Bucurie pentru suflet. Sardegna in noiembrie.

Tarziu, este adevarat, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Scriam in articolul precedent ca am fost in Sardegna. A fost minunat! Italienii imi sunt dragi. In Sardegna, sarzii sunt oameni calmi, relaxati , prietenosi si mereu cu zambetul pe buze. Si cum sa nu fii asa cand viata pe aceasta insula este simpla, senina si frumoasa? Mare albastra de jur imprejur, cer azuriu si soare cald tot timpul anului...
Cu toate astea, italienii sunt aparte. Sunt amuzanti si fascinanti.
Primul lucru care m-a dat pe spate cand am ajuns acolo a fost vremea. 29 de grade. Faaaain...
Apoi a urmat pranzul!!! Da. Am ramas muta cand am vazut cat se mananca la pranz. Evident, nu este fiecare pranz asa si nu toti mananca atat de mult. Dar ca idee, se mananca mult. Si hrana este pretuita, apreciata, asteptata si degustata pe indelete. Vinul acompaniaza fiecare masa. Vin bun, parol. Musai sa incercati Malvasia si vinul rosu din Sardegna!
Asadar, sa va scriu ce au mancat gazdele mele si a lor musafiri intr-o zi, la pranz.
1. Bautura aperitiv ( lichior sau vin alb dulce)
2. Prosciutto crudo si pepene galben ( NU combinati niciodata aceste alimente, chiar de vi se pare ca au gust bun) Digestia este ingrozitoare.
3. Paste cu sos de rosii si carne tocata. O farfurie generoasa, nu altfel
4. Friptura la cuptor cu cartofi. Si vinete cu dovlecei la cuptor, cu busuioc si menta.
5. Salata de sezon cu multe frunze verzi, rosii, castraveti, etc.. si paine neagra.
6. Selectie de branzeturi cu paine.
7. Fructe ( struguri, prune, citrice) si/sau prajituri.
8. Cafea ristretto.
Eu am consumat o salata cu rucola si rosii si un pic de paine. Si apoi am stat si m-am tot mirat, pana au terminat de mancat. (*o*)

Mai apoi am "constatat" ca italienii vorbesc mult. Oricand. Chiar si la masa. Si nu vorbesc pe rand. Ei vorbesc toti in acelasi timp. Tare, zgomotos, cu gesturi. Daca vrei sa spui si tu ceva, degeaba astepti ca ei sa taca sa poti prelua cuvantul. Nu ai nici o sansa. :))) Ca sa poti fi auzit trebui sa incepi sa vorbesti tare, sa ridici tonul cat mai mult. Si atunci te vor auzi, si te vor asculta. Si sa gesticulezi cat mai dramatic.

Avand foarte mult timp la dispozitie pentru a gandi si a medita, si auzind gazda vorbind la telefon pe un ton inflacarat, ma gandeam amuzata ca in italia telefoanele mobile nu sunt ascultate. Se vorbeste mult prea tare la ele. Cred ca de fapt acolo exista o masinarie care masoara decibelii unei conversatii. Daca se vorbeste incet, atunci convorbirea devine suspecta. :)))))
Asa te gandesti cand esti 2 saptamanii in mijlocul naturii, nu ai acces la internet, la tv sunt numai emisiuni cu italieni fericiti ce joaca concursuri stupide si nici carti nu ai de citit. Stai si te gandesti, te relaxezi, si uneori te amuzi.

Fiecare zi in sardenia a fost asa: trezit pe la ora 9, apoi mers la bar si consumat un cappucino si un corn ( adica colazione), apoi venit acasa sau plimbat. Apoi mers la cumparaturi, preparat pranz, somn dupa pranz si plimbari pe faleza, seara o cina usoara si stat la palavre, eventual privit tv la emisiuni enervante cu concursuri asa cum doar italienii stiu sa faca. M-am plimbat  tare mult, vremea a fost faina ( chiar si in cele 5 zile in care a plouat). Si m-am odihnit mult. Fara acces la lumea virtuala, facebook....  Asta a cam durut :))))))) Dar am supravietuit!!!!

Sardegna este minunata. Totul acolo este pe slow... Este frumos si merita vizitat.
Si hai sa va arat cateva poze!