O dimineata de duminica...

M-am trezit foarte greu de dimineata, ca deh.. sunt o lenesa. Si mereu am fost asa cand a venit vorba de trezit dis de dimineata! Dar m-am ambitionat, am sarit din plapumioara in slapi, repede la baie cu apa pe ochisori, dintisori si rapid in hainele de toamna tarzie..  Brrr... frigut afara! Soare cu dinti!
Pana sa ma dezmeticesc, eram deja in taxi, in drum spre restaurant.

Astazi am avut un atelier de gatit cu copii. Nu le pot spune copilasi, deoarece media de varsta a fost undeva intre 9 si 10 ani. Evident, fiecare copilas, indiferent de varsta, este un univers de inspiratie, veselie, puritate, energie, si fiecare te captiveaza in felul sau! Ultimul atelier a avut ca medie de varsta 5 ani. A fost putintel mai greu, dar a fost atat de frumos sa ii vad cum pregateau ei cu manutele lor mici hrana vie! Au fost incantati de salata si stropiti de ardeiul gras pe care i-am rugat sa il rupa cu manuta cat de marunt pot ei... Am vorbit de veverite, de melcisori si alte animalute mici si dragalase! I-am invatat ca de la brocoli si conopida mancam floricelele... M-am pisicit si maimutarit cum nu se poate! :)))

   Astazi, discutiile au fost la un alt nivel ( insa la fel de captivante, dragalase si frumoase): mi-au povestit copii ca au inventat combinatii de sucuri naturale, ca mamicile lor sunt vegetariene si m-am amuzat teribil cand au spus ca iau retete de pe Simplicity of life! Cei cinci copii sunt prieteni si luata cu treaba si pregatiri am uitat sa fac personal cunostiinta cu fiecare. Vazand ca se cunosc, am purces la treburit. La un moment dat unul dintre ei ma intreaba: dar pe tine cum te cheama? Iar eu spun Corina! Si in acel moment doi copii au rostit in acelasi timp: Corina Bacalu!! Va dati seama cum m-am simtit in acel moment??? Nu stiu daca puteti, dar nici eu nu pot descrie!!! Cand primesc mesaje de multumire de la fete, femei, oameni maturi.. sunt in al noulea cer!! Dar cand astazi mi-am auzit numele rostit de 2 copilasi de 10-11 ani.. a fost divin!! M-am topit de dragul lor si de bucuria ce mi-au facut-o!
 Au pregatit ciupercute, le-au condimentat, decorat si au luat la pachetel sa duca acasa, la parinti. La desert am pregatit o crema de ciocolata cu psyllium, pusa tot la pachetel, sa se intareasca pana ajung la destinatie. Le multumesc pentru experienta minunata de astazi, atat lor, cat si parintilor. Si Gabrielei, care este o persoana foarte draga mie!

Astazi, eu le-am hranit corpul sanatos iar ei, mi-au hranit sufletul!
Sunt fericita!!... Se simte?