marți, 10 august 2010

Decizii demne de urmat!

Ep 1 – august 2009.

M-am trezit la viata din starea mea obosita si adormita, molesita si lesinata (hi hi) si am zis ca e cazul sa fac o schimbare majora. Am decis sa renunt la carne si preparate din carne. Ma intrebam pe atunci.. oare are vreo legatura asta cu dieta? Nu stiam sigur. Erau multe diete de slabit cu carne la gratar si sunca slaba la micul dejun. Deci nu asta era motivul pentru care am decis sa renunt la carne.
In urma cu 3 ani, am mai avut un episod de vreo 4 luni in care am renuntat la carne si m-am simtit foarte bine si usoara. Ce-i drept aveam 55 de kilograme, eram in italia (la mare) si eram innebunita dupa fructele de mare. Nu am simtit practic nevoia de carne nici o clipa.
Deci care sa fie motivul cel mai important pentru care am luat aceasta decizie? Ei bine, o sa vi se para amuzant. Si poate aveti dreptate. In viata mea, de cand ma stiu, mi-a placut intotdeauna sa fiu altfel, diferita, sa ies in evidenta. Nu am fost in pas niciodata cu moda pentru ca nu vroiam sa fiu ca celelalte fete. Mereu am vrut sa ies in fata. Si culmea e ca reuseam mereu. Ce legatura are asta cu carnea si produsele de origine animala? Ei bine, sunt putine persoane vegetariene, ce au renuntat la placerea de a manca acest produs de origine animala. Si eu am hotarat sa devin una din ele. Acum ieseam in evidenta cand mergeam la un restaurant si spuneam celorlalti ca sunt vegetariana si nu vreau ceafa de porc la gratar si piept de pui pane. Toti ma priveau si bineinteles imi puneau intrebarea de cinci stele: dar proteinele de unde ti le iei?? Ehe.. asta e cu totul alta poveste, demna de o intreaga postare. Pe atunci le spuneam ca le iau din peste si oua. Berechet! Plus ca mereu am iubit animalele si am decis ca de acum incolo, nu le voi mai manca!
Am renuntat deci la carne dar nu am renuntat la peste, fructe de mare, oua si lactate. Am inceput treptat sa renunt si la painea alba si pufoasa si zaharul alb. Consumam paine neagra si zahar brun. Pestii... mititeii si dragalasii de ei.. sunt si ei creaturi cu suflet.. dar am zis ca o sa imi sara toata lumea in cap de renunt si la peste. Cel putin am zis sa mai treaca o perioada de timp.
In august m-am mutat intr-un apartament care se afla la 2 pasi de o sala de fitness. Acest lucru a fost decisiv. Am zis ca de acum e musai sa merg la sala sa fac miscare. Sa scap de dureri de spate si de gat. In acelasi timp am luat o alta decizie mega importanta: sa renunt la nunti si la stat la calculator ore in sir, zilnic. Aveam sa imi tai un venit destul de important si consistent. Dar am zis ca TIME IS BETTER THEN MONEY! Toate persoanele ce m-au sunat pentru servicii foto-video pentru anul urmator, i-am directionat la alte persoane din domeniu.
Am inceput asadar sa merg la sala. Timid la inceput. Nu stiam cum sa lucrez, la ce aparate. Nu am fost niciodata fan aerobic si nu il suport nici acum. Fitness-ul era singura solutie. Eram prea rusinoasa sa intreb instructorul ce exercitii sa fac, asa ca faceam din amintiri exercitii la aparate pentru picioare, abdomene.. bicicleta si banda de alergat. Mergeam seara dupa servici, timp de o ora – doua. Nu aveam eu prea mult energie si chef, dar ma straduiam. Cam atunci am avut si o prima cantarire cu socul de rigoare: 72 kilograme! Era clar.. trebuia sa slabesc. Dar sa slabesc frumos si sanatos, fara vergeturi si alte urme inestetice! Am zis ca nu e graba. O iau cu pasi mici dar siguri!

3 comentarii:

  1. hmm..sper ca intre timp ai renuntat si la peste si fructe de mare; nu te poti numi vegetarian daca inca mananci asa ceva; tot vietati sunt si ele.
    Dana

    RăspundețiȘtergere
  2. Intamplator am nimerit astazi de la turtitele de ovaz aici si ma intreb cine este fata din poza, sora cu cel putin 10 ani mai mare a Corinei cu parul rosu care ne zambeste din fotografiile actuale????

    RăspundețiȘtergere
  3. Mimi draga mea.. de ma crezi.. imi este greu sa ma uit la aceste fotografii. Ma trece cu fior pe sira spinarii cand imi readuc aminte de acele vremuri indelungate! Imi este rusine ca am ajuns in acel fel, punandu-ma pe ultimul loc in viata mea! Dar ce frumoasa a fost trezirea.. La urma urmei, mereu trebuie sa ne dam cu capul de pragul usii ( sa nu scriu cu fundul de pamant :)) ca sa ne trezim la realitate! Niciodata nu voi mai fi asa ( sora cu 10 ani mai mare a Corinei cu parul rosu )! De acum, eu sunt pe primul loc in viata mea!
    PS: mai nou parul meu este purple! :))) Te pupicesc!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...