Simplu si rapid: smoothie verde

 

Tanaaaaaammmm..... tam tam! Cam atat dureaza sa il facem! Nu ma credeti? Nu?

Ei bine, eu nu vreau sa insist! Dar o sa va convingeti singuri dupa ce urmariti urmatorul filmulet!

 

Ingrediente:

1 banana

250 ml apa

o mana frunze de spanac

o mana frunze de urzici

Voie buna!

Preparare:

Toate in blender cu zambetul pe buze!

Va urma....

Silueta pe jumatate, viata pe de-a intregul

Bucurie mare pe toti cei 1.65 cm inaltime si cat or mai fi in latime, sa aflam aria de suprafata intreaga a corpului meu! Sau... mare bucurie pe cele 53 de kilograme de celule vii si jucause din al meu corp! Ehe... mi-a scris o persoana dragutza pe fb, daca nu doresc sa apar intr-o revista. Si am zis DA! Of course. O revista foarte importanta, distribuita in toata tara! Am fost tare incantata! Nu doar ca o tara intreaga o sa imi vada ochisorii in revista, ci mai mult decat atat: vor citi de hrana vie si de cum mi-a transformat viata, in cel mai benefic mod cu putinta! Asadar, in numarul lunii aprilie, 2013, am aparut in revista! Interviul consta in intrebari legate in mod special despre cum am slabit. In acelasi numar au aparut si 5 retete de dulciuri raw vegane  preparate de mine!
  Multe multumiri echipei de la revista Femeia, in special Georgianei Idriceanu, Ioanei Cristea, Iulian Urlan si fotografului Adrian Sculariu. Cu aceasta ocazie, am cunoscut inca doua persoane deosebite: Tea si Ralu si ele victorioase in lupta cu kilogramele in plus, dar prin alte mijloace.

O sa redau mai jos interviul in intregime - in speranta ca poate veti gasi cateva raspunsuri la intrebari legate de stilul de viata raw vegan, sport, slabit, dieta, haine si asa mai departe. Va doresc o lectura placuta!

Femeia.aprilie
Rubrica: Din viata

Autor: Georgiana Idriceanu

Povesteşte-mi, pe scurt, cum era viaţa ta înainte să te îngraşi. Ai fost o persoană plinuţă toată viaţa sau s-a întâmplat ceva, la un moment dat, cu sănătatea ta sau cu stilul tău de viaţă? Concret, care a fost motivul acumulării kilogramelor într-un ritm atât de rapid?
       Cand eram micuta, eram o mancacioasa. Pentru ca hrana era pe atunci la ratie, imi salta inima de bucurie cand mama imi punea in farfurie o bucatica de carne. Imi confirma acest lucru si bunica de la tara, ce ne ospata cu pui crescuti in ograda ei. Am crescut voinica si de multe ori ceilalti copii ma faceau „grasa” sau chiar „obeza”, desi intre obezitatea de atunci si cea de acum este o diferenta enorma.  In timp am crescut, greutatea a crescut si ea, iar la varsta de 16 ani cantaream 70 de kilograme. Baietii ma ocoleau, eu nu eram tocmai incantata de acest lucru si am decis sa slabesc. Am inceput sa reduc treptat portia de mancare, sa fac sport acasa si, cu multa ambitie, in mai putin de un an am slabit 25 de kilograme ajungand la 45 (de kilograme)  Intre timp m-am stabilizat la o greutate normala de 55 kilograme pana la varsta de 26 de ani. Mai apoi, timp de 3 ani am acumulat 20 de kilograme, ducand o viata sedentara si petrecand cate 16 ore zilnic in fata calculatorului, datorate job-ului.

Cât te-ai îngrăşat? În cât timp? Ce înălţime şi greutate aveai, mai concret? Câte măsuri la haine ai crescut?
        La o inaltime de 1.65m, o greutate de 75 kilograme este total inestetica. Hainele au inceput sa devina din ce in ce mai largi, ajungand la marimea 44-46. Imi era groaza sa intru in magazine cu haine mai frumoase, deoarece nu gaseam nimic pe marimea mea. Hainele care ma incapeau ma imbatraneau si cu toate astea, nu puteam face nimic sa opresc acest lucru. Ma imbracam cu ce gaseam!

Care a fost cel mai jenant moment legat de greutatea ta?
        Eram constienta de greutatea mea, dar cel mai jenant moment a fost cand am realizat „cat” am devenit la intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului, cand am fost fotografiata de un coleg in timp ce ii ascultam pe ceilalti povestind. Am vazut o femeie rubensiana, trista la chip, obosita si plictisita, fara viata si vlaga in ea. A fost un adevarat soc pentru mine.

Cât ai stat la această greutate de vârf? Cum te-ai simţit, atât fizic, cât şi psihic, în această perioadă? Cine ţi-a fost alături şi te-a susţinut?
     Kilogramele s-au asezat treptat, timp de 2 ani  Probabil ca mi-a trebuit un an la 75 de kilograme ca sa imi dau seama ca ceva nu este in regula. Aceasta greutate  isi spuneau cuvantul la fiecare plimbare, cand ajungeam acasa cu picioarele umflate si dureri in zona lombara, in fiecare dimineata cand ma trezeam cu gatul intepenit si cu dureri de cap. Eram nefericita, nemultumita si frustrata. Am inceput sa evit iesirile in oras cu prietenii cu pretextul ca am de lucru, nu ma simt bine. La un moment dat si ei au renuntat sa ma mai invite stiind ca vor primi un refuz din partea mea. Alaturi de mine a fost insa intotdeauna sotul meu, care indiferent de greutate, m-a facut sa ma simt cea mai frumoasa femeie. Si plinuta, si slabuta.

De unde a venit impulsul care să te facă să vrei să slăbeşti?
      Privind fotografia de care am mentionat mai devreme, si vazand in buletin ca ma apropii de 30 de ani mi-am dat seama ca, daca nu iau masuri cat mai repede, voi ajunge in timp de un an sa cantaresc 100 de kilograme. Si nu doar asta va fi problema, caci va trebui sa ma pregatesc sufleteste sa lupt cu boli precum diabet, cancer, ateroscleroza, boli datorate unei alimentatii nesanatoase combinate cu un stil de viata sedentar. Perspectiva m-a ingrozit de-a dreptul. Nu imi doream ca la 45 de ani sa incep sa ma imbuib cu un pumn de pastile zilnic doar cat sa supravietuiesc zilei. 

Care a fost primul pas către noua ta viaţă? Cum ţi-ai ales cura de slăbire? Te-a examinat vreun specialist? Ai continuat cu ajutorul lui sau pe cont propriu?
     Am decis sa imi pun viata pe primul plan. Prima schimbare a venit in alimentatie prin decizia de a renunta la orice fel de carne si produsele aferente. Nu mi-am stabilit o perioada de timp, desi imi doream sa ajung la greutatea visata cat mai repede. Eram constienta ca o slabire brusca este nesanatoasa si se lasa cu urmari si urme neplacute pe corp. Asa ca mi-am facut abonament si la o sala de fitness. Mergeam seara, lucram lejer si imi vedeam de exercitiile indicate de instructor. Din septembrie 2009 am inceput sa testez tot felul de diete si scheme pentru slabit, luate din reviste si de pe internet. Ma chinuiam sa prepar mic dejun, pranz si cina si sa le adaptez la meniul meu fara carne. Mi-am dat seama atunci cat de mult o consumam. O inlocuiam cu peste, oua, branza. A fost foarte greu, si munca mi-a fost „rasplatita” cu pierderea in medie a unui kilogram pe luna. Putin, luand in calcul mersul la sala zilnic si chinul prepararii retetelor ca la carte.

 În ce a constat cura ta de slăbire şi cum a evoluat ea de-a lungul timpului?
     Prin  aprilie 2010, cautand pe internet o reteta cu spanac, am gasit cateva poze minunate pe blogul unei fete care era vegetariana. Rasfoind printre postarile ei, am dat de o alta fata care descoperise un stil de viata absolut fabulos: raw vegan. Am inceput zilnic sa ii citesc articolele iar naturaletea si umorul cu care povestea ce i se intampla mi-au pus un mare semn de intrebare ca mai apoi sa imi doresc din suflet sa ii urmez pasii. Ce scria ea acolo parea atat de normal si de firesc! Asadar, am decis intr-o zi de mai sa renunt complet la orice produs de origine animala si la orice mancare preparata cu ajutorul focului. Aveam de devin si eu raw vegana, si sa mananc numai legume, fructe, seminte, nuci si uleiuri presate la rece. O extremista, sectanta sau pur si simplu ciudata pentru toti cei din jurul meu. M-am indragostit de acest stil de viata si asa am ramas de atunci.  

După câte kilograme pierdute s-a văzut diferenţa cu ochiul liber? După cât timp s-a întâmplat asta de la începutul dietei?
     Fiind pesco-ovo-lacto vegetariana si practicand sport zilnic, am inceput sa pierd 1 kilogram in fiecare luna. Dupa 4 luni au inceput sa se vada rezultate, cele mai multe realizandu-le cand incepeam sa incap in vechile haine. In aprilie 2010, chiar inainte de a deveni raw-vegana cantaream 65 de kilograme. Cu ajutorul alimentatiei raw vegan am inceput sa slabesc uimitor de repede si usor, pierzand 12 kilograme in decursul a trei luni. Persoanele care nu ma vazusera timp de trei luni, mai ca nu m-au recunoscut. Pana si apropiatii au ramas uimiti de aspectul meu intinerit si plin de energie. 

La ce ai renunţat cel mai greu în cura de slăbire? Ce pofte aveai?
    De cand ma stiu am avut o slabiciune pentru prajituri. Mi-a fost foarte greu, mai ales ca in acea perioada lucram la un restaurant si zilnic bucatarul pregatea tot felul de deserturi si delicatese dulci. Ambitia a fost insa foarte puternica, iar plasa cu merinde era zilnic indesata cu multe fructe care m-au ajutat sa scap de aceasta dependenta. Dupa o luna, toate prajiturile din lume ma lasau rece. In schimb salivam dupa o rosie coapta si zemoasa, sau o ceapa rosie cu putina sare. Tot la fel de greu mi-a fost cu painea, caci imi preparam tot felul de creme si pateuri din seminte si nu aveam pe ce sa le ung – asta pana cand am descoperit ciupercile champignon mari. Le curatam si le foloseam pe post de paine. Delicioase si satioase pe deasupra! Si asa am uitat si de paine, cel putin pentru o lunga perioada de timp! 

Ce alte mijloace ai mai folosit în demersul tău: pastile sau ceaiuri de slăbit, sport, proceduri la salon (masaj, împachetări, electrostimulare etc.)? Care dintre acestea au funcţionat?
    Pentru o scurta perioada de timp am facut impachetari la un salon de infrumusetare. Dar mi-am dat seama repede ca sunt bani aruncati pe apa sambetei, si atata timp cat nu tai raul din radacina, aceste impachetari vor actiona doar atata timp cat sunt facute. Ce m-a ajutat cu adevarat sa imi remodelez corpul, sa imi pastrez pielea elastica si un tonus muscular excelent este sportul. Mai intai fitness, iar mai apoi un program special de antrenament in care se foloseste in principal greutatea corpului si miscarile libere sau anumite accesorii. Recomand sportul intotdeauna alaturi de o dieta sanatoasa si echilibrata.  

În cât timp ai ajuns la silueta dorită? Care sunt dimensiunile acesteia (înălţime, greutate,eventual măsură la haine sau reuşita de a „intra“ în rochia preferată)?
    Mi-a luat aproximativ un an sa ajung la 53 de kilograme. Si asta pentru ca nu stiam de existenta acestui stil de viata bazat in intregime pe cruditati. Daca aflam de el de la inceput, cu siguranta as fi ajuns la aceasta greutate mult mai repede. Dar drumul a fost minunat si am invatat foarte multe pe parcurs citind cu nesat tot ce imi pica in mana despre alimentatie si nutritie sanatoasa. Din 2010 ma mentin la 53 de kilograme, cu mici fluctuatii de 2 – 3  kilograme cand mananc mai mult gatit termic sau in anumite perioade din luna dar pe care le pierd repede cu o detoxifiere periodica bazata pe sucuri proaspete.  Nu cred intr-o silueta perfecta dar cred intr-o sanatate perfecta. Aceasta te face sa radiezi de fericire si bunastare.Un corp sanatos este un corp frumos, nu? 

Cum te menţii acum?
    Dieta mea este bazata pe alimente crude de origine vegetala, nepreparate termic. Hrana mea este vie si abunda in nutrienti importanti ce asigura organismului o stare de sanatate optima. Mananc cat pot de diversificat si uneori mai servesc si cate o portie de samale de post, pregatite cu dragoste de catre mama mea. Nu imi impun nimic dar imi ascult bine corpul, oferindu-i ce are nevoie. Incerc sa pastrez un echilibru iar cand mai cedez tentatiilor, am grija sa ma „purific” cu o zi de post negru, sau 4 – 5 zile consecutive pe luna cand consum doar sucuri de legume si fructe. In acest fel am grija sa elimin cat mai multe toxine acumulate din mancare si tot ce ne inconjoara.  

Te mai stăpâneşte teama că o se te îngraşi din nou sau consideri că noul tău stil de viaţă te va ţine departe de asta?
      Sunt o persoana predispusa catre ingrasare. Mi-am demonstrat-o de multe ori cand nu am mai fost atenta la ceea ce mananc si am cedat tentatiilor culinare, consumand mancare nesanatoasa. Ceea ce este minunat la mancarea raw vegan nu este doar faptul ca te ajuta la slabit, dar te transforma total intr-o alta persoana, oferindu-ti incredere in tine, curaj, recunostinta si o stare de spirit superioara. Cunosti fericirea si libertatea de a fi si a face ceea ce iti doresti cu adevarat. 

 Mai ai tendinţa să te vezi „grasă“? Ce implicaţii are asta asupra vieţii tale de zi cu zi?
       Reminiscentele trecutului, cand eram o copila „obeza” in ochii altora inca nu imi dau pace. Sunt destul de stricta cu mine si felul cum arat, dar incerc cat pot de mult sa nu fac o obsesie din asta. Merg la sala cu drag si nu pentru a obtine anumite rezultate si nu imi calculez niciodata caloriile din farfurie. 

Îţi doreşti ca, la un moment dat, să ai copii? Ţi-e teamă că o sarcină ar pune la loc kilogramele pierdute?
     Momentan nu imi doresc copii, dar daca se va intampla, kilogramele reprezinta ultima mea grija. Nu voi renunta la alimentatia raw vegan in tot acest parcurs, lucru care ma va ajuta sa fiu in forma atat in timpul sarcinii, cat si dupa nastere. Copilul va beneficia si el din plin de aportul de enzime, vitamine, minerale, antioxidanti si alti nutrienti ce se regasesc in hrana vie. 

Ce impact a avut această transformare asupra: psihicului tău, stării tale, familiei, prietenilor, garderobei, cheltuielilor zilnice şi lunare, a oamenilor de pe stradă?
     Din a doua luna dupa adoptarea stilului de viata raw vegan, oamenii din jurul meu au inceput sa ma priveasca altfel. Si nu doar din pricina pierderii rapide a kilogramelor, ci pentru ca emanam fericire prin toti porii fiintei mele. Eram fermecata de acest mod de viata, de gusturile ce le descopeream, socata de documentarele care aratau adevarata fata a industriei alimentare. Familia a fost foarte sceptica si exagerat de ingrijorata, si la fel aproape toti cei ce ma cunosc. La inceput toti au devenit „nutritionisti”, apoi au inceput sa vada schimbarile si sa ma aprecieze pentru ambitie si in final unii dintre ei au decis sa imi urmeze pasii. Garderoba, cu drag am schimbat-o de cateva ori, sarbatorind fiecare kilogram pierdut cu cate o bluzita noua. Cheltuielile si costurile acestui stil de viata, contrar tuturor supozitiilor, sunt la fel ca atunci cand mancam de toate. Timp de preparare - ca la orice mancare: de la 5 minute la 2 zile, in functie de complexitatea preparatului ales.
Acum zambesc mult si oamenii imi zambesc inapoi! Sunt fericita! 

Smoopa si un proiect

Am planuri marete! Sa petrec in cel mai ieftin mod cu putinta perioada asta de forfota, agitatie si ignoranta! Pastele. V-am spus ca nu pot suporta aceste traditii crestine ( cu bucurie omit litera "s" din acest cuvant) ce se sarbatoresc prin macelarirea a sute de animale nevinovate? Nu v-am spus-o, dar v-o repet! :P Nu ii suport pe cei care taie miei ( care sunt copii oilor), pe cei care ii cumpara, pe cei care se ghiftuiesc si apoi fug la prima farmacie sa isi cumpere pastile pentru digestie, bila incarcata si constipatie! Faza asta ma dispera: reclamele la tv care in loc sa recomande prudenta si cumpatare la mancare, recomanda sa mananci de toate si apoi sa mergi sa cumperi medicamente! Haideti oameni buni, treziti-va!!! Va soliticitati organismul inutil... imbratraniti mai repede! ( tocmai realizez - cu un ochi si o ureche la tv, ca din 10 reclame, cel putin 6 sunt la medicamente, per calup). (*-*)
Dar mai bine ma opresc aici, sa nu dau nastere la polemici. Nu de alta.. dar e saptamana "mare" si e "pacat".

Ce inseamna cel mai ieftin mod cu putinta? Inseamna asa: nema mancare, nema cumparaturi, nema fitze! De maine, 1 mai, pana duminica 5 mai imi doresc din tot sufletelul meu sa tin post doar cu apa. Viteaza sunt la scris, dar sa vedem cat sunt si la infaptuit!! Ehe.... am toata speranta ca voi reusi, caci voi avea cele mai faine conditii din lume, as putea spune chiar de lux: aer curat, natura, liniste, dormit pe prispa ( asa intentionez, dar o sa vad daca si reusesc, ca mi-e cam frica de bazdaganii), meditat ( sau atipit pe unde apuc) si apa buna de izvor. La  d i s c r e t i e!!!!  Voi fi inconjurata de dragostea parintilor mei ( care vor sta geana pe fata lor sa nu i se faca rau sa cheme salvarea), soare prietenos, adieri razlete de vant si muzica trilulilata de pasarile vazduhului. Vecinii din sat se vor cruci de nenumarate ori cand ai mei parinti se vor mandri cu isprava fetei lor! Abia astept sa va scriu si reactiile lor! Voi lua camera video in bagaj, caci nu vreau sa tin totul numai pentru mine. Voi incerca sa va aduc si voua un colt de rai de la vrancea, impreuna cu o poveste, care eu sper sa va faca macar sa zambiti!

Inainte de a trece la postul negru propriuzis ( oare am scris corect?) m-am gandit ca ar fi bine sa imi pregatesc organismul la trecerea pe lichide si mai apoi doar pe apa.. Nu de alta, dar in ultima vreme, doar eu si bucatarii de la Ma Cocotte stiu ce am tot gustat si degustat. Si nu mi-s foarte mandra de asta! Asa ca am inceput de duminica cu sucuri si smoothie-uri. Este uluitor cat de bine reactioneaza organismul atunci cand iti implementezi ceva cu ardoare in cerebel! Am zis gata cu mancarea de duminica.. si nici ca am mai simtit nevoia sa mananc ceva ( exceptand ziua de azi cand am fost la mama, ce avea varza calita.. si am crezut ca o sa decedez langa blidul cu mancare. Dar nu ma face pe mine o varza da? Asa ca i-am dat ignore si am dat un pahar cu apa pe gat. Inchid paranteza ) Asadar duminica suc, ceai, smoothie, apa. Luni: suc, ceai, smoothie, apa. Nu neaparat in aceiasi oridine). Si astazi tot asa. Deja ma simt mai usoara! Si la propriu, si la figurat. Am inceput cu 55.2 kg (0_0) si in 3 zile am dat jos 1,5 kg. (^-^).
  Inainte sa dispar din peisaj ( voi sta departe de internet, tv, telefon mobil) pana la inceputul saptamanii viitoare, va las o reteta simpla de facut, delicioasa si sanatoasa! Si pentru ca astazi nu stiam sa o denumesc smoothie sau supa, o draga prietena a denumit-o SMUPA. Eu o englezuiesc putin si o denumesc "Smoopa"
  Sa vedem de ce avem nevoie ( sau ce aveam eu astazi prin frigider, alaturi de o pofta de a consuma ceva cu lingura). 

Ingrediente:
2 bete de telina apio
jumatate de lamaie ( o iesit cam acrutza, deci puteti pune si un sfert de lamaie)
miezul de la o salata verde ( din nu stiu ce motiv sotul meu nu mananca miezul salatei)
cateva fire de patrunjel, culese de pe strat, direct de la bunica din curte
3 sferturi castravete fabio ( sau vreo 3 cornichon daca aveti) 
2 fire de ceapa verde ( desi imi venea sa bag o ceapa intreaga si sa o molfai de numa numa)
jumatate de catel de usturoi
un praf de sare roz
1 lingurita ulei presat la rece ( eu nu am pus, dar sigur ar merge foarte bine)
1 lingurita fulgi de drojdie inactiva ( nu am pus nici drojdie, dar sigur ar da un gust taaare bun)

Preparare:
Am stors lamaia, telina apio si castravetii prin centrifuga robotului Phillips, sa obtin suc limpede, apoi am pus in blender sucul obtinut impreuna cu restul ingredientelor. Si am blenduit oleaca pana cand salata, patrunjelul, usturoiul s-au omogenizat bine. Si am turnat compozitia intr-un castron. Mi-a iesit cam 300 ml de smoopa. Am ornat cu cateva frunzulite din inima salatei si ceapa verde.

Pentru ca stomacelul meu s-a micsorat, iar gustul era destul de puternic, am putut sa mananc vreo 10 linguri de smoopa. Am pus-o la frigider si am mancat restul mai tarziu.

Dragii mei, abia astept sa va povestesc si sa va si arat imagini din mica mea escapada in mijlocul naturii! Pana atunci, in zilele astea agitate, va doresc liniste, raze de soare, cumpatare si sa va inconjurati de cei iubiti! Profitati de fiecare secunda de compania lor!
  O saptamana "mare" si frumoasa va doresc!

Feedback grozav

Este adevarat ca nu as fi avut curajul sa postez documentarul Earthlings pe blogul meu, daca nu as fi fost incurajata vizual de cativa apropiati care postau link-ul acestui film la profilul lor, pe Fb. Oameni care nici macar nu sunt vegani!! Asa ca mi-am zis... daca ei fac acest lucru.. eu de ce sa nu o fac? Si uite asa am creat postarea "Pamanteni". Critici au fost si vor fi mereu, incontestabil si indubitabil. Si nu au decat sa vina in continuare! Sunt ferma in opinia mea, si prea putin mai imi pasa de cei ce sustin in continuare ca porcul a fost lasat sa fie mancat, vaca sa fie mulsa si asa mai departe. Placut surprinsa am fost insa si uimita sa primesc mesaje de multumire si de sustinere! Va redau aici cateva  mesaje, care mi-au facut ziua! Cuvinte sa pot descrie bucuria din suflet.. nu pot gasi! Oameni dragi, va multumesc!
Nu am facut decat sa dau mai departe ce am primit si eu, cu marea dorinta de a face din Pamant, un loc mai bun! Pentru toti locuitorii sai! But let's cut to the chase:

Mesaj 1 de la  Anamaria Nedelcoff
Bună!
Până acum, trecerea mea către veganism a fost una cu sincope. Două-trei săptămâni doar vegan, după care ”dependentele” își spuneau cuvântul. Azi am văzut documentarul de la postarea cu numărul 200. TOT, inclusiv partea aceea cu abuzurile, parte pe care mă feream întotdeauna s-o privesc când mă informam despre veganism. Astăzi sunt mai supărată ca oricând pe mine, pentru că am PERMIS și eu, alături de alte miliarde de oameni, să se ajungă la ceva. Și tot azi, acum, mi-am făcut un jurământ: niciodată, de acum înainte, nu mă va mai stăpâni vreo dependentă de genul acesta! Niciodată nu voi mai avea la masa mea carne, lapte, ouă, brânză sau orice alt produs de origine animală!
Îti multumesc!:)

 Mesaj 2 de la  Anamaria Nedelcoff
Bună din nou!
Am văzut si acest documentar postat de tine pe blog si, după ce am plâns de mi-a sărit cămasa de pe mine, de ciudă că suntem o rasă atât de spurcată, m-am gândit să-ti scriu. De când am văzut primul film, cu Gary, l-am mai arătat si altor persoane (fără să-i oblig să vadă, ci folosind argumentul ”dacă tot mănânci carne si dai bani, hai să vezi câtă durere cumperi”). Iar de mai bine de o săptămână, un prieten bun, împreună cu familia, s-au lăsat DE TOT de carne, lactate, ouă, peste etc. Din cauza filmuletului. Si mi-a cerut să-i dau o solutie. Iar solutia a fost să-l trimit pe blogul tău, să-l parcurgă cap coadă si să experimenteze.  (....)
Încă o dată, multumesc, Corina!:)
Si totul nu se opreste aici! Anamaria a scris si ea despre Earthlings pe blogul ei.

Astazi am mai primit un mesaj care mi-a umplut sufletul de bucurie.
Mesaj de la Vaida Ciprian:
Salut!
Vroiam sa iti spun ca la insistentele prietenei mele plina de lacrimi am vazut unul din documentarele postate de tine pe blog...
Mi se pare incredibil in ce ignoranta am trait pana acum. Habar nu aveam ce patesc animalele inainte sa ajunga pe farfuriile noastre... Imi imaginam lucrurile diferit.
Este minunat ce faci tu si cred ca la fel ca si mine sunt o multime de oameni care habar nu au ce se intampla cu adevarat intr-un abator.
Multumesc mult pentru informatia oferita este intradevar un wake-up call !
Sper sa ajunga mesajul tau la cat mai multi oameni...si cand spun oameni ma refer la cei care mai au inca suflet !O zi frumoasa iti doresc !


Nu am postat aceste mesaje pentru a ma lauda ( desi imi vine sa ma pup pe falcutze). Vreau sa ma bucur impreuna cu voi de aceste schimbari. Par mici, dar sunt infinit de mari! Oamenii incep sa vada, sa constientizeze, si toate acestea imi dau putere sa merg mai departe si sa nu ma opresc niciodata! Va multumesc din tot sufletul meu ( care se mareste in fiecare zi) si va iubesc!  Pentru ca alegeti sa iesiti din tipar,  pentru ca realizati pe ce lume traim si ca de acum incolo veti face alegerile corecte!

Inca una si ma duc!!!

Am zis!

Pamanteni

Pentru cei ce se bat cu pumnii in piept ca am fost creati sa fim omnivori, ca nu putem trai fara carne, ca animalele sunt lasate pe pamant ca noi sa le mancam si sa ne folosim de ele sau sa ne distram pe seama lor, ca suntem rasa superioara si asta ne da orice drept asupra celorlalte... Pentru ei dedic acest documentar si ii invit sa il urmareasca de la inceput la sfarsit. Daca isi vor sustine punctul de vedere cu aceiasi tarie.. ii declar sariti de pe fix. Rau de tot.  Si ar fi bine sa consulte un doctor cat mai repede.. Nu de alta, dar au grija ei de astfel de pacienti nu?
       Pamanteni.. suntem cu totii! Toti avem acelasi drept de a trai pe aceasta planeta! Si omul, si porcul, si furnica, si rama, si pestele! Oameni buni, trezirea!!!!
  Recomand acest documentar si pentru cei ce sunt vegetarieni/vegani.. Un dus rece este binevenit din cand in cand! Sa fim bucurosi ca am ales drumul cel sanatos, corect, drept si uman.
      Daca prima data am ramas socata si oripilata de imaginea catelusului ars de viu ce mi-a ramas intiparita in minte zile intregi la rand, de data asta s-a intamplat acelasi lucru cu vitele din india, de la care provine pielea pentru articolelele de imbracaminte, curele, genti, incaltaminte! Desi este greu la capitolul incaltaminte, voi face imposibilul sa nu mai cumpar niciodata asa ceva!
Si daca pana ceva vreme imi parea rau ca nu am ajuns niciodata la un spectacol de circ acum stiu ca niciodata nu voi merge la asa ceva! 
Cat despre cosmetice, sa le ia naiba! Oricum sunt periculoase pentru sanatate.. Mai bine imi cumpar ridichi de le mananc si imi pun felii de castravete pe fata!
Deveniti vegani! Deveniti mai buni! Nu mai purtati/consumati/mancati suferinta animalelor! Fiti specia superioara ce demonstreaza compasiune! Folositi-va inima pentru a gandi si ratiunea pentru a alege corect, fara a face rau celorlalte specii!

Urzicata

Nuuu.. stati linistiti! Nu m-am urzicat! Deloc! Parol! Nici mama, care a luat o urzica si cruda, a mancat-o! M-am benoclat la ea cu ochii cat cepele! Mi-a dat si mie.. dar eram deja prea ocupata cu pilaful de orez mega cremos si delicios ce il aveam in fata! Am zis ca azi nu! Doar orez. :))) nom nom nom...
  Astazi am facut o groaza de chestii... dar am zis ca o isprava ii musai sa o scriu pe blog! Asa ca am luat condeiul tastatural si am purces la apasat litere aparent haotic pe un ecran mare, alb si plat. :)))

Primavara.... ciripit de pasari, raze calde de soare, haine subtirele, tra la la... sha la laa... fluturasi si alte minunatii mirositoare.. Cand vine primavara, gandul meu zboara direct la... .mmm.... . urzici, leurda, macris, untisor, stevie, spanac, verde verde si iar verde! Verde vad ochisorii mei verzi!! :X
  Nu stiu prea multe stiintific vorbind de urzici, dar stiu ca sunt bune! Ca merem ma indopa mama cu urzici primavara, care la randul ei era hranita de bunica si asa mai departe! Urzica rules! Chiar azi am mancat la mama un piure de urzici delicios! ( langa pilaful de orez)
Bun, sunt ele delicioase gatite, stim asta... Dar nu ii pacat de nutrientii acestei minunate buruieni? Mirosul ei specific, textura ei aspra... Musai sa ne bucuram de toate acestea la un loc, incercand totusi sa nu o preparam termic. Ii putin mai complicat sa ne facem salata de urzici si sa le mancam asa ( poate pisca, poate nu). Sunt destul de fibroase si numai cand ma gandesc la ele mi se face pielea de gaina. Parca simt un crantz crantz in dinti.. brrrr.... yuk!
  Asadar... urzici.. Daca nu putem sa le mancam... atunci sa le BEM!!!! Ihhaaa.... Uneori bautura-i temelie si mancarea fudulie asa-i?
De fapt, azi nu intentionam sa fac ceva anume cu urzicile primite de mama de la o vecina ce le-a cules de la marginea unei paduri... Le-am pus in frigider. Dar m-a apucat setea mai spre dupa amiaza si am zis sa imi fac o limonada. Am stors 2 lamai mititele,am pus in blender sucul lor, am adaugat nitzica miere ( off.. tre sa ma dezobisnuiesc de miere usor) si apoi am stat si am cugetat si m-am gandit ca parca mai tre' ceva! Ceva verde! Ceva special! Ceva cu zvac!! Evrika! Am scos punga de urzici si le-am pus peste apa pusa peste sucul de lamai si miere. Apoi am pornit blenderul si l-am lasat sa mearga sa dizolve frunzele de urzica. Tanaaaammm!!
Si asa am obtinut URZICATA!!!!

Ok.. recunosc.. limonada urzicata ii.. interesanta.. Adica ii buna... dar eu am mai dres-o cu o banana. I-a dat o alta textura si un gust mai prietenos. Data viitoare ( maine) o fac cu jumatate de banana. Si apoi tai banana.
In poza ii urzicata cu banana :P Buna buna... Va recomand!

Cand eram mica, mergeam in vacante la bunici in Vaslui, la tara.. Dimineata, bunica ne lua la camp cu ea. Abia asteptam sa se opreasca din prasit si sa intinda masa pe patura, si sa mancam cu totii. Pana facea asta, eu si fratele meu ne jucam si alergam pe coclauri. Cand el ma alerga pe mine, cand eu pe el. Tin minte ca la un moment dat am zbughit-o printr-un tufis ( nu mai stiu exact motivul) dar imediat ce am iesit din tufis am simtit ca picioarele si mainile imi iau foc! Era o tufa cu urziiiciiiiii!!! Tulai doamne... Si uite asa am ramas cu ceva sechele.. Am zis ca imi trece pana ma marit! Si mi-o trecut! :))) Azi am baut urzici! I rock!

Asadar dragii mei, piscam o ... urzicata?

Si in final, putina miscare. Aplecati urechea stanga catre umar si priviti imaginea! Veti vedea un tablou suuuper dragut! ;) Sunt tare mandra de el, desi nu este un tablou. Dar am de gand sa il ridic la rang de tablou! ;)

 Gata.. Roger and out! Va urzic dulce!

Turtite "japonesti" cu leurda

 Domnitza, nu va dau niste leurda? 3 pungute la 2 lei! Este proaspat culeasa!
 Hmm.... ok! Va rog sa imi dati, dar am nevoie doar de o punguta, ba nu.. fie.. doua!
   O cumpar.. si in drum spre casa imi zic: iar ai cumparat leurda corino, si o sa duhnesti 2 zile numai a usturoi! Plus ca e destul de multa si in salata nu poti manca chiar asa de mult.. Ce niezo o sa faci cu restul? Ultima data am pus-o la deshidratat,si am zis ca o voi folosi ca si condiment. Dar acum... ce fac cu leurda?
Stiu!!! Fac turtite! Tanaaaaammmm....
  Am pus la hidratat niste seminte si migdale.. fara nici o reteta anume in gand.. Ce sa fac, cum sa fac... lupului sa-i vin de haaac? Stiu!! ( cam multe stiu asa-i? :))))) ) Voi face niste painici. Cu leurda, ca n-are cum sa nu iasa bune!
  Sa trecem la treaba zic!

Ingrediente:
250 gr seminte de floarea soarelui
200 gr migdale ( eu am avut fara coaja)
4 linguri tarate de psyllium
jumatate legatura de patrunjel
1 rosie deshidratata taiata foarte marunt
1 lingura suc de lamaie
2 maini de leurda bine spalata si maruntita
apa- dupa nevoie

Preparare:
Am pus semintele in apa intr-un castron in frigider. La fel am procedat si cu migdalele. Au stat la taclale in piscina toata noaptea. Apoi a doua zi le-am salutat si le-am scos pe uscat, aruncand apa in care au sezut. Am pus intai semintele de floarea soarelui cu patrunjel, o mana de leurda, lamaie si cam o canuta cu apa in blender. Am pornit masinaria si am oprit-o numai cand toata aceasta chestiune s-a transformat intr-o crema finuta si draguta! Am luat un castron si am pus acolo tot!
Am pus mai apoi migdalele in blender cu rosia deshidratata, cealalta mana de leurda ramasa, apa cat a acoperit nivelul migdalelor. Si ia ciuleandra la bataie... Adica pornisi blenderul iar pana cand a transformat tot in crema. Am mai turnat cate putintica apa cand am vazut ca nu mai invarte. Am pus apoi aceasta compozitie peste pasta din seminte de floarea soarelui si am amestecat cu o lingura de lemn. Am gustat si am mai adaugat sare, apoi tarate de psyllium in ploaie torentiala :))) Am amestecat usor si apoi am lasat totul sa se aseze putin si psyllium sa intre in actiune!!
  Am luat apoi foaie de copt, am pus pe tavile de la deshidrator si am purces la modelat painici. Cu tact, rabdare si drag! Am taiat fasii foarte subtiri din frunzele de leurda si am ornat painicile.
Am scris cate o poveste pe fiecare tava.. Povesti de dragoste, nebunesti si pasionale, glume piperate, poate si nesarate... dar adevarate! Jur! :)))))

Ah.. m-am luat cu vorba si am uitat de la ce am pornit. Bun. Am facut painicile si le-am pus la deshidratat. Cam 12 ore. Au rezistat cam 20 de ore. Pana au disparut de pe fata pamantului!!!

Maine fac iarasi! Cum sa zic la revedere in japoneza?
Aaa.. da.. Saionaraaaa!!