marți, 10 iunie 2014

Prea Iubitii mei

Dupa ce am plecat din Vaslui, nu aveam cum sa nu trec si prin vrancea, acasa la parintii mei. Da! S-au mutat dragii de ei din Brasov de mai bine de o luna si sunt foarte fericiti! Mereu ma suna mama sa imi spuna ca a plantat aia, ca s-a jucat cu catelul, ca a fost pe la o vecina, ca i-a iesit ardeiul iute, ca nu i-a iesit nici un morcov...  numai veselie in glasul lor "cori, e asa de bine aici mama... e atat de liniste.. dimineata te trezesc pasarelele, mergi si trebaluiesti prin curte, pe la amiaza tragi un somn lin, apoi iar te apuci de treaba.. e tare bine aici.. si o sa vezi tu ca mai incolo veniti si voi incoace, la tara..... (....) Hai ca te las, ca ii fac lui papa cu guacamole ca s-a copt avocado!" awwwwwww.....

 Am primit de la bunica o tufa de menta. Si una mai mica de leustean.Am pus-o in portbagaj si am dat bice pana la mazeer.  Cand am ajuns la poarta, am claxonat ca intre muzicanti, si papa mintenas a iesit la poarta si a deschis-o larg. A intrat cori in curte si papa taaaare emotionat ca are fata soferita! I-am imbratisat cu dor pe amandoi!
I-am dat cadoul din turcia lui papa, si mintenas m-a luat in deal sa imi arate ce schimbari s-au petrecut aici. Stefane... daca ai vedea tu ca urmasii urmasilor tai poarta scafarlie turceasca pe meleag moldovenesc....

 Panorama catre vale de la viitorul foisor. De langa nuc.
Panorama catre deal de la viitorul foisor. 

Nu am ratat ocazia de a prinde un pui si de a-l pupa spre marea mea dorinta de a-l albi. 
Nu am reusit inca! :))))

Intre timp, m-am mai plimbat prin gradina si am pozat straturile de usturoi, patrunjel, ardei iute, zmeura, rosii, etc, etc....

Cat am terminat de pozat prin gradina, mazeer o terminat de facut ciorba de loboda-stevie si orezul. Si m-a luat si ea in deal sa imi arate straturile. Cred ca se vede cat de fericita e, nu?

Aici am rugat-o sa deschida ochii mari, deoarece niciodata nu tin minte sa fi vazut atata limpezime, liniste si fericire in ochii ei. Sunt acum mai verzi ca niciodata! I-am zis de multe ori ca arata fantastic de bine!

  Mi-a aratat straturile de ceapa, fasole, mazare, cartofi, castraveti, ( unde doar 3 fire au iesit), papusoi de vreo 3 soiuri. Iar in deal am gasit straturi de ridichi ( nu stiu in ce masura se vor face, dar a pus semintele de proba) precum si o frumoasa planta de 3 frati patati din care papa face ceai si bea si se simte minunat.

 Are mama in gradina si un musuroi maaaaaaare de furnici. E hipnotizant sa te uiti la ele. Sper sa nu le mute cuibul sau sa il strice. Ar fi mare pacat de casuta lor!
Din gradina noastra, am intrat in a vecinului unde am gasit in iarba un puiut de..... mierla (?) 
L-am fotografiat si l-am lasat apoi sa se ascunda.
Deliciul deliciilor. Clei din copaci. Ioi ce ne mai infingeam dintii in scoarta si mancam. Era divin.
M-am abtinut de data asta si am fotografiat. Cleiul din palma era foarte tare.. probabil ca in timp ar fi devenit chihlimbar... de prun. :)

Dupa o tura de nici un minut, manuta mamei s-a umplut cu bunataturi.  Si in minutul urmator, s-au umplut falcutele mele....

. Catelul acesta a fost a bunicii. Dupa ce a murit, mama l-a lasat la o vecina, dornica de a avea un catel. Intre timp vecina a inceput sa il bata iar acesta a fugit. Timp de multi ani, a hoinarit, s-a adapostit si a mancat ce a gasit. Nici nu vreau sa ma gandesc prin ce a trecut.
  Cand papa s-a intors la tara prin toamna, acesta a venit timid in curte. Papa l-a recunoscut si l-a strigat pe nume. Nu va puteti imagina cata bucurie pe catel... Apoi cum ai mei s-au tot plimbat, i-au lasat oase si vorba la vecini, sa ii mai arunce cata putina mancare prin curte peste iarna.
   Acum, stabilindu-se la tara, au decis sa il tina la ei. Doar ca domnul tzutzu, este atat de dornic de afectiune si iubire ca sta practic numai intre picioarele lui mazeer si a lui papa. Si au trebuit sa ii faca o casuta si sa il lege, sa isi poata trebalui si ei. Cand am ajuns eu, nu m-a latrat ( vazand ca sunt cu papa). Dar mi s-a facut mila instand de el, vazandu-l legat cu o bucata mica de lant de o radacina a copacului. Si atunci i-am zis mamei sa caute o sarma luuuuunga si sa o lege de la copac la grajd si sa lege lantul de ea. Asa a facut mazeer, iar catelul nu se mai oprea din alergat si bucurat! Este o idee foarte buna pentru cei ce stau la casa si au loc in curte pentru un catel fericit!

 Mai pe seara, am mers la un vecin in vizita, sa ii vad gradina cu capsuni. O superbitate. Evident, ca ne-a asteptat cu un castron mare plin cu capsuni proaspat culese. Am mancat TOT!



La plecare, am intrat in cotet sa salut noua familie" Galina Pitica" ce s-a intemeiat. Doamna sedea bine pe oua, iar domnul m-a privit semet!

Am dormit cu mazeer. Sa scriu ca am adormit in cateva secunde? Nu scriu. Nu zic ca leacul la insomnie e un drum lung cu masina, plimbat prin deal, vizitat vecini, facut poze, si stat in pat langa mama, cu piuitul puisorilor de gaina la cap si vapaia focului ce trosnea lemnele in soba de la picioare! N-am zis!


sâmbătă, 7 iunie 2014

Mama mamei lui mazeer

O chema Adochitei Frasina. Prea multe nu stiu despre ea. Bunica mi-a povestit ca a avut 6 copii, din care doar bunica si sora ei au trait. Imi aduc aminte cand mergeam la ea in vizita, ca statea pe un pat... ca nu prea se putea misca. Si era batrana... A avut o viata grea, cu multa munca si probleme de sanatate. Dar si asa, a trait mult si a apucat sa isi vada stranepotii.  Imi pare rau ca nu am apucat sa o cunosc mai bine. Sa o rog sa imi povesteasca despre viata ei. Sa ii multumesc ca datorita ei sunt pe Pamant...


A plecat din lumea noastra pe la 90 de ani... iar nu de curand i s-a alaturat si sora bunicii.
Casa ei este o splendoare. Dar este in paragina si in cativa ani e posibil sa se darame. Nu traieste nimeni in ea de mult timp. Cu toate astea, cand intri in casa, ai senzatia ca cineva locuieste inca acolo.
Va invit asadar, in casa strabunicii mele... O casa mica, precum se construiau inainte la tara. Inainte de a intra in casa, sta prispa, unde alergam intruna cand eram mica. Apoi imediat cum deschizi usa se afla o incapere mica ce are o soba mare, un pat facut din lut ce pare a fi parte din aceasta. Acolo sedea o saltea din paie, iar strabunica dormea cu fiica ei cand era rece afara. In odaie sta lada cu zestre, un pat si cateva scanduri acoperite cu tzol ca niste bancute... si soba ce da din bucatarie, incalzind aerul si aici. Bucataria ( adica bozuna) este construita mai jos de casa, iar acolo bunica si-a petrecut ultimii ani din viata.

  
 
 
 
 
 
 

vineri, 6 iunie 2014

"Vesnicia s-a nascut la sat"


"Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte."

Sufletul satului. Lucian Blaga



  Nici nu am aterizat bine de pe meleaguri turcesti, ca am purces la drum in tinuturile de unde imi trag eu radacinile: moldova. Inteleg dara acum pe deplin de ce or vrut turcii sa ne cotropeasca. O fi tara lor mare, dar e uscata si searbada.. pe cand a noastra... ii toata verde si vie!
Imi era tare dor de bunica mea si cu nerabdare in suflet, am pornit 3 suflete catre casa ei albastra, data cu vopsea curecie: eu, matusa si cu unchiu'. Si tare m-am mai bucurat sa imi gasesc bunica neschimbata. Am profitat de tot timpul petrecut impreuna sa o rog sa imi povesteasca cat mai multe intamplari din viata ei, sa imi spuna cum era inainte.
Vocea bunicii e de un calm cum nu am mai intalnit si mereu imi aduce aminte de cand eram mititica si ma culcam dupa soba cu fratelo, ascultandu-i vocea pana adormeam. Casa asta este atat de zen incat nu poti fi decat fericit in ea. Somnul este adanc si odihnitor. Iar dimineata este mereu vesela, cu ciripituri de pasari si vocea bunicii prin ograda, pregatind tot felul de treburi in gospodarie.

Mazeer ii toata bunica. Si la chip, si la bunatate...  dar mai ales la harnicie. Nu stau niciuna dintre ele 2 minute pe loc. Ii drept ca acum bunica, la 80 de ani, se mai opreste sa se hodine cate 5 minute dar apoi iar trebaluieste. Si  mereu spune ca si-ar da toata pensia daca ar mai avea iar 40 de ani sa poata munci ca inainte. A fost o femeie puternica care a nascut 7 copii, a muncit la colectiv, a construit o casa si o alergat si cu furca dupa bunicu' cand acesta avea chef de scandal.


Casa bunicii este precum un muzeu. Toti cei 7 copii au crescut intr-o camera, dupa soba. Odaita era de curat, si de musafiri. Toata este o minune si nu te poti satura sa o privesti si sa o admiri.
Iar acum... Acum oamenii isi construiesc vile de 6 camere, si nu sta nimeni in ele....
Plimbandu-ma prin sat, nu am putut sa nu remarc casele noi ce se construiesc. Sunt urate.. Sunt imense. Sunt goale, fara suflet. Sunt neterminate cele mai multe dintre ele. Iar casele parintesti sunt daramate... precum toata tara asta a noastra... Daramam trecutul, ce am fost si distrugem o mostenire de aur lasata de catre stramosii nostrii. Ne calcam in picioare identitatea si unicitatea transmisa cu sudoare si lupta de catre inaintasii nostri.


Gradina bunicii nu este foarte mare, dar este atat cat are nevoie pentru a avea un pic de vie, ceapa, patrunjel, loboda, porumb nuci si alte bunataturi. Are si cateva animale de care are grija cu drag, vorbind cu ele mereu. Exact cat trebuie pentru a nu sta jos decat 5 minte la fiecare ora pentru a se odihni.

 

 
Papa bun:
 

Si pentru ca natura si toate vietuitoarele ei sunt perfecte si haioase, invatam...
... ca apropierea la propriu incalzeste trupul si sufletul
.... ca e musai sa ne impartim hrana cu cei apropiati
... ca putin stretching nu strica niciodata
... ca un somn de amiaza este foarte sanatos.

Permiteti-mi sa va arat imprejurimile:


 
 
 

Data viitoare va duc la casa strabunicii mele. S-am urcat pe sa si v-am spus povestea asa!


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...