Silueta pe jumatate, viata pe de-a intregul

Bucurie mare pe toti cei 1.65 cm inaltime si cat or mai fi in latime, sa aflam aria de suprafata intreaga a corpului meu! Sau... mare bucurie pe cele 53 de kilograme de celule vii si jucause din al meu corp! Ehe... mi-a scris o persoana dragutza pe fb, daca nu doresc sa apar intr-o revista. Si am zis DA! Of course. O revista foarte importanta, distribuita in toata tara! Am fost tare incantata! Nu doar ca o tara intreaga o sa imi vada ochisorii in revista, ci mai mult decat atat: vor citi de hrana vie si de cum mi-a transformat viata, in cel mai benefic mod cu putinta! Asadar, in numarul lunii aprilie, 2013, am aparut in revista! Interviul consta in intrebari legate in mod special despre cum am slabit. In acelasi numar au aparut si 5 retete de dulciuri raw vegane  preparate de mine!
  Multe multumiri echipei de la revista Femeia, in special Georgianei Idriceanu, Ioanei Cristea, Iulian Urlan si fotografului Adrian Sculariu. Cu aceasta ocazie, am cunoscut inca doua persoane deosebite: Tea si Ralu si ele victorioase in lupta cu kilogramele in plus, dar prin alte mijloace.

O sa redau mai jos interviul in intregime - in speranta ca poate veti gasi cateva raspunsuri la intrebari legate de stilul de viata raw vegan, sport, slabit, dieta, haine si asa mai departe. Va doresc o lectura placuta!

Femeia.aprilie
Rubrica: Din viata

Autor: Georgiana Idriceanu

Povesteşte-mi, pe scurt, cum era viaţa ta înainte să te îngraşi. Ai fost o persoană plinuţă toată viaţa sau s-a întâmplat ceva, la un moment dat, cu sănătatea ta sau cu stilul tău de viaţă? Concret, care a fost motivul acumulării kilogramelor într-un ritm atât de rapid?
       Cand eram micuta, eram o mancacioasa. Pentru ca hrana era pe atunci la ratie, imi salta inima de bucurie cand mama imi punea in farfurie o bucatica de carne. Imi confirma acest lucru si bunica de la tara, ce ne ospata cu pui crescuti in ograda ei. Am crescut voinica si de multe ori ceilalti copii ma faceau „grasa” sau chiar „obeza”, desi intre obezitatea de atunci si cea de acum este o diferenta enorma.  In timp am crescut, greutatea a crescut si ea, iar la varsta de 16 ani cantaream 70 de kilograme. Baietii ma ocoleau, eu nu eram tocmai incantata de acest lucru si am decis sa slabesc. Am inceput sa reduc treptat portia de mancare, sa fac sport acasa si, cu multa ambitie, in mai putin de un an am slabit 25 de kilograme ajungand la 45 (de kilograme)  Intre timp m-am stabilizat la o greutate normala de 55 kilograme pana la varsta de 26 de ani. Mai apoi, timp de 3 ani am acumulat 20 de kilograme, ducand o viata sedentara si petrecand cate 16 ore zilnic in fata calculatorului, datorate job-ului.

Cât te-ai îngrăşat? În cât timp? Ce înălţime şi greutate aveai, mai concret? Câte măsuri la haine ai crescut?
        La o inaltime de 1.65m, o greutate de 75 kilograme este total inestetica. Hainele au inceput sa devina din ce in ce mai largi, ajungand la marimea 44-46. Imi era groaza sa intru in magazine cu haine mai frumoase, deoarece nu gaseam nimic pe marimea mea. Hainele care ma incapeau ma imbatraneau si cu toate astea, nu puteam face nimic sa opresc acest lucru. Ma imbracam cu ce gaseam!

Care a fost cel mai jenant moment legat de greutatea ta?
        Eram constienta de greutatea mea, dar cel mai jenant moment a fost cand am realizat „cat” am devenit la intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului, cand am fost fotografiata de un coleg in timp ce ii ascultam pe ceilalti povestind. Am vazut o femeie rubensiana, trista la chip, obosita si plictisita, fara viata si vlaga in ea. A fost un adevarat soc pentru mine.

Cât ai stat la această greutate de vârf? Cum te-ai simţit, atât fizic, cât şi psihic, în această perioadă? Cine ţi-a fost alături şi te-a susţinut?
     Kilogramele s-au asezat treptat, timp de 2 ani  Probabil ca mi-a trebuit un an la 75 de kilograme ca sa imi dau seama ca ceva nu este in regula. Aceasta greutate  isi spuneau cuvantul la fiecare plimbare, cand ajungeam acasa cu picioarele umflate si dureri in zona lombara, in fiecare dimineata cand ma trezeam cu gatul intepenit si cu dureri de cap. Eram nefericita, nemultumita si frustrata. Am inceput sa evit iesirile in oras cu prietenii cu pretextul ca am de lucru, nu ma simt bine. La un moment dat si ei au renuntat sa ma mai invite stiind ca vor primi un refuz din partea mea. Alaturi de mine a fost insa intotdeauna sotul meu, care indiferent de greutate, m-a facut sa ma simt cea mai frumoasa femeie. Si plinuta, si slabuta.

De unde a venit impulsul care să te facă să vrei să slăbeşti?
      Privind fotografia de care am mentionat mai devreme, si vazand in buletin ca ma apropii de 30 de ani mi-am dat seama ca, daca nu iau masuri cat mai repede, voi ajunge in timp de un an sa cantaresc 100 de kilograme. Si nu doar asta va fi problema, caci va trebui sa ma pregatesc sufleteste sa lupt cu boli precum diabet, cancer, ateroscleroza, boli datorate unei alimentatii nesanatoase combinate cu un stil de viata sedentar. Perspectiva m-a ingrozit de-a dreptul. Nu imi doream ca la 45 de ani sa incep sa ma imbuib cu un pumn de pastile zilnic doar cat sa supravietuiesc zilei. 

Care a fost primul pas către noua ta viaţă? Cum ţi-ai ales cura de slăbire? Te-a examinat vreun specialist? Ai continuat cu ajutorul lui sau pe cont propriu?
     Am decis sa imi pun viata pe primul plan. Prima schimbare a venit in alimentatie prin decizia de a renunta la orice fel de carne si produsele aferente. Nu mi-am stabilit o perioada de timp, desi imi doream sa ajung la greutatea visata cat mai repede. Eram constienta ca o slabire brusca este nesanatoasa si se lasa cu urmari si urme neplacute pe corp. Asa ca mi-am facut abonament si la o sala de fitness. Mergeam seara, lucram lejer si imi vedeam de exercitiile indicate de instructor. Din septembrie 2009 am inceput sa testez tot felul de diete si scheme pentru slabit, luate din reviste si de pe internet. Ma chinuiam sa prepar mic dejun, pranz si cina si sa le adaptez la meniul meu fara carne. Mi-am dat seama atunci cat de mult o consumam. O inlocuiam cu peste, oua, branza. A fost foarte greu, si munca mi-a fost „rasplatita” cu pierderea in medie a unui kilogram pe luna. Putin, luand in calcul mersul la sala zilnic si chinul prepararii retetelor ca la carte.

 În ce a constat cura ta de slăbire şi cum a evoluat ea de-a lungul timpului?
     Prin  aprilie 2010, cautand pe internet o reteta cu spanac, am gasit cateva poze minunate pe blogul unei fete care era vegetariana. Rasfoind printre postarile ei, am dat de o alta fata care descoperise un stil de viata absolut fabulos: raw vegan. Am inceput zilnic sa ii citesc articolele iar naturaletea si umorul cu care povestea ce i se intampla mi-au pus un mare semn de intrebare ca mai apoi sa imi doresc din suflet sa ii urmez pasii. Ce scria ea acolo parea atat de normal si de firesc! Asadar, am decis intr-o zi de mai sa renunt complet la orice produs de origine animala si la orice mancare preparata cu ajutorul focului. Aveam de devin si eu raw vegana, si sa mananc numai legume, fructe, seminte, nuci si uleiuri presate la rece. O extremista, sectanta sau pur si simplu ciudata pentru toti cei din jurul meu. M-am indragostit de acest stil de viata si asa am ramas de atunci.  

După câte kilograme pierdute s-a văzut diferenţa cu ochiul liber? După cât timp s-a întâmplat asta de la începutul dietei?
     Fiind pesco-ovo-lacto vegetariana si practicand sport zilnic, am inceput sa pierd 1 kilogram in fiecare luna. Dupa 4 luni au inceput sa se vada rezultate, cele mai multe realizandu-le cand incepeam sa incap in vechile haine. In aprilie 2010, chiar inainte de a deveni raw-vegana cantaream 65 de kilograme. Cu ajutorul alimentatiei raw vegan am inceput sa slabesc uimitor de repede si usor, pierzand 12 kilograme in decursul a trei luni. Persoanele care nu ma vazusera timp de trei luni, mai ca nu m-au recunoscut. Pana si apropiatii au ramas uimiti de aspectul meu intinerit si plin de energie. 

La ce ai renunţat cel mai greu în cura de slăbire? Ce pofte aveai?
    De cand ma stiu am avut o slabiciune pentru prajituri. Mi-a fost foarte greu, mai ales ca in acea perioada lucram la un restaurant si zilnic bucatarul pregatea tot felul de deserturi si delicatese dulci. Ambitia a fost insa foarte puternica, iar plasa cu merinde era zilnic indesata cu multe fructe care m-au ajutat sa scap de aceasta dependenta. Dupa o luna, toate prajiturile din lume ma lasau rece. In schimb salivam dupa o rosie coapta si zemoasa, sau o ceapa rosie cu putina sare. Tot la fel de greu mi-a fost cu painea, caci imi preparam tot felul de creme si pateuri din seminte si nu aveam pe ce sa le ung – asta pana cand am descoperit ciupercile champignon mari. Le curatam si le foloseam pe post de paine. Delicioase si satioase pe deasupra! Si asa am uitat si de paine, cel putin pentru o lunga perioada de timp! 

Ce alte mijloace ai mai folosit în demersul tău: pastile sau ceaiuri de slăbit, sport, proceduri la salon (masaj, împachetări, electrostimulare etc.)? Care dintre acestea au funcţionat?
    Pentru o scurta perioada de timp am facut impachetari la un salon de infrumusetare. Dar mi-am dat seama repede ca sunt bani aruncati pe apa sambetei, si atata timp cat nu tai raul din radacina, aceste impachetari vor actiona doar atata timp cat sunt facute. Ce m-a ajutat cu adevarat sa imi remodelez corpul, sa imi pastrez pielea elastica si un tonus muscular excelent este sportul. Mai intai fitness, iar mai apoi un program special de antrenament in care se foloseste in principal greutatea corpului si miscarile libere sau anumite accesorii. Recomand sportul intotdeauna alaturi de o dieta sanatoasa si echilibrata.  

În cât timp ai ajuns la silueta dorită? Care sunt dimensiunile acesteia (înălţime, greutate,eventual măsură la haine sau reuşita de a „intra“ în rochia preferată)?
    Mi-a luat aproximativ un an sa ajung la 53 de kilograme. Si asta pentru ca nu stiam de existenta acestui stil de viata bazat in intregime pe cruditati. Daca aflam de el de la inceput, cu siguranta as fi ajuns la aceasta greutate mult mai repede. Dar drumul a fost minunat si am invatat foarte multe pe parcurs citind cu nesat tot ce imi pica in mana despre alimentatie si nutritie sanatoasa. Din 2010 ma mentin la 53 de kilograme, cu mici fluctuatii de 2 – 3  kilograme cand mananc mai mult gatit termic sau in anumite perioade din luna dar pe care le pierd repede cu o detoxifiere periodica bazata pe sucuri proaspete.  Nu cred intr-o silueta perfecta dar cred intr-o sanatate perfecta. Aceasta te face sa radiezi de fericire si bunastare.Un corp sanatos este un corp frumos, nu? 

Cum te menţii acum?
    Dieta mea este bazata pe alimente crude de origine vegetala, nepreparate termic. Hrana mea este vie si abunda in nutrienti importanti ce asigura organismului o stare de sanatate optima. Mananc cat pot de diversificat si uneori mai servesc si cate o portie de samale de post, pregatite cu dragoste de catre mama mea. Nu imi impun nimic dar imi ascult bine corpul, oferindu-i ce are nevoie. Incerc sa pastrez un echilibru iar cand mai cedez tentatiilor, am grija sa ma „purific” cu o zi de post negru, sau 4 – 5 zile consecutive pe luna cand consum doar sucuri de legume si fructe. In acest fel am grija sa elimin cat mai multe toxine acumulate din mancare si tot ce ne inconjoara.  

Te mai stăpâneşte teama că o se te îngraşi din nou sau consideri că noul tău stil de viaţă te va ţine departe de asta?
      Sunt o persoana predispusa catre ingrasare. Mi-am demonstrat-o de multe ori cand nu am mai fost atenta la ceea ce mananc si am cedat tentatiilor culinare, consumand mancare nesanatoasa. Ceea ce este minunat la mancarea raw vegan nu este doar faptul ca te ajuta la slabit, dar te transforma total intr-o alta persoana, oferindu-ti incredere in tine, curaj, recunostinta si o stare de spirit superioara. Cunosti fericirea si libertatea de a fi si a face ceea ce iti doresti cu adevarat. 

 Mai ai tendinţa să te vezi „grasă“? Ce implicaţii are asta asupra vieţii tale de zi cu zi?
       Reminiscentele trecutului, cand eram o copila „obeza” in ochii altora inca nu imi dau pace. Sunt destul de stricta cu mine si felul cum arat, dar incerc cat pot de mult sa nu fac o obsesie din asta. Merg la sala cu drag si nu pentru a obtine anumite rezultate si nu imi calculez niciodata caloriile din farfurie. 

Îţi doreşti ca, la un moment dat, să ai copii? Ţi-e teamă că o sarcină ar pune la loc kilogramele pierdute?
     Momentan nu imi doresc copii, dar daca se va intampla, kilogramele reprezinta ultima mea grija. Nu voi renunta la alimentatia raw vegan in tot acest parcurs, lucru care ma va ajuta sa fiu in forma atat in timpul sarcinii, cat si dupa nastere. Copilul va beneficia si el din plin de aportul de enzime, vitamine, minerale, antioxidanti si alti nutrienti ce se regasesc in hrana vie. 

Ce impact a avut această transformare asupra: psihicului tău, stării tale, familiei, prietenilor, garderobei, cheltuielilor zilnice şi lunare, a oamenilor de pe stradă?
     Din a doua luna dupa adoptarea stilului de viata raw vegan, oamenii din jurul meu au inceput sa ma priveasca altfel. Si nu doar din pricina pierderii rapide a kilogramelor, ci pentru ca emanam fericire prin toti porii fiintei mele. Eram fermecata de acest mod de viata, de gusturile ce le descopeream, socata de documentarele care aratau adevarata fata a industriei alimentare. Familia a fost foarte sceptica si exagerat de ingrijorata, si la fel aproape toti cei ce ma cunosc. La inceput toti au devenit „nutritionisti”, apoi au inceput sa vada schimbarile si sa ma aprecieze pentru ambitie si in final unii dintre ei au decis sa imi urmeze pasii. Garderoba, cu drag am schimbat-o de cateva ori, sarbatorind fiecare kilogram pierdut cu cate o bluzita noua. Cheltuielile si costurile acestui stil de viata, contrar tuturor supozitiilor, sunt la fel ca atunci cand mancam de toate. Timp de preparare - ca la orice mancare: de la 5 minute la 2 zile, in functie de complexitatea preparatului ales.
Acum zambesc mult si oamenii imi zambesc inapoi! Sunt fericita!