Momentul schimbarii

When is the time for THE change?

 Azi nu voi posta nicio reteta. Vreau sa scriu despre ACEL moment cand doresti sa faci trecerea la un stil de viata sanatos.  Voi insira si cateva destainuiri de-ale mele, sa nu crezi ca pentru mine este totul usor..
De fiecare data cand primesc cate un email/mesaj/telefon de la persoanele ce imi citesc blogul sau imi cer sfaturi, ma bucur enorm. Precum un copil mic. Sunt fericita cand oamenii imi scriu, mi se destainuie, imi cer indrumare. E adevarat ca uneori ma mai si enervez, dar imi trece repede, caci ma pun imediat in pielea celui care mi-a scris si incerc sa il inteleg. Un exemplu de astfel de cerere/rugaminte este atunci cand sunt rugata sa dau o solutie ultra rapida si eficienta pentru a se pierde 10 kg daca se poate in cateva zile ( eh, exagerez putin, dar u got the point). Si ar fi si mai minunat sa tin si eu dieta in locul persoanei respective ( iar exagerez putin). Trag aer in piept atunci si dau cateva sfaturi de baza pentru a scapa de kilogramele in plus. Incerc sa explic ca nu e sanatos sa slabesti ff repede un nr mare de kilograme. Rabdare si iar rabdare.

Cand este momentul sa devii raw vegan? Ce se intampla dupa aceea? 

Intrebari grele domle.. Parca mai grele ca niciodata. Teoretic este simplissimo: te hotarasti sa elimini tot ce vine de la animale din alimentatie si mananci totul crud, din natura. DAR... pentru a face acest lucru ai nevoie de un impuls puternic. Un BIG BANG... pe care trebuie sa il simti cu fiecare celula a corpului tau. Sa crezi orbeste in ceea ce vrei sa faci si sa fii de neinduplecat la tot ce e rau in jurul tau, cu o ambitie de fier, precum trupul unui gladiator ( sa ne imaginam o secunda pe Gerard Butler la bustul gol... ahhh )( numai daca esti femeie da?). Cam atunci e momentul. Cand tu esti convins(a) 100% ca doresti acest stil de viata pentru tine si esti pregatit sa infrunti noi piedici si tot convoiul de sfaturi impotrivnice ce vor urma. Dar totodata fii pregatit sa descoperi noi placeri si stari de spirit pozitive, deci sa nu fim in totalitate negativisti. De cele mai multe ori, adoptarea acestui stil de viata devine singura solutie pentru a slabi, a recastiga sanatatea si vitalitatea din trecut ( tinerete, copilarie, etc) . Si e cel mai corect mod.

Dar degeaba iti doresti toate aceste lucruri daca nu esti pregatit psihic pentru acest pas.  Exact. Acum stiu ca MOMENTUL acela cand devii raw vegan nu il poti programa. Degeaba iti spui ca de luni devii raw. De luni te schimbi total. Degeaba iti faci planuri si scheme de alimentatie. Degeaba te intrebi ce anume sa mananci sa iti asiguri toti nutrientii de care ai nevoie. Nu esti PREGATIT. Nu este momentul!
Si ce e de facut? Pasi mici. Informare la greu din carti, documentare, internet. Trebuie sa stii in ce te bagi, la ce iti face bine, cum te ajuta. Nu poti deveni raw vegan ca este la moda, sau ca ti-a zis cineva ca e bine, sau ca s-a vindecat de cancer sau vreo alta boala. Trebuie sa vina de la tine, de la sine.

Pentru mine,  MOMENTUL a fost in 2010. A fost anul meu de glorie, de aur, in care am simtit ca infloresc si ca traiesc intr-o continua stare de extaz. Un an intreg am consumat numai raw vegan si am iubit fiecare mancare ce am preparat-o. Eram fascinata de gusturi, culori, arome, combinatii... Le-am facut, le-am pozat, le-am mancat si le-am asezat aici pentru toata lumea. Pe parcurs insa lucrurile nu au ramas asa. Aici imi scapa ceva... Nu gasesc explicatia logica si normala la acest comportament al meu. Am revenit usor la mancarea gatita. De ce am facut asta? De ce nu am ramas pura precum natura? De ce nu m-a mai multumit mancarea raw.. cu tot cu prepararea ei? Poate comoditatea, amintirile asociate cu mancarea gatita  mi-au redeschis apetitul catre mancarea cu foc...
 A devenit din ce in ce mai greu sa mananc raw vegan. Da.. au fost saptamani cand am mancat f putin crud.. zile intregi la rand in care am mancat numai tampenii... Acele zile insa au fost mohorate ( in interiorul meu). M-am refugiat in mancarea gatita, uneori chiar mai putin sanatoasa. Bineinteles ca nu m-a ajutat sa ma simt mai bine. Din contra. Dupa ce mancam aveam si mai multe remuscari ca nu trebuia sa pap acea mancare.. si totusi am facut-o. Si apoi imediat am mancat din nou... Acelasi lucru...
  Poate e normal sa mai ai si astfel de iesiri, scapari, refugii... Si totusi... de ce nu pot sa ma refugiez in sport si sa simt aceiasi placere pe moment? Sau intr-un buchet de brocoli pe care sa il mananc pe nerasuflate? Necunoscute sunt caile sufletului...
  De cateva luni ma simt intoarsa pe dos. Nu imi gasesc drumul, linistea.. Si asta se reflecta in alimentatia mea. Mananc aiurea si apoi imi pare rau... Nu va ingrijorati, sunt bine, sanatoasa... Dar de cand am inchis capitolul cu restaurantul in viata mea, ceva nu mai e la fel. Ceva s-a schimbat. Am suferit se pare mult mai mult decat am crezut. Neplacerile fizice s-au dus ( dificultati la respirare, batai inegale ale inimii, stress) insa cele sufletesti au ramas. Le resimt si nu stiu cum si ce sa fac sa imi revin. Si problema este ca vreau sa se intample cat mai repede ( precum persoanele din email care vor sa slabeasca mult si repede si bine si, si, si..) . Si nu e bine. Ar trebui sa am rabdare, sa imi acord timp de vindecare. Dar o trecut mintenas juma de an.. si eu tot nimic... Mai stau.. Va fi bine. Ma voi linisti si imi voi regasi echilibrul si linistea interioara. Voi redeveni corina din 2010 ( cu referire la starea mea de spirit de atunci).

E normal sa fie greu sa gasesti acel moment cand vei deveni vegan. Sau sa il decizi tu. Sa mergi drept pe calea cea buna de atunci incolo. Te inteleg si te sustin.  Timpul le aseaza pe toate. Va veni si al tau...Asa ca nu te mai stresa inutil. Pana atunci informeaza-te, testeaza cate o reteta...
Fii recunoscator pentru ceea ce ai si bucura-te de fiecare zi din viata ta. Acesta este sfatul meu  pentru acest moment. In special pentru mine! :)
  Pupici veseli si contagiosi. Musai de dat mai departe!Pupicii that is!