Papa

Asa il alint eu pe tatal meu. Mi-ar parea acum putin ciudat sa il strig tata sau tati. El e papa de cel putin 14 ani. Sa il strig tati acum, i-ar parea si lui straniu si ar fi posibil sa nu imi raspunda. Toata lumea il striga papa. Papa in sus, papa in jos. Pana si papagalul il intreaba cu drag: " ce faci papa?"
Pentru ca de mazeer am mai scris vreau azi sa va povestesc si de tatal meu, ca sunt tare mandra de el. Ii drept ca mi-a mai facut el zile fripte, dar sunt incomparabile cu zilele ce i le-am fript eu, nefiind vegana crudivora pe atunci :)). Poate doar putin crudutza, dar in limite foarte ok, ca in orice relatie tata-fiica.
A fost mereu mai strict si sever, dar nici de departe precum alti tati. Cand ale mele colege se stergeau de machiaj cand terminau orele la liceu indreptandu-se catre casa, eu in acel moment ma aranjam in oglinda si imi retusam linia tusului ca atunci cand ajung acasa papa sa nu ma intrebe: dar ce e cu tine azi? Esti cam palida! ( asa imi zicea cand nu eram machiata).
Cu tatal meu am devenit colega de trupa de la 16 ani. Tatal meu se mandrea cu mine. Eu mai putin cu el pe atunci, dar acum lucrurile stau altfel.
Papa a fost mereu un "gigi contra" cu noi ( eu si fratello). De noi ziceam alb, el zicea negru, de noi vroiam in sus, el vroia in dreapta, etc. Ne irita treaba asta la maxim si ne ambitiona sa ii demonstram contrariul. Si chiar de reuseam, nu puteam sa ii schimbam parerea neclintita. Sau poate asa tinea el sa ne arate. Tatal meu a muncit enorm pentru noi. Tin minte ca venea de la fabrica si mergea sa cante in Poiana Brasov. Strangea banuti pentru meditatii, mancare, treburi. Era neobosit. Era plecat de dimineata devreme pana seara tarziu.
Nu tin minte insa momentele cand se juca cu noi. Poate eram prea mici, sau poate era prea ocupat. De asta imi pare tare rau. Dar l-am vazut acum, jucandu-se cu copilasii verisoarei mele si parca acel gol s-a mai umplut.
Tatal meu a fost un fumator inrait. Aveam cand eram mica robotei facuti din toate pachetele de tigari ce le fuma. Dar intr-o zi a decis sa renunte la ele. De atunci nu a mai pus tigara in gura. Si sa fie vreo 18 de ani de atunci. Tin minte ca umbla cu sticks-uri si bomboane dupa el.

Acum vreau sa va scriu de ce sunt atat de mandra de el! Pentru ca s-a schimbat la 180 de grade. Daca pana acum mereu ii spuneam ca nu e bine sa manance carne, ca untul pe paine cu dulceatza ii creste glicemia si nu poate dormi bine din cauza asta, ca slanina cu ceapa ii creste colesterolul... parca vorbeam cu un perete. Uneori ma enerva si ii aruncam vorbe grele si apoi imi parea tare rau. Stiam ca in spatele stanei de piatra ce parea se ascunde un suflet sensibil iar astfel de vorbe venite din partea copiilor lui sapa santuri grele in suflet. Mai apoi o perioada am incetat sa ii mai spun. Dar ma durea sufletul cand stiam cat rau isi face.

De mai bine de 10 ani, tata are o sensibilitate la nas. Si tre sa va zic o povestioara maxima!
Merge papa la doctor si ii spune ca stranuta si ii curge un lichid apos din nas atunci cand intra de la rece la cald, cand simte miros de cafea, cand in aer pluteste un miros puternic de deodorant.. Il ia cate o criza de stranut si nu se poate opri. Si cand stranuta papa.. sa te tii bine! Nu de multe ori, vecinii din blocul de vizavii i-au strigat la geam noroc! Doctorita l-a intrebat ce are. Papa, crezand ca are alergie, i-a spus ca are alergie. Doctorita, auzind pe papa ca ii spune ca are alergie, i-a trecut la diagnostic rinita alergica! Ce doctor e acela care aude de alergie si nu trimite pacientul sa isi faca un test alergologic pentru a vedea ce substante il irita si ii provoaca aceste reactii? E un doctor prost sau incult sau degeaba. Asadar i-a prescris acel medicament ce se da persoanelor ce au alergii ( chiar nu are importanta sa ii scriu numele). Drog pe care l-a luat ani de zile la rand fara sa se gandeasca un pic la reactiile adverse si la efectele lui in organism.
 Cum sa fi alergic la aer? La miros de cafea? La deodorant? La praf? La orice???? Cum?

Timpul a trecut si iata-ma ca merg la acupunctura. Satul poate de atatea medicamente fara efect, il aud ca ar incerca si el acupunctura. Sa vada de poate scapa de alergie, de frig la cap, de nopti nedormite, "dusuri reci" din cauza glicemiei foarte ridicate, valorilor de colesterol foarte mari in sange, etc, etc... A inceput papa-ul meu sa isi dea seama ca dupa ce consuma carne si produse mai grase se simte foarte rau. Si intr-un final ( alleluia) a facut legatura intre alimente si starea de rau a organismului. Din tinerete i-au placut la nebunie prajelile. Ochiuri, cartofi, carne.. toate cat mai arse si rumenite. Bine ca macar a fost foarte moderat cu alcoolul iar tigarile le-a lasat din timp. Toate aceste alimente i-au impovarat ficatul si fierea. El era cel care mereu dupa o mancare copioasa si grea isi lua pastila pentru ficat, ca altfel ii durea. Cand eu ii ziceam sa nu mai manance gras ca sa nu mai trebuiasca sa ia pastila.. nimic! Batman.. batman!
Pe langa toate acestea, din cauza colesterolului marit, o angina pectorala si-a facut aparitia. Se intampla ori de cate ori mergea in pas alert sau ridica o greutate. S-a crizat ca are probleme la inima, a fost la doctor unde ce credeti? A mai primit un pumn de pastile si programari pentru investigatii.. ca doar e rost de bani nu?  Spre deceptia doctorului, inima se tine bine... Asa ca nu isi explica ( logic, nu era sa ma astept sa stie nu?) de la ce se trage angina asta.

 Si cum ziceam, dragii mei... venit-a ziua ceea cand papa a venit cu mine la o sedinta de acupunctura. I-a povestit lui Alin ce il doare si de ce vrea sa scape. Si cand acesta i-a zis lui papa ca nu are nici o alergie si ca toate problemele lui se trag de la un ficat intoxicat si o fiere ( vezica biliara) care nu mai face fata toxinelor, papa-ul meu nu mai contenea sa zica: tot de la ficat? extraordinar!( ..........) si asta tot de la ficat porneste? nu se poate! extraordinar domle!
Adica sa va explic pe scurt: cat a fost tanar, organismul a putut procesa mai bine toxinele, eliminandu-le cum a putut. Si atunci papa era bine. Mai apoi organismul nu a mai putut tine pasul. Pentru ca primea doar toxine si nimic altceva sa il ajute. Si atunci a inceput sa scartie, sa troncane, sa stranute, sa ii curga mucii ca la robinet. Tot din tinerete, s-a alers cu o sensibilitate la sinusuri. Si din cauza alimentatiei, cu un sistem imunitar la pamant ( ce ii dadea impresia ca are alergii).
 Asadar, a fost sfatuit papa sa isi intareasca sistemul imunitar, sa isi detoxifice ficatul si vezica biliara.
Si acum urmeaza o parte minunata!!!! I-a spus alin ( baiatul cu acele) sa nu mai ia pastile, ca acestea fac rau ficatului, care trebuie detoxifiat. I-a spus sa ia, precum un medicament, ceai de mesteacan dimineata si de rostopasca seara. Si s-a produs imposibilul!!! Papa a renuntat la pastile, a inceput sa bea ceai si a RENUNTAT la consumul de carne ( cel putin pentru o perioada). Are 2 saptamani si ceva de cand nu a mai consumat carne si nu ii duce dorul. Tatal meu mananca legume si se satura. Si ii plac! Sunt uluita!
Imediat ce a renuntat la medicamente si a inceput cu naturistele ia ghiciti ce i s-a intamplat? A racit!!! Da rau de tot!!! M-a sunat dupa prima sedinta de acupunctura si avea vocea stinsa. M-a intrebat cum ma simt ca el e la pamant.. parca l-a batut cineva peste tot. El se vaita, eu chiuiam de bucurie!!! Papa... se intampla!! Te detoxifici! Te vindeci papa!!! Si el la telefon: OARE? :))))))) Rad, ca asta e vorba lui de fiecare data cand ii spun ceva. ;)

Acum cateva zile am fost iar la acupunctura si privindu-l, mi-am dat seama ca arata incredibil de bine! Parca are o energie in jurul lui.. e mai limpede la privire, mai cald. Ceva s-a schimbat definitiv in sufletul lui. Simt ca a inteles cu adevarat importanta alimentatiei in sanatate! Mama se cruceste si imi spune ca nu il recunoaste. Sa nu zic ca ea e mult mai pofticioasa si nu reuseste sa se abtina vreodata. Papa insa e de neclintit.
Azi imi spunea ca se simte foarte bine. Nu mai are deloc probleme cu constipatia, doarme mai bine, nu il mai doare nimic si stranuturile s-au rarit considerabil. Inca mai tuseste, dar i-am zis ca o sa ii treaca. Sa aiba putina rabdare, sa manance miere si multa ceapa. Nu impreuna, ci separat. I-am dus suc de mar cu sfecla rosie si ghimbir ( ce mie nu prea mi-a placut). I-am zis sa il bea, chiar de nu ii place, ca e sanatos. A gustat si a zis ca e foarte bun! Asa ceva! Daca a inteles cu adevarat legatura intre alimente si sanatate si va avea grija de ceea ce mananca, se va vindeca de toate iar viata lui va fi extrem de frumoasa!

V-am scris tare mult si sper sa nu va fi plictisit. Dar am vrut sa va povestesc despre tatal meu si de ceea ce s-a intamplat cu el. Sa nu renuntati cand vedeti ca ai vostrii sunt incapatanati si nu va asculta. Vine acel moment in viata fiecaruia, cand isi da seama cat de importanta este alimentatia in viata. Chiar de vine mai tarziu schimbarea, e intotdeauna bine primita!

Acum urmeaza mama. Ea, draga de ea, vrea.. chiar de mult timp.. dar inca nu e momentul ei. Cand m-a vazut la emisiune pe TVS ( ce o voi aseza si pe blog in curand)  ii spunea verisoarei mele: trebuie sa le las si eu pe toate. Sa mananc numai vegetarian... dar cand ma retrag la tara.. ce or zice vecinii ca eu nu am nici o oratanie in curte? Ca plantez si mananc numai legume? Ii zic ca e frumos sa ai cateva animale, ca iti bucura sufletul cand le vezi alergand prin curte. Eu chiar recomand terapia cu pupat de gaini pe creasta si ochisori, si mers alene cu ratele la garla! Lipa lipa....