Un interviu scris din toata inima pentru o persoana minunata! Va invit sa il cititi sau sa il recititi mai jos, iar pentru alte articole interesante, va invit pe site-ul
http://www.jurnalistii.ro!
Jurnalistii.ro: Eşti una dintre persoanele care a făcut cunoscut stilul de viaţă raw vegan în România. Cum te simţi după atâţia ani?
Corina Bacalu: Entuziasmul este acelaşi ca în prima zi! Mă bucur enorm când primesc mesaje de la oameni cu întrebări, curiozităţi şi mulţumiri! Schimbându-mă pe mine în primul rând, am încercat să fac o lume mai bună în jurul meu. Am oferit cu drag tot ce am descoperit singură sau cu ajutorul unor oameni frumoşi din ţărişoara noastră, dar şi din lumea întreagă. Bucuria descoperirii unui stil de viaţă sănătos a fost înzecită când am putut să contribui şi eu cu o mică parte, încercând în felul meu propriu să creez opere de artă în farfurie. Şi pentru că sunt o persoană optimistă şi încrezătoare, toate aceste minunăţii culinare au fost acompaniate de povestioare vesele şi relatări personale din viaţă de zi cu zi, toate menite să pună un zâmbet mare pe faţă cititorului, un semn mare de întrebare legat de alimentaţie dar şi un imbold subtil de a trece la treabă.
Citeam pe blogul tău că ai început să mănânci şi bucate gătite, iar o parte dintre cititori te certau şi se arătau dezamăgiţi, interpretând acest lucru ca pe un eşec în ceea ce priveşte eficacitatea pe termen lung a acestui stil de viaţă. Ce s-a întâmplat de fapt?
Am găsit calea de mijloc şi echilibrul. Am descoperit că cel mai important lucru din lume este să fii fericit şi mulţumit cu tine. Degeaba consumi hrană vie dacă sufletul îţi este otrăvit de ură, invidie, mâhnire, tristeţe și dispreţ. Putem consuma liniştiţi orice ne doreşte sufletul, atâta timp cât nu facem excese, iar din când în când, în funcţie de ceea ce mâncăm, facem o curăţenie temeinică în corp prin diverse cure de detoxifiere. Sunt convinsă că o detoxifiere periodică, alături de sentimente pozitive şi un echilibru sufletesc reprezintă cheia sănătăţii pentru toată viaţă. Cât despre mine, am momente când consum numai hrană vie şi momente când mănânc gătit vegetarian. Ţine foarte mult de trăirile mele interioare. Când merg la mama mea acasă şi îmi oferă mâncare gătită, o savurez cu tot dragul şi simt în fiecare îmbucătură dragostea şi bucuria că a gătit pentru fetiţa ei. Cum aş putea să refuz aşa ceva?
Faptul că ai reînceput să mănânci şi gătit a venit la pachet cu vechile probleme de sănătate?
Sunt o persoană care trebuie mereu să aibă grijă de greutatea ei. Glanda mea tiroidă este foarte leneşă şi de aceea sunt mereu predispusă la îngrăşat. Acest lucru combinat cu lipsa de mişcare şi o alimentaţie preponderent gătită cu siguranţă va pune kilograme strategic aşezate pe mine. Mai cedez şi eu ispitelor şi mai consum câte un dulce din comerţ şi mă trezesc un pic mai rotunjoară cât ai zice pufulete.
Dacă în 2011-2012 cântarul îmi arăta 50-53 kg, acum îmi ţipă 59-62. Partea interesantă este că nu mă mai critic atât de mult cum o făceam în urmă cu 4-6 ani. Acum mă uit în oglindă şi zic: dragă mea, eşti extrem de apetisantă. Fie, mai trebuie să lucrăm la fermitatea pielii şi musculatură că de acum încolo forţa gravitaţională a pământului te trage mai tare către el, dar asta se rezolva cu multă apă şi sport. Aşa că rămâi apetisantă mergând un pic mai des la sala şi alergând mai des. Cât despre probleme de sănătate sunt extrem de recunoscătoare Universului că nu am! Sunt sănătoasă tun, iar analizele au confirmat acest lucru. Că mă mai doare nervul sciatic la spate când trag chiulul de la sală sau capul când uit să mă hidratez ce să zic… aşa îmi trebuie!
Citeam într-o postare de pe blogul tău că singura cale de a slăbi este hrana vie. Cum îţi menţii greutatea sub control?
Susţin în continuare că cea mai bună metodă de a da kilogramele jos este alimentaţia crudivoră şi multă mişcare. De fapt, asta înseamnă un stil de viaţă sănătos. Nu este o cură de slăbit, nu este o dietă. Este ceea ce ar trebui să facem toată viaţa: să ne hrănim organismul corect şi să avem grijă de el. Să îi oferim nutrienţii necesari, hidratare, odihnă şi întreţinere prin sport. Este cel mai de preţ lucru pe care îl avem şi trebuie să îl preţuim aşa cum se cuvine. De ai în vedere aceşti parametri şi îi şi respecţi, nu vei avea niciodată probleme cu greutatea. Să căutăm echilibrul, bucuria şi recunoştinţă în tot ceea ce facem şi vom avea şi un suflet împlinit. Iar un suflet ce ţopăie de fericire, iubeşte şi este iubit, se va reflecta în fiecare celulă a corpului nostru. Totul va funcţiona bine şi vom fi sănătoşi. Iar asta este mult mai important decât cifrele ce ţi le arată un cântar.
Bazându-te pe atâţia ani de experienţă, ce sfaturi ai pentru persoanele care ar dori să adopte acest stil de alimentaţie, dar se tem că nu vor reuşi să facă faţă într-o societate axată pe consumerism?
Să nu se teamă de nimic! Să înceapă cu paşi mici. Să nu renunţe din prima la micile plăceri culinare cu care s-au obişnuit. Să se avânte cu mult curaj către gusturi noi şi chiar de nu le place din prima, să citească şi să recitească proprietăţile miraculoase ale diferitelor plante sau superalimente. Să îmbogăţească dieta lor cu multe crudităţi. Sunt mulţi cei care îmi spun că ei nu vor să renunţe la diverse preparate, că nu ar putea trăi fără. Nu trebuie să renunţaţi la nimic! Din contră, mâncaţi mai mult! Dar schimbaţi puţin ordinea. O salată mare şi bogată înainte de friptură cât o palmă de uriaş. După cantitatea de fibre ingerată, friptura nu va mai avea atâta loc în stomac. Şi o să vă săturaţi cu mai puţin. Enzimele din salată vor ajuta la digestia bună a cărnii în stomac şi intestine, eliminând în timp riscul unui cancer la colon. Iar în timp (şi asta o va decide organismul dumneavoastră) veţi observa că vă va cădea tare greu carnea, că va simţiţi rău după ce o mâncaţi, că vă miroase urât corpul de la ea. Şi mai apoi veţi uita de carne, nu o veţi mai cumpăra.
După ce veţi viziona câteva documentare şi veţi vedea cum sunt tratate animalele în ferme, există „riscul” să vă „îmbolnăviţi” de compasiune şi dezgust pentru toată această industrie care dăunează grav sănătăţii dumneavoastră şi mediului înconjurător. Veţi vedea cu alţi ochi animalele din jurul nostru, iar inima se va umple de iubire pentru fiecare vieţuitoare ce o veţi considera egală şi cu aceleaşi drepturi pe planetă ca şi noi. Asta nu înseamnă că veţi începe să dispreţuiţi pe cei ce consumă în continuare carne, dar un miracol se va întâmpla în inima dumneavoastră.
Şi deveniţi mai înţelegători şi în acelaşi timp nepăsători față de ceea ce susţin cei din jurul dumneavoastră legat de consumul de carne. Sau cine ştie, îi veţi convinge prin exemplul propriu că se poate şi fără! Şi veţi salva poate viaţa cuiva apropiat povestind despre hrana vie. Da, există „pericolul” să deveniţi vegani! Şi sper să deveniţi molipsitori!
De ce ne este atât de greu să renunţăm la mâncarea gătită?
Ataşamentul emoţional, încărcătura sentimentală, amintirile frumoase ce le avem cu familia când luăm cu toţii masa împreună, evenimentele fericite la care nu lipsea masa îmbelşugată sunt piedici grele şi reale. Mie îmi curg şi acum băluţele când simt miros de friptură la grătar şi mintea îmi zboară instant la momentele fericite când eram cu părinţii mei la iarbă verde şi mama făcea grătar şi o salată mare de crudităţi. Mă întorc în timp şi retrăiesc sentimentele de atunci când mă simţeam iubită şi protejată. Dar când mă întorc în prezent şi văd carnea în farfurie, nimic nu mă mai mişcă şi nu simt nici o fărâmă de poftă sau curiozitate să gust. Din contra, văd suferinţă şi boală. Şi aşa ceva nu este deloc apetisant. Pe lângă această dependenţă emoţională de hrană, industria alimentară din ziua de astăzi are grijă să ne facă dependenţi şi prin adăugarea diverselor substanţe menite să ne activeze centrii nervoşi ce ne produc plăcere atunci când consumăm diferite produse: monoglutamat de sodiu, zahăr şi multe altele. Să mai pomenesc de industria farmaceutică ce merge mâna în mâna cu cea alimentară? Ai mâncat prea mult? Bila nu mai face faţă? Nu-i nimic: ia pastilă x şi te vei simţi mai bine. Eu zic să mâncăm corect şi să nu mai trebuiască să luăm pastila x. Prin puţină educare personală şi cercetare putem să ne formăm obiceiuri alimentare sănătoase şi să renunţăm uşor la tot ce ne face rău. Şi să nu uit să menţionez: nu toată mâncarea gătită face rău. Echilibrul reprezintă cheia şi aici.
Cum a arătat masa ta de Paşte?
A fost o masă îmbelşugată cu ciorbiţă de ştevie, lobodă şi multe verdeţuri din grădina mamei, alături de o mână zdravănă de ceapă verde, sărmăluţe de post cu orez şi ciuperci, cozonac, dulciuri raw vegan şi ouă de la găinile din dotare, mămăligă şi mult usturoi.
În general, românii mănâncă mult, iar de sărbători numărul celor care ajung la Urgenţe explodează. Ne poţi da câteva sfaturi după o masă copioasă?
Ideal ar fi să nu mâncăm până nu ne mai putem mişca. O dată ce ne încărcăm stomacul până la refuz este destul de greu să mai facem ceva pentru a scăpa de neplăcerile ce vin la pachet. Sfatul meu este să nu ne îndopăm, să mâncăm încet, să mestecăm mult şi să ne ascultăm corpul când zice stop.
În ce proiecte eşti implicată acum?
Pregătesc dulciuri raw vegan pentru un bistro din Braşov (Ma Cocotte) şi un pub din Sighişoara (VinTage) şi sunt consultant Thermomix, pe care îl recomand cu drag pentru un stil de viaţă sănătos.
Cunoşti vreun raw vegan care se hrăneşte astfel de peste 20 de ani?
Personal, nu cunosc pe nimeni ce are în spate 20 de ani doar cu hrană vie. Cunosc câteva persoane ce au adoptat acest stil de viaţă, dar cu sincope de timp în care consumă şi hrană gătită. Şi aşa sunt şi eu. Şi mă declar mulţumită cu mine!
