si mirosul! Produsele sunt usor de achizitionat si se gasesc pe net sau la magazinele naturiste. O sa pun link direct la lista de ingrediente. Pentru ca is fata faina! Si pentru ca meritam ce e mai bun!

Unt de corp cu miros de ciocolata

Ingrediente:
150 gr unt de shea
100 gr unt bio de cacao ( musai mirositor, adica sa nu fie dezodorizat, ca mai sunt in comert si aceste variante) 
50 gr unt virgin de cocos (cu miros delicios de cocos)
20 ml ulei de argan
25 gr ceara de albine pentru creme ( nu din aceea pt epilat)

Facerea 1 cu Thermomix:
Se pune in bolul de la thermomix fluturele de mixare. Se seteaza temperatura la 60 grade, timp: 10 minute,viteza 2, maxim 3. Si apoi se iese cu zambetul la soare, se uda florile, se alearga pisica prin curte, se danseaza pe melodia preferata sau se coloreaza un fluturas. Thermomix-ul canta de final, se scoate capacul si se toarna uleiul in recipiente. Se pune la frigider sa se intareasca. Dupa 2 ore (sau chiar mai putin) se poate scoate si proba! Indragostire garantata la prima mirosire a cremei si testarea pe o portiune mica de piele.Pentru inceput.. ca apoi nu te poti lasa pana nu te invalui total in untul acesta: din cap pana in picioare! Va spun cu manuta pe inima: crema aceasta e un dar mirific pentru cei dragi dar mai ales pentru dvs!

Facerea 2: fara Thermomix
Se pune pe foc un ibric/oala mecutza cu apa. Se lasa pe foc pana cand apa incepe sa fiarba. Intre timp, se pun toate unturile in stare solida intr-un castron care sa sada frumos pe ibric/oala mecutza si sa nu cada inauntru ca ii bai. Se ia ibricul de pe foc si se pune castronelul deasupra. Si cu o spatula de silicon sau de lemn se incepe amestecarea lor, usor, cu cantec si descantec, biceps triceps si antebrat, pana cand toate unturile si uleiurile se topesc, se amesteca si devin un tot unitar. Apoi se toarna compozitia in recipiente si se pune la rece. Apoi se scoate de la rece 2 cuburi de gheata si se pun intr-un pahar cu apa si se ia o pauza de revenire si de hidratare.

In fotografie, uleiurile si unturile sunt primite de la diferite persoane, exceptand cel de shea. Uleiul de argan este adus de un prieten din Maroc, iar celelalte sunt dintr-un magazin naturist din Brasov. Cine are drum in centru, le gaseste la Paradisul Verde. Le puteti comanda cu incredere si de pe site-ul Crud si Sanatos, unde mai gasiti o gama larga de produse, toate bune si gustoase.

Daca aveti intrebari legate de cea mai mica bucatarie din lume care prepara iata si produse pentru corp - Thermomix, va stau cu drag la dispozitie pe email la bacalu.corina@gmail.com. Aceasta reteta este dedicata clientelor mele dragi dar si clientilor, ca nici lor nu le strica o piele catifelata si alintata!
Va doresc o zi mirifica si va las sa imi admirati azaleele!

PS: in curand si alte creme miraculoase mesterite cu dragoste si Thermomix!

Tort de sarbatoare

Ori de cate ori simt miros de portocala si de scortisoara, gandul imi zboara imediat la sarbatorile de Craciun cand eram mititica si mocofana. Portocalele nu se gaseau oricand si oriunde. Doar de craciun ma puteam bucura de gustul lor unic si mirosul parfumat. Cand desfaceam o portocala, descopeream universul si inimioara imi batea tare si repede. Eram atat de fericita sa fiu cu mama mea frumoasa si cu motzico alaturi. Facea mazeer placinta cu mere, salata boef pe care o ornam intotdeauna eu si apoi ornam bradul. Papa mergea la cantari, dar ne bucuram cand era acasa cu noi. Cu gandul si dorul la acele vremuri am zis ca e musai sa incerc si in varianta raw vegan ceva dulce sa imi aminteasca de acea atmosfera si sa impleteasca aceleasi arome: portocale, scortisoara si stafide. A iesit o minunatie si va recomand din suflet sa il incercati de sarbatori. Sau oricand, doar orice zi e motiv de sarbatoare!
Eu voi incerca sa il fac des si la bistro, asadar il poti gusta si aici daca nu ai vreme de preparat dar ai timp de degustat :P  Unde mai pui ca gasesti foc in semineu cu sunet autentic de troznit de lemne? Sa stai si sa uiti de tot ce te inconjoara... Vii?

Ingrediente pt un tort de 12 portii
Crema:
500 gr caju
120 gr miere
130 gr ulei de cocos
380 ml apa
1 lingurita extract de vanilie sau miezul de la o pastaie de vanilie

Blat:
250 gr migdale
200 gr fulgi de cocos
200 gr curmale
coaja rasa de la 1 portocala bio
30 gr pudra de cacao

100 gr stafide
2 linguri scortisoara pudra
100 ml apa

Preparare:
Inainte sa ne apucam de blat si crema punem stafidele in apa, sa se inmoaie putin.

Blat: Punem in robot migdalele si le facem faina. Daca avem thermomix le macinam 20 secunde la treapta maxima. Daca avem robot cu lama in S, le maruntim pana devin ca o faina.
Adaugam mai apoi fulgii de cocos. Mai procesam 20 de secunde dar nu pe functia de maruntire si pe functia normala a cutitului. Punem coaja rasa de la portocala, cacao si apoi adaugam curmalele ce le verificam bine inainte de samburi. In Thermomix pun toate curmalele si le mixez 20 de secunde la viteza maxima. In robot le taiam de cateva ori cu cutitul inainte si apoi le amestecam cu restul ingredientelor pana cand se marunteau bine si se omogenizau cu restul. La sfarsit, ca amestecul sa devina lipicios tort 1 lingura sau doua de apa, in functie de cum cere blatul. Zic asta ca eu torn apa pana cand aluatul incepe sa se uneasca si sa devina o masa compacta. Atentie insa daca scapati prea multa apa va fi greu de scos si de modelat. Daca se intampla totusi, nu disperati. Mai adaugati fulgi de cocos si compozitia isi revine. La thermomix ridic capacul si ma uit in bol. Cand compozitia danseaza, inseamna ca e gata. Fac testul cu degetele si daca se formeaza usor bombonele inseamna ca este gata. Intotdeauna am langa mine un bol mic cu apa calduta in care imi inmoi degetele pentru a modela usor blatul pe fundul formei de silicon.
 Iau cate putin blat si presez usor, in strat egal, o jumatate din compozitia de blat. Cealalta o pastrez pentru mijlocul tortului.

Crema:
In Thermomix pun tot caju-ul, mierea, uleiul de cocos, vanilia si apa. Setez 4 minute la treapta 10 si ii dau drumul. Intre timp scot stafidele din apa si le pudrez bine cu scortisoara. Eu le-am pus intr-o cutie transparenta cu capac si le-am agitat asa bine. Si s-au invelit cu scortisoara fiecare in parte. O minunatie!
Cand crema este gata, turnam un sfert din cantitate peste blat, apoi presaram stafide in haina de scortisoara si apoi punem iar un sfert de crema. Mai presaram cateva stafide si dam la congelator. Trebuie sa se intareasca bine pentru a pune al doilea rand de blat. Vreo 2,3 ore trebuie sa stea la congi. Mai apoi presaram restul de blat, punem iar un sfert din crema, stafide cu scortisoara si iar crema. Si iar la congi.
Daca nu aveti thermomix, sa va cumparati! Hihi.. zic si eu. De nu aveti thermomix ci doar un blender care are 1000W, impartiti cantitatea de la crema in 2 si faceti 2 ture. Mixati bine crema si daca mai e nevoie, mai turnati putina apa. Crema trebuie sa formeze un vortex in mijloc, altfel cutitul merge in gol si nu se intampla minuni acolo.

Pentru ornat eu am taiat felii de portocale, lamaie si lime, felii de mere si le-am deshidratat peste noapte plus cateva stafide scortisorate ramase nepuse in tort.

V-am pupat pi cozoroc!

Si ca tot a fost ziua mea....

Se spune ca dupa ce implineste 30 de ani, femeia are dreptul sa isi declare varsta pe care o doreste. Pe buna dreptate!  Desi certificatul de nastere spune ca am venit pe lume acum 35 de ani, mintea mea s-a oprit undeva pe la 25.  Poate daca as fi avut un copilas  sa imi reaminteasca in fiecare an ca el creste si eu imbatranesc, lucrurile ar fi stat altfel. Sau poate nu (!?).  Cand te lepezi de tot ce e lumesc, de infatisare, conceptii si stai asa gol, in sinea ta, doar cu mintea si spiritul.. cat ani ai simti ca ai?  Eu cred ca toti oamenii se opresc undeva intre 25 si 35 de ani.  Pana si mama mi-a zis ca se simte de 30 de ani, viguroasa si indragostita de tot ce o inconjoara.  Desi viata si experientele isi pun amprenta asupra noastra, in suflet ramanem tineri. Oglinda ne este prieten si dusman totodata pentru ca doar ea ne arata varsta ce o avem in buletin. Grijile, problemele, stresul isi pun semnatura pe chipul nostru de-a lungul timpului ... Si ce daca? In suflet suntem tineri, vrem sa salvam lumea, sa cucerim Everestul, sa traim cu pasiune si sa facem doar ceea ce ne place. Vedem viitorul plin de realizari, bucurii si oameni dragi alaturi. Prezentul incercam sa il traim la intensitate maxima, chiar daca asta inseamna sa stai o zi tintuit in fata calculatorului.  Ne putem simti din nou copii in orice moment: cand vedem un fluture primavara, cand mirosim o zambila, cand apare curcubeul dupa ploaie, cand desenam fara sa ne gandim ce, cand vedem o vulpe ce tocmai ce a insfacat o gaina de pe marginea drumului (a fost darul universului de ziua mea) ... Putem sa ne intoarcem si sa ne simtim copii oricand, in orice clipa.  Asta este bucuria vietii si nimeni nu ne-o poate lua. Primavara vietii tine toata viata. Ramanem aici pentru totdeauna.

 Ce am facut eu de ziua mea? I-am multumit mamei ca m-a adus pe lume.

 

 .... si m-am cinstit cu niste jaghermaistar!! :D

 Si pentru ca primavara acestui an bate la usa, va doresc campuri verzi, copaci infloriti,  adieri calde prin par, iubire si ghiocei! Si oleaca de jagermeister ca doar n-o fi foc!


PS: daca is nascuta in 15 feb 1980, vinerea la ora 15.26 .... ce ascendent am? Ca ma macina curiozitatea! :))))

300 motive de bucurie

Sarbatoare mare! Am ajuns la articolul cu numarul 300 de pe blog. La povestea cu numarul 300. La pagina 300 din cartea sufletului meu. Cum mai zboara timpul... parca ieri decisesem sa imi fac si eu blog si habar nu aveam ce sa scriu in el.... Cum l-am inceput si in ce directie a ajuns... este pretty fucking amazing!!
Vreau ca acest articol sa fie special, de suflet. Asadar, nu va contine vreo reteta fistichie. Nu va fi hrana pentru corp. Dar imi doresc sa fie hrana pentru minte, suflet si spirit.
Pana nu de mult, eram convinsa ca alimentatia este cea mai importanta in viata si, daca mananc vegan si raw, voi fi de-a pururea fericita si intr-o stare perfecta de sanatate. Pe jumatate este adevarat si ii acord alimentatiei un rol major in viata noastra, dar de ceva vreme am inceput sa inteleg cat de important este sa avem si un nivel mental-sufletesc-spiritual sanatos. Cu o hrana corecta, modificarile in aceste planuri incep sa apara destul de repede, insa nu sunt suficiente pentru a avea o viata fericita. Poate alimentatia raw constitutie doar un prim pas catre hranirea adevarata si totala a fiintei noastre.

Atunci cand incetam sa ne hranim cu suferinta si teroarea animalelor ne dezvoltam anumite capacitati si curiozitati pe plan spiritual. Vrem sa stim mai mult. Suntem noi doar o mana de oase si carne ce se nasc pentru a trece prin viata, indeplinindu-si rolurile si scopurile dorite de noi si de altii? Sau suntem mai mult? Alimentatia si  persoanele dragi alaturi, ne pot garanta o viata fericita cu liniste in suflet? In niciun caz nu vreau sa va vorbesc despre Rai si Iad, Dumnezeu, Budda, sau alti zei. Nu vreau sa imi imaginez ce se intampla dincolo de lumea noastra.. Si deocamdata, pentru mine, asta nici nu conteaza. Conteaza AICI si ACUM. Prezentul este cel mai important pentru mine si mereu ma surprind ca ma gandesc cu nostalgie la trecut si imi fac planuri de viitor in loc sa ma bucur de momentul prezent. Un habit urat de care ar trebui sa ne debarasam.

Foamea la nivel spiritual/sufletesc este greu de potolit. Probabil ca ar trebui cel putin cateva vieti sa tot citesti si sa inveti. Dar asta nu ar trebui sa fie o tinta. Nu trebuie sa fie un plan de viitor. Sa ne bucuram de calatoria catre cunoastere. Vrei o dezvoltare spirituala. Vrei sa inveti sa fii fericit cu ce ai, recunoscator si sa nutresti numai ganduri pozitive. Vrei sa te detasezi de lumea materialista, rea si invidioasa. Sa fii tu, in linistea ta, doar cu tine. Nu e usor dar..pentru asta exista meditatia. Si multe multe carti.Si prieteni.

(sursa)

Desi mai multe persoane dragi mie mi-au spus sa nu mai imi pun viata pe mrejele internetului si sa fiu mai discreta, nu pot sa nu impartasesc lucruri ce uneori imi par marunte, alteori gigantice, din viata mea de zi cu zi. Nu dau detalii, doar schitez in linii mari. De cele mai multe ori sunt impacata cu mine si fericita, dar am si perioade de depresie. Nu e depresie grava, nu e dracu asa de negru si gol ( cum se spune pe la noi)... dar sunt suparari si frustrari ce ies la suprafata. Sunt o persoana destul de transparenta si cei din jurul meu isi pot da seama foarte usor de aceste stari prin care trec. Incerc sa le combat, dar nu intotdeauna reusesc.
Cum ma aflam eu cazuta asa, intr-o ciorba cotidiana cu toate relele de pe lume ( oboseala, stres, lipsa chef de viata, nemultumire de mine) , cineva mi-a intins o mana si mi-a zis:  "tu esti prea preocupata de cele trupesti... tre sa vezi si de sufletel tu cori...stai si vezi ce vrei de la viata...."
 Si apoi, acest suflet drag mi-a vorbit cu calm si mi-a deschis ochii si mintea. O zis: "Noi traim in mare masura sa placem la altii.  In viata e fain sa ajungem sa fim liberi ,nu robotei. Tu tre sa fii tu si la 50 kile si la 60. Dar pentru asta tre' sa nu te mai identifici cu corpul tau ..cu forma lui...si cu gandurile tale legate de corp si tine si nu tre sa faci nimic sa fii speciala, sa te imbraci in vreun fel sau nush ce. Tu esti unica prin simplu fapt ca existi. N-a existat niciodata in cosmos cineva exact ca tine si nici n-o sa existe vreodata ; e o experienta unica in cosmos ce esti tu acum. Priveste-ti cumva din afara detasata viata si vezi ce vrei ; vezi ce nu merge si vrei sa schimbi. In general problemele noastre vin din interior, nu din afara. Afara e doar reflectia interiorului. Mai departe vei sti ce alegeri sa faci in viata...pe masura ce rezolvi interiorul. Unii oameni vor disparea din viata ta altii vor aparea cand esti pe o cale spirituala... de evolutie; lasi in urma oamenii care vor sa ramana unde is...si atragi oameni care is pe noua ta vibratie. intotdeauna atragi in viata ta oameni care reflecta ceea ce esti ...sau ceea ce nu vezi in tine... sau ceea ce tii in tine si nu manifesti inca"

Cat despre nemultimirea de mine insami, mi-a zis: "Lasa perfectionismul....Ti-ai pus un standard pe care tre sa il atingi ca sa te iubesti pe sine si ai uitat de ce vrei sa mananci sanatos. Vrei sa-ti ingrijesti corpul ca te iubesti asa...si in acelasi timp iti pui conditii sa te iubesti in timp ce o faci...deci practic o dai in fanatism ca nu o mai faci ca te iubesti si iti pasa de corp...ci o faci ca sa atingi un standard ca sa fii multumita de tine cumva... Corect? Si tie numa atunci iti place de tine cand faci totu cum crezi ca e perfect. Deci a devenit de la un mod de a-ti pretui corpu...la o conditie necesara ca sa te accepti pe tine, ceea ce te trage in jos mult. Nu mai bine te accepti neconditionat? ... si faci chestiile astea ca pe un fel de bonus...in masura in care te ajuta si ti se potriveste

Viata nu-i numa' mancare ...ar fi bine sa fie un aspect minimal al vietii mancatul; e o nevoie fiziologica si o placere...la atat tre sa se rezume. sunt oameni care nu mai mananca! "

 Si cand i-am zis de oamenii care uneori ma supara mi-a spus asa:  "...apai cori, oamenii reflecta parti din tine. Daca n-ai avea si tu autoinvinovatire nu te-ar deranja! Cand chiar nu te afecteaza ceva atunci ai gasit calea de rezolvare."  
 Nu-i asa ca le zice bine si va regasiti si voi in aceste randuri?

Si uite asa a pornit marea mea cautare de liniste si pace interioara. Am dat buzna in librarii si am inceput sa imi cumpar carti. Eram printre rafturi, cu un ranjet mare pe fata si ma gandeam cu veselie: cand oamenii se imbolnavesc, merg la farmacii. Eu imi gasesc tratamentul in librarii.

O sa trec in continuare cartile ce le am in biblioteca si sunt extrem de mandra de ele. Evident, va recomand sa le cititi si voi pe toate! Pe unele cu mintea si pe altele cu inima.

Tratat pentru alimentatia naturala a om-ului. Marian Paraschiv. Este o enciclopedie in nutritie - de la istorie, la studii stiintifice si argumente in favoarea alimentatii crudivore. Este o carte de 700 de pagini ce le-as reciti mereu si mereu.
Iarba de grau, izvor de sanatate - Ann Wigmore
Vindecari miraculoase cu Iarba de Grau - Steve Meyerowitz - Ambele carti descriu calitatile sucului de grau verde precum si sfaturi legate de obtinerea acestuia.
Combinarea alimentelor si digestia - Steve Meyerowitz - o carte MUST HAVE pentru orice persoana interesata sau nu de hrana vie. Aici gasim cat de important este felul in care combinam alimentele si ce se intampla in organism daca le amestecam gresit.
Studiul China - Colin Campbell - iarasi un MUST HAVE in biblioteca.
Hrana vie - Ernst Gunter. Prima mea carte citita pro hrana vie. Este minunata!
Miracolul apei - Masaru Emoto. Apa este sangele planetei. In sangele nostru este apa. Viata nu poate exista fara apa. Sa ii multumim si sa ii transmitem ganduri pozitive.
Postul cu sucuri naturale si detoxifierea - Steve Meyerowitz. Cand simti ca nu mai ai vana, tre sa faci o cura de detoxifiere si vitaminizare cu ajutorul sucurilor naturale. In aceasta carte gasesti ce si cum sa faci pentru a avea rezultate bune si rapide.
Terapia Gerson pentru vindecarea cancerului si a altor afectiuni cronice - Charlotte Gerson si Beata Bishop. Este o carte "consistenta" pe care inca nu am apucat sa o citesc. Dar isi asteapta randul. Musai de citit de cei ce au cunostinte ce sufera de aceasta boala si chiar de cei bolnavi.
Dieta Young Miracolul PH - Robert O'Young. Autorul recomanda o dieta cat mai alcalina pentru a mentine starea de sanatate optima si a vindeca boli cu ajutorul unei diete cu PH echilibrat.  
Sa traim sanatos fara toxine - Robert Morse. Cartea aceasta este o bibilie in domeniul nutritiei. Cu ajutorul ei mi-am descoperit un tratament pentru dezechilibru hormonal ce m-a vindecat de problemele avute. O recomand din tot sufletul.

Carti de dezvoltare spirituala si personala.
Poti sa iti vindeci viata - Louise Hay. O carte prin care treci cu veselie si nu o mai poti  lasa din mana o data ce ai citit primul capitol. O recomand in biblioteca voastra.
Puterea prezentului - Eckhart Tolle. Cuvintele sunt de prisos. Musai de avut in casa. 
Cele 4 legaminte - Don Miguel Ruiz. Te sfatuieste sa ti cont de 4 legaminte in viata pentru ca tu sa fi multumit de tine si de cei din jur. E o carte mica cu impact mare. 
Acum si Aici este tot ceea ce conteaza - Daniel Mitel. O povestioara foarte captivanta despre un om ce a invatat sa mediteze alaturi de doi calugari budisti si apoi a plecat sa ii invete si pe altii.
Bucura-te de succes prin cultivarea starii de liniste interioara - Russel Simmons. Desi este un om foarte activ in domeniul afacerilor muzicale hip hop din state, acesta recomanda meditatia zilnica pentru a avea succes in viata, pe toate planurile. M-a convins sa incep sa meditez zilnic.
Zenisme.  Sa radem pe calea catre iluminare - David Bell. Umor zen.  
Traind o viata constienta. Meditatii zilnice pe Calea Tolteca - Don Miguel Ruiz Jr
Recrearea trupului, reinvierea sufletului. Cum sa devii alt om. Deepak Chopra
Autobiografia unui yogin - Paramahansa Yogananda. Un alt fel de biblie. Cu guru, sfinti si miracole. Cu saracie si suflet curat.

 Acest articol va fi mereu rectificat, in functie de ce carti voi mai aduce in biblioteca mea draga de acasa. Si nu numai. Va recomand sa incepeti cu acestea.. Incet si sigur, ca informatia sa se aseze in straturi solide. Si poate fac si o categorie cu documentare ;)

In incheiere, doresc sa va multumesc ca sunteti aici, ca ma cititi si imi scrieti.  O parte din mine este foarte fericita de acest lucru. Si ma face sa continui sa scriu pe blog. Dorinta de a ajuta semenii e mare si, cu ajutorul internetului, simt ca macar atat pot face si eu pentru oameni, cu o dragoste neconditionata... Pentru ca va iubesc si vreau sa va ajut! 

sursa

Aprecierea voastra. Hrana mea de suflet.

Oare cum am fi noi, daca nu am cauta neincetat aprobul si aprecierea celor din jurul nostru?
Cum am fi daca am face un lucru si nu ne-ar pasa deloc de reactia celor din jur?  Total dezinhibati si nepasatori....
Cum am fi daca nu am avea acces la internet, daca am locui singuri intr-o padure salbatica, departe de civilizatie? Cu ce ne-am mai hrani sufletul si orgoliul daca nu am primi "like" la actiunile noastre? Cat de importanta este aceasta apreciere din partea celor din jurul nostru?
Este o dependenta. Cu rarisime exceptii, nu suntem facuti sa fim solitari. Nu putem trai singuri, izolati. Si, inca de cand invatam sa facem primii pasi si sa spunem primele cuvinte, cautam mereu sa fim laudati si iubiti de cei din jur. Ne defineste ca si oameni si greu am putea trai fara asta.
Eu recunosc ca ma hranesc zilnic sufleteste. Cand primesc aprecieri si cuvinte de lauda, pieptul mi se umfla si traiesc o bucurie de nedescris. O simt cum alearga precum adrenalina prin vene, in tot corpul, cum picioarele mi se inmoaie si obrajii mi se inrozesc. Abdomenul se incordeaza si strang din pumni precum un atlet ce a castigat marele trofeu! "Uite... am primit 300 de like-uri! 300 de oameni au apreciat poza mea!" Daca i-as pune pe toti intr-o incapere, m-as simti mai ceva ca un presedinte!
       Acestea este blogul meu. Coltul meu de suflet, pe care eu l-am pus pe tava. Voua. Pentru ca va iubesc ca ma iubiti si apreciez ca ma apreciati! Fara voi nu stiu ce m-as face. Cu siguranta ca viata ar merge inainte.. dar imi e atat de bine aici, cu voi toti! Judecati-ma, urmariti-ma, scrieti-mi, iubiti-ma, dispretuiti-ma... dar sa nu ma parasiti!

 

 Va multumesc ca existati in viata mea! Si eu intr-a voastra!

Acceptare. Tatuaje. Si inca ceva.

Un articol 3 in 1. Pentru ca vreau sa vorbesc cate putin din fiecare. De ma intind prea mult la vorba, imi cer iertare. Dar puteti citi in etape, dupa cum aveti chef sau dispozitie.

Acceptare. Probabil ca stiti ( sau poate nu) ca, de cand ma aflu pe aceasta minunata planeta, am luptat cu mine. Impotriva mea. De ce am facut asta? Doar universul stie... si nu vrea sa imi spuna. Poate pentru ca sunt perfectionista de cand ma stiu, de cand sunt constienta de consecintele actiunilor mele. Am vrut sa fiu cea mai cea. Cuminte, ascultatoare, visatoare, placuta de cei din jurul meu, frumoasa, sexi.
Cand am fost mica ma vedeam intruchiparea Ilenei Cosanzene chiar de eram de fapt o gogosica mica si dulce. Dar sanatoasa!! Nu cu E-uri si alte combinatii naspa. Ma vedeam cu parul lung si auriu, cu rochii de zana pe mine, prinsa intr-un turn si asteptand pe Fat Frumos sa ma salveze. De cate ori citeam povesti, inima imi urca in gat de emotie si parcurgeam textul  intr-un suflu pana la final, sa fiu salvata.
Mai apoi am inceput cu pianul. Nu stiu daca are vreo relevanta cu ceea ce incerc sa dezbat aici dar musai sa scriu: nu imi placea defel!!!!! Gata.. i let it go now :))))
  Mai tarziu am inceput sa cresc. Si sa cresc. Si sa cresc. Si m-am trezit la 16 ani cu multe kilograme. Dar diva ( respectiv Ileana Cosanzeana) din mine s-a trezit si a zis gata: dieta si sport. Si asa am dat jos vreo 30 de kilograme, ajungand in extrema cealalta ( usor anorexica - 43 kg).
 Ideea este ca, de cand ma stiu, mi-a placut si nu mi-a placut de mine. Si mai mult a doua varianta. Mereu m-am criticat aspru - ca sunt prea plinuta, ca am celulita, ca am fata rotunda, ca nu am parul cret. Niciodata nu m-am acceptat cu adevarat asa cum m-a lasat natura pe acest pamant. Recunosc ca aceasta autocritica a fost si constructiva la randul ei, fortandu-ma sa ies din zona mea de confort ( gastronomic) si sa fac ceva in aceasta directie.

And now... cut to the case i say! 
Buna, sunt Corina, am 33 de ani si sunt mandra de ceea ce vad in oglinda. Imi iubesc corpul  il accept cu bucurie asa cum este acum. Pentru PRIMA data in viata mea, in adancul si strafundul sufletului meu sunt fericita de reflexia mea in oglinda. Adica fericita pe bune oameni dragi!
Vad o femeie frumoasa, aromonioasa, plina de vitalitate!  Daca in urma cu un an trageam cu dintii sa am 50 de kilograme, acum mi-am dat seama ca NU un numar conteaza ci felul cum te simti. Si ce rau si ce greu  imi era sa ajung la 50 si sa raman acolo. Ma chinuiam degeaba. Ma sabotam singura. Oare unde imi era mintea? Acum am pus inapoi cateva rotunjimi si ma umflu toate in pene de mandrie cu ele!  Acum nu mai conteaza numarul!
Cum ajungi sa te accepti? Ii cale destul de intortocheata, lunga si anevoioasa. Sau e simpla si dreapta! Te accepti asa cum esti. Atata timp cat esti sanatos da?  Mie mi-a luat 33 de ani. Sau hai sa zicem vreo 23 de ani ( considerand ca pana pe la 10 ani nu am avut prea multe batai de cap cu aceasta problema).

Nuditate. Se impleteste usor subiectul si cu ce am scris mai sus. Corpul uman este prefect in cele mai mici detalii. Cand esti gol ( nud, fara haine), esti asa cum te-a lasat universul pe acest pamant: intr-o stare de beautitudine ( euforie, extaz) Nu te leaga nimic, nu te defineste nimic. Esti tu. Daca nu simti asta, work on it!
Alergam dupa haine, accesorii vestimentare, cand de fapt uitam cine suntem noi cu adevarat. Si uitam cum suntem: frumosi, liberi, unici.
Tot pentru prima data in viata mea am acceptat sa fac o sedinta foto nud. Imi faceam griji si ganduri, ca mai apoi sa dau la o parte inhibitiile si temerile inutile, si sa ma simt in largul meu. Frumusetea corpului meu era surprinsa si redata de ochiul fotografului prin intermediul aparatul de fotografiat. Rezultatul: pe masura asteptarilor mele - magnific. Am un corp minunat!

Tatuaje. Ehe.. aceasta e o tema precum o bomba cu ceas! In 19 oct am participat la un eveniment numit "biblioteca vie" unde eu am fost o carte cu ilustratii. :))). Cititorii au fost intr-un numar foarte mare si mi-au adresat o multitudine de intrebari.
Iata raspunsurile mele: Doare. Mai ales dupa 3 ore jumate. Nu imi pare rau. La 60 de ani o sa arat traznet. Nu vreau sa le sterg. A costat destul de mult. Nu stiu cate tatuaje sunt, ca nu le pot numara.  Nu lucrez ca sunt sefa mea, dar daca voi lucra undeva si deranjeaza aspectul voi fi cea mai imbracata persoana din angajati. Si cu banii primiti o sa imi fac alte tatuaje. Imi creste parul peste tatuaje si imi transpira pielea! M-am obisnuit cu ele ca uit uneori ca le am, devenind o parte din mine. Si da, o data ce iti faci unul, ai toate sansele sa mai doresti si alte tatuaje.Le-am facut in Brasov, la un artist foarte talentat, rabdator si ocupat, asa ca suna si fa programare din timp. Calin Matkovski il cheama de va intrebati!
 Astea au fost raspunsurile in cap de lista.
De ce am zis bomba? Pentru ca tatuajele sunt un subiect tabu. Fiindca in general oamenii nu accepta tatuajele. Pe cei ce au tatuaje. Pentru ca acesti oameni indraznesc sa fie altfel. Tatuajele insufla teama, repulsie, ura, retinere - toate astea din cauza prejudecatilor ce le-au fost indoctrinate de-a lungul timpului. Caz valabil si in multe alte directii si domenii ( ateism, veganism, rasism, etc)
Probabil ca despre tatuaje as putea sa scriu o carte din cate am auzit, citit, vazut si trait. Dar azi ma rezum sa scriu putin despre efectele lor asupra pielii, asupra sanatatii si mai apoi cateva cuvinte despre tatuajele mele.
  Cineva m-a intrebat daca nu pot provoca cancer de piele. Raspus: Da, pot provoca cancer de piele.
Dar asta o poate face si soarele, o predispozitie genetica sau o alimentatie incorecta. Cancerul se afla la noi in organism. In fiecare zi, ora, secunda putem face cancer. Are grija de asta alimentatia noastra, poluarea, substantele chimice, stresul, radicalii liberi. Toate acestea pot duce la cancer. Dar tot in fiecare zi, ora, secunda, organismul nostru bate cancerul la funduletz si il ucide. Pentru ca asta face el. Cand nu mai e in stare sa se lupte singur cu toate aceste elemente atunci cancerul va ramane in corp, va creste, se va dezvolta si te va ucide. Fie ca ai sau nu tatuaje.
  Probabil ca substantele chimice injectate sub piele sunt toxice, sunt potential generatoare de belele, dar la fel sunt si substantele chimice injectate in mancare. Adica conservanti, coloranti si alte minunatii. Sunt tot substante toxice de origine chimica, anorganice, sintetice si artificiale. 
  Si bun... care ii secretul? Ii simplu! Ori te faci vegan... ori periodic scoti din tine cat mai multe toxine ( prin diverse cure de detoxifiere). Si uite asa nu faci cancer. Si gandeste pozitiv! Tattoed people are awsome!!

 

   De ce mi-am facut eu tatuaje? Buna intrebare. A trebuit sa stau sa ma gandesc putin la asta. Pentru mine reprezinta o modalitate de exprimare; o arta vie si un mod de a incepe o conversatie placuta si interesanta. Pentru ca imi place sa cred ca sunt open minded si incerc sa schimb ceva in mentalitatea oamenilor. Vreau sa dovedesc ca dincolo de aparente suntem toti oameni, egali. Si ca iubirea poate trece peste absolut orice.
 Final siropos, stiu.. dar ce sa-i faci daca asa gandeste o fiinta vegana pe dinautru si tatuata pe dinafara? :)))
Si da, sunt extravaganta si imi place sa ies in evidenta. Ca oamenii sa ma tina minte toata viata lor, indiferent de motiv. 
Daca doresti sa iti faci un tatuaj, go for it! Bucuria ce o vei simti cand il vei purta compenseaza tot raul facut. Si daca iti doresti, dar iti e teama de efectele nocive, sa iti iasa din minte acestea. Decat sa regreti tare ca nu l-ai facut, mai bine il faci si te pregatesti pentru consecinte!
Daca nu iti doresti, atunci e simplu: nu iti fa!

In general, tatuajele mele exprima bucuria de a trai si sarbatoresc viata!
Tatuajele mele reprezinta o promisiune facuta mie ca intotdeauna voi avea grija de mine, de cel de langa mine si de toti ce imi ies in cale. Ca nu voi face niciodata rau voit niciunei fiinte de pe Pamant. Simbolizeaza optimismul, victoria, mandria si recunostiinta ce o simt pentru tot ce s-a intamplat in viata mea pana in prezent. Fiecare tatuaj spune o mica poveste despre ceea ce am fost, sunt si voi fi. Voi renaste mereu in viata, oricat de jos ma va duce ea ( slabe sanse dar nu imposibile), ma voi bucura de miciile placeri ale vietii ( trupesti, sufletesti si de care or mai fi), voi avea grija sa raman frumoasa in interior si in exterior, feminina, calda si prietenoasa. Familia mea va fi mereu in sufletul meu si la fel toate fiintele nevinovate de pe aceasta planeta, necuvantatoare. Voi trai clipa, ca si cum ar fi ultima! Fara regrete.
Si pe langa toate acestea ( tatuajele) , sunt o opera de arta extravaganta, dusa usor spre extrem ( de fapt ce inseamna extrem?) .
Tatuajele mele... sunt singurele "lucruri" ce le voi lua cu mine cand plec de pe aceasta lume! Tare asta nu? :)))))

 Si ceva dulce....

Diana

Diana este fata verisoarei mele. Diana are doar 6 ani. Este un ghemotoc de veselie, optimism si iubire. Copilaria ei a fost oarecum normala;  in casa ei, tatal isi trata cu raceala copii, ii agresa verbal si uneori fizic. Mama incerca sa isi ascunda frica, ingrijorarea si chiar groaza cand sotul venea acasa de la servici. Ii punea pe copii sa faca liniste, sa mearga in camera lor. Sa nu cumva sa il supere pe tati. Tati nu le vorbea cu drag, nu ii imbratisa cand ajungea acasa. Tati era mereu un pachet de nervi, pe care ii revarsa pe familie, cu usi trantite si jigniri. Intr-un final, tati i-a dat afara pe toti trei din casa, cu o plasa de haine si atat. Tati rau. Foarte rau. Fara inima.
 Cu toate astea, Diana rade intruna. Si are un ras foarte molipsitor. Ochii ei ca doua margelute te hipnotizeaza iar cand te imbratiseaza, ti se lipeste toata de trup. Si unge sufletul. Ea rade exact ca acel emoticon de pe yahoo care se tavaleste pe jos de ras. Da da.. O face la propriu!

Ea nu minte. Daca ceva nu ii place, o zice direct. La prima intalnire e mai retrasa si timida, dar daca te place, nu mai scapi de ea! Cand te vede iti striga numele tare, vine si te ia in brate. Sincer, cum doar ea stie. Si apoi incepe sa chicoteasca si mai apoi sa rada din toata fiinta ei! Nu ai cum sa fii suparat in preajma ei. Diana este si foarte desteapta. Stie sa citeasca si sa scrie. Si foarte sportiva. Ceea ce face ea in parcul de joaca, nu as putea face eu in zeci de ani.
Diana m-a invatat sa iubesc altfel, cum nu am mai iubit pana acum. M-a invatat sa iubesc un copil, un suflet inocent. Sa iubesc neconditionat cu intensitate mare. Si dragostea aceasta este iluminatoare! Iubesc sa o tin de manuta ei mica si fierbinte, sa ma plimb cu ea si sa ii arat una alta.. Sa ii ascult povestile si sa ne jucam impreuna pe strazi si sa radem amandoua zgomotos, in hohote, fara sa ne pese de ce gandeste lumea despre noi ( ma rog, mai mult despre mine ca sunt ditamai femeia). Cu ea ma reintorc in copilaria mea.
M-a facut foarte mandra in prima zi de scoala, cand a intrat in clasa pregatitoare. Ma tinea strans de mana si era mereu cu ochii dupa mine. Aveam emotii mai ceva ca ea!  Eu... aveam cea mai frumoasa fetita din scoala. Ca doar nu stia nimeni ca nu este a mea!
 Diana este varsator. Diana este Corina in miniatura.Dar cred ca orice copil este Diana.

Mama Dianei este educatoare. Si pentru ca nu vrea sa o lase pe Diana singurica acasa cat ea lipseste, m-a rugat sa am grija de ea. Bucurie mare pe capul meu. Nu doar ca ma topesc de dragul ei, dar ocazia imi permite sa vad cum reactioneaza un copil la ceea ce povestesc despre alimentatia vegetariana, despre animale, despre fructe si legume... etc. Cu delicatete, evident.
Astazi ma plimb cu Diana... in drum spre piata.
Eu: ce ti-a pus mama la scoala?
Ea: niste pernute cu capsuni.
Eu: Pai de ce nu ti-a pus un sandvis? ( in gandul meu imi zic: pfff.. Ea vezi ce iti fac eu maine, mamica de Diana...)
Ea: Nu mai avea sunca!
Eu: Pai si fara sunca nu putea sa iti puna? Cu zacusca?
Ea: Nu imi place.
Eu: Cu... vinete?
Ea: Nu imi plac.
Eu: pai vinetele iti plac. Cand iti face mazeer mananci.
Ea: Asa e.. Mazeer le face bune. Am mancat la tara vinete.
Eu: Da tu stii ca sunca vine de la animale care au fost omorate?
Ea: Da.. stiu. ( si imi zambeste usor)
Eu: Pai ai putea sa mananci o pisica?
Ea: Nuuu... sunt atat de dragalase
Eu: Pai si un puisor de porc.. din ala micut, nu ii dragut?
Ea: Aoleu.. da ce dragut ii! ( si rade)
Eu: Si un vitel mic... ai vazut ce ochi frumosi au?
Ea: Daa... sunt tare frumusei.
Eu: Pai si pe ei de ce vrei sa ii mananci?
Ea: Pai... nu mai mananc!
Eu: awwwww... ce dragut...

Inainte sa intru in casa merg la alimentara sa vad ce pot sa ii cumpar pentru pranz ( putin crizata ca eu nu stiu sa fac ciorbe si alte alea).  O intreb pe ea ce doreste si imi arata direct: vreau iaurt din asta!! Era Danonino cu capsuni. La care eu: nici vorba. Este complet ne-sa-na-tos! O femeie cam de varsta mea se uita cu niste ochi mari la mine si la cea mica. S-o fi gandit ori ca sunt cu capul, ca nu ii iau copilului iaurtel cu capsuni, ori ca bravo mie ca nu cumpar prostii la copil. Dupa cele cateva de secunde de liniste in care femeia isi revine la ale ei ii spun Dianei:  cumparam iaurt simplu si punem noi fructe in el. Ce vrei sa punem? Banane, portocale, nectarine, pere. Ok. Cumparat cate 1 buc din fiecare. Am luat un iaurt simplu, grecesc.
Ajunsa sus ii rastorn iaurtul intr-un castron si o intreb ce sa ii dau din fructe. Ia putina banana, pe care si-o taie ea in bucatele mai mici, apoi ii tai eu nectarina, para si un pic de portocala. Adaugam si o lingurita de miere si o pun sa amestece bine. Ornam iaurtul cu seminte de canepa ( asa goale nu prea i-au placut). Facem sedinta foto cu iaurtelul si apoi Diana gusta! Maaamaaaa... ce bun e!!! Uaaau... ce gustos este... Cat de taaare.... Este cel mai bun iaurt care l-am mancat in viata mea!
  Pffff... hai bine, fie, da-mi sa gust si eu! Maaamaaaa... ce bun e! Uaaauuu... yummy! Asa spusai si eu! I-am spus sa ii zica mamei sa ii faca la fel.

  Apoi am trecut la facut torturi raw. Si am pus-o pe mititica sa macine migdale, fulgi de cocos si curmale. Toate prin Green Star. A muncit fetita mea fara sa se opreasca. Si a fost mereu cu zambetul pe buze. I-am mai facut niste lapte de cocos cu cacao... Niste paine prajita cu felii de cascaval... si a trecut ziua! Mai trebuia sa ne jucam cu papusile de portelan, dar am zis ca e si maine o zi. Ah, si cireasa de pe tort: a facut tot ea un suc cu spanac, mar, banana si scortisoara la storcator. A gustat din sucul proaspat de spanac cu mar ( mai mult spanac) si mi-a spus sincer ca ii place foarte mult. Deci, sucul verde este delicios. Si tot ea mi-a spus ca este si foarte sanatos. Eu doar privind la ea cum soarbe, aveam o fata de parca toti dintii imi erau sterpeziti...
I-a preparat si lui mami si fratiorului cate un suc cu spanac, mar si scortisoara.

  In drum spre casa, am gasit un pui de pisic. Nu am putut sa il lasam acolo, asa ca l-am bagat in haina si l-am dus acasa la ea. S-a jucat cu el, i-a dat laptic si apoi l-am sunat pe fratele meu sa il dau in grija pana cand ii vom gasi o familie iubitoare!
 

Diana ma pune pe ganduri...
As vrea o Diana..

Ingrijire si iubire

De-a lungul timpului,pe langa greutatea mea oscilatorie, un lucru s-a schimbat poate mai mult decat ar fi fost normal pentru un om zdravan la minte. Parul meu!
Mama m-a nascut mocofana si satena la par. Adica asa:

Mai apoi am devenit o adolescenta pretty, am lasat parul sa creasca lung ( spre marea fericire a tatalui meu) si l-am vopsit negru. Stati, ca nu e doar asta. Am avut (si inca mai am) o obsesie pentru parul cret, prin urmare, cativa ani la rand l-am facut permanent. Sa fie si cret!

Dupa vreo 8 ani de brunet m-am cam saturat. L-am tuns si l-am facut saten. Cu sau fara suvite. La saten de fapt am revenit de mai multe ori, inclusiv acum un an, cu ocazia nuntii mele.

Apoi am luat-o razna! In 2009, am zis ca daca ajung sa slabesc cat doresc si sa devin din nou fata supla si frumoasa ii musai sa ma fac blonda. Mi-a placut intotdeauna parul blond si am zis ca nu o fi o tragedie chiar de nu imi sta bine. Doar am prietena stilista si a doua zi reveneam din nou pe meleagurile satene. Dar am constatat ca nu imi sta chiar atat de rau pe cat ma asteptam si am zabovit asa o perioada. Cand mai lung, cand mai scurt..

Eh.. si de acum incepe distractia! No more natural colours! Sa incepem mai soft.. Un aramiu cum mi-ar sta oare? Pe mine nu m-a dat pe spate, dar toti cei din jurul meu au fost total impresionati!

Doar ca aramiul este foarte greu de intretinut si am decis sa ma tund si sa ii schimb culoarea. Am ales rosu! Cat mai rosu, mai aprins. Mi-a placut la nebunie.. sa lesin nu alta!

Dar rosul se ducea din par la fiecare spalare. Si pentru ca am parul cu tendinta de ingrasare, se ducea vazand cu ochii! Nu puteam sa merg la stilista mea saptamanal, nu de alta, dar sta ceva mai departe. Asa ca mi-am cumparat un nuantator. De la Bess, Movie Colours, Magenta. Si am pus peste rosu. Iarasi extaz si nebunie! Mi-a iesit rosh-roz, si mai apoi un roz intens!

Urmatoarea culoare a fost violet. Purple. Tot de la bess. Este una dintre cele mai faine culori ce le-am avut la par. Ma prindea tare bine si culoarea verde a ochilor iesea foarte bine in evidenta. In tot acest timp, parul era decapat ( decolorat) de la vechiul blond, asa ca a prins bine si nuanta violet.

Din 2012 am zis gata, revin la normalitate. Asa ca am ramas o buna perioada de timp satena. Si cu tunsoarea bob, de care nu pot sa ma satur. E usor de intretinut, de aranjat, usoara, eleganta...

Dar in iulie 2013 am decis sa mai fac o schimbare radicala. Am fost toate culorile in cap.. exceptand verde si albastru! Asa ca am purces tantosa la stilista si i-am zis sa ma faca verde. S-a scarpinat femeia in cap si a zis: ok, nu am mai facut pe nimeni pana acum verde, asa ca experimentam da? Iti asumi ceea ce iti iese in cap! Perfect de acord am zis - sa purcedem.
M-a decapat si mai apoi a pus o baza de kaki. Si mai apoi un nuantator verde. Rezultatul a fost.. surprinzator. Nici extraordinar de verde, dar nici extraordinar de blond. Un fel de blond gri verzuiat. Faina nuanta, dar ma imbatranea destul de tare. Stiam insa ca dupa cateva spalari se va duce. Si ramane blond spre gri.
Inca de cand m-am facut verde i-am spus stilistei de albastru de metil. A zis sa incerc fara teama. Cum? Pun un lighean, il umplu cu apa si adaug cateva picaturi de albastru de metil. Zis si facut, doar ca am scapat mai bine de jumatate de sticluta. Si mi-am introdus parul in lighean, am stat cam 4 minute, incercand cu mana sa ma dau si la ceafa, pe la urechi, perciuni. Dragelor, musai sa va puneti manusi ca va faceti ca un zombie pe mana. Apoi am pus o masca de par, am masat usor, si am mai stat prin camera vreo 10 minute. Apoi clatire din abundenta.
Tips: daca de halloween doriti ceva spectaculos, umpleti cada cu apa, varsati vreo 4 sticlute cu albastru si intrati in cada vreo 10 minute. O sa iesiti ca tipa aia din X-men! :))))
Revenim la par:prima data a iesit spre turcoaz, si a doua oara cand am repetat operatiunea a iesit albastru. Si asa sunt acum, la data scrierii acestui articol. Albastrica de Voronetz, cum glumeam pe FB.

Ah.. si cireasa de pe tort. Credeati ca mi-a scapat ceva? Nope... Am incercat si un semi rasta!! "Semi" ca nu a fost imbarligat foarte tare, pentru a fi usor de descalcit la un moment dat. Been there, done that!

Acum sa revin la adevaratul subiect al acestui articol.
Am devenit vegana sa am grija de corp si de interior. Dar incet, am inceput sa ma interesez si despre ingrijirea corporala si a parului. Sa caut produse care sa fie prietenoase cu pielea, sa nu contina ingrediente de origine animala si o tona de chimicale.
Pentru demachiat mi-a fost tare simplu: ulei de masline si ulei de argan.
Pentru corp: ulei de cocos, cacao, masline.
Pentru spalat corp: sapunuri vegetale.
Pentru spalat par: eeeee... aici e mai complicat.
As fi putut sa incerc sa folosesc bicarbonat si sa il clatesc cu otet.. dar unde sunt CLABUCII??? Cum mai fac eu spuma in parul asta al meu incercat de-a lungul timpului de toate culorile posibile? Si asa am inceput sa caut. Din fericire, pe net se gasesc o sumedenie.. daaar... iarasi nu e bine cand sunt prea multe. Pe care sa il aleg? Care mi-ar fi mai potrivit?

Si m-am tot intrebat... pana cand intrebarea a iesit din mine, s-a indreptat catre degete, tastatura, calculator, internet si a ajuns la o prietena. O prietena care se pricepe la treburile astea. Si i-am zis intr-o zi: mai fata.. vreau si eu un sampon care sa imi trateze parul terorizat, sa il faca matasos, stralucitor, usor de pieptanat, sa ii dea volum maxim si sa nu mai fie nevoie sa il spal la 2 zile. Da... ca urmare a schimbarilor de freza, parul a devenit oleaca mai uscat. Dar nu extrem de grav. Nimic sa nu poata fi reparat.

Si fata, foarte amabila si saritoare a zis asa: te lasi pe mana mea? Ei.. cum sa nu ma las? Eu sunt foarte increzatoare in oameni. Asa ca mi-a trimis cateva produse. Un sampon pentru par sensibil, unul pentru volum. Si mi-a mai pus in pachet un flacon cu apa de levantica, o sticluta cu ulei de argan bio, o punguta cu unt de mango ( na.. ca se facu unt si din mango) si o punga cu cacao raw.
Tare fericita am deschis pachetelul si am luat fiecare produs in parte, intorcand-ul pe toate partile. Si apoi am trecut la probat. Mi-am pus ulei de argan pe par si am stat asa vreo 30 de minute prin casa. Si mai apoi m-am spalat cu samponul pentru par deteriorat. Clabuci din plin si o senzatie care nu am mai simtit-o pana acum. Parul era atat de moale incat m-am uitat in oglinda sa ma asigur ca este al meu.
Mai apoi am incercat apa de levantica sa imi parfumez parul. M-am simtit alintata si rasfatata. Ca mezul de la kurtos. Eu eram ala! Mezu adica.

Bineinteles ca am incercat si cel pentru volum, care este minunat, untul de mango care face pielea incredibil de fina. Ii musai sa ingrijim si pielea, mai ales cand are si atatea tatuaje pe ea :))) Si pudra de cacao, am pus-o intr-o bautura zilnica energizanta si hranitoare. Si mi-am facut si o masca de ciocolata. Tenul mi-a multumit!

Si am zis ca nu ar fi frumos din partea mea sa tin toate aceste informatii doar pentru mine. Trebuie sa avem grija si de exterior. Produsele bio sunt un pic mai scumpe, dar va asigur ca merita. M-am spalat mai rar ca inainte si parul arata minunat. Le am deja de ceva vreme si inca mai am de muuulte spalari si alte rasfaturi! Daca v-am facut curiosi ( si sper sa fie asa), aruncati un ochi pe site-ul Madalinei! Adica AICI.
Cat despre Madalina, este o fata de miere! Puteti sa ii cereti orice sfat. Va ajuta cu tot dragul!
 It will be the beginnining of a beautifull friendship! ;)