Bucurie pentru suflet. Sardegna in noiembrie.

Tarziu, este adevarat, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Scriam in articolul precedent ca am fost in Sardegna. A fost minunat! Italienii imi sunt dragi. In Sardegna, sarzii sunt oameni calmi, relaxati , prietenosi si mereu cu zambetul pe buze. Si cum sa nu fii asa cand viata pe aceasta insula este simpla, senina si frumoasa? Mare albastra de jur imprejur, cer azuriu si soare cald tot timpul anului...
Cu toate astea, italienii sunt aparte. Sunt amuzanti si fascinanti.
Primul lucru care m-a dat pe spate cand am ajuns acolo a fost vremea. 29 de grade. Faaaain...
Apoi a urmat pranzul!!! Da. Am ramas muta cand am vazut cat se mananca la pranz. Evident, nu este fiecare pranz asa si nu toti mananca atat de mult. Dar ca idee, se mananca mult. Si hrana este pretuita, apreciata, asteptata si degustata pe indelete. Vinul acompaniaza fiecare masa. Vin bun, parol. Musai sa incercati Malvasia si vinul rosu din Sardegna!
Asadar, sa va scriu ce au mancat gazdele mele si a lor musafiri intr-o zi, la pranz.
1. Bautura aperitiv ( lichior sau vin alb dulce)
2. Prosciutto crudo si pepene galben ( NU combinati niciodata aceste alimente, chiar de vi se pare ca au gust bun) Digestia este ingrozitoare.
3. Paste cu sos de rosii si carne tocata. O farfurie generoasa, nu altfel
4. Friptura la cuptor cu cartofi. Si vinete cu dovlecei la cuptor, cu busuioc si menta.
5. Salata de sezon cu multe frunze verzi, rosii, castraveti, etc.. si paine neagra.
6. Selectie de branzeturi cu paine.
7. Fructe ( struguri, prune, citrice) si/sau prajituri.
8. Cafea ristretto.
Eu am consumat o salata cu rucola si rosii si un pic de paine. Si apoi am stat si m-am tot mirat, pana au terminat de mancat. (*o*)

Mai apoi am "constatat" ca italienii vorbesc mult. Oricand. Chiar si la masa. Si nu vorbesc pe rand. Ei vorbesc toti in acelasi timp. Tare, zgomotos, cu gesturi. Daca vrei sa spui si tu ceva, degeaba astepti ca ei sa taca sa poti prelua cuvantul. Nu ai nici o sansa. :))) Ca sa poti fi auzit trebui sa incepi sa vorbesti tare, sa ridici tonul cat mai mult. Si atunci te vor auzi, si te vor asculta. Si sa gesticulezi cat mai dramatic.

Avand foarte mult timp la dispozitie pentru a gandi si a medita, si auzind gazda vorbind la telefon pe un ton inflacarat, ma gandeam amuzata ca in italia telefoanele mobile nu sunt ascultate. Se vorbeste mult prea tare la ele. Cred ca de fapt acolo exista o masinarie care masoara decibelii unei conversatii. Daca se vorbeste incet, atunci convorbirea devine suspecta. :)))))
Asa te gandesti cand esti 2 saptamanii in mijlocul naturii, nu ai acces la internet, la tv sunt numai emisiuni cu italieni fericiti ce joaca concursuri stupide si nici carti nu ai de citit. Stai si te gandesti, te relaxezi, si uneori te amuzi.

Fiecare zi in sardenia a fost asa: trezit pe la ora 9, apoi mers la bar si consumat un cappucino si un corn ( adica colazione), apoi venit acasa sau plimbat. Apoi mers la cumparaturi, preparat pranz, somn dupa pranz si plimbari pe faleza, seara o cina usoara si stat la palavre, eventual privit tv la emisiuni enervante cu concursuri asa cum doar italienii stiu sa faca. M-am plimbat  tare mult, vremea a fost faina ( chiar si in cele 5 zile in care a plouat). Si m-am odihnit mult. Fara acces la lumea virtuala, facebook....  Asta a cam durut :))))))) Dar am supravietuit!!!!

Sardegna este minunata. Totul acolo este pe slow... Este frumos si merita vizitat.
Si hai sa va arat cateva poze!

 

 

 

 

Da mangiare. In Sardegna.

Am plecat tai tai in Sardegna. Decizia a fost luat instant, ca doar lucrurile frumoase vin pe neprevazute. Am luat bilet,un rand de haine si hop in avion. Am arivatto in 2 ore si un pic. Bun.
Cum am ajuns, am lasat bagajele si am plecat sa luam pranzul la niste prieteni de familie. Imi era somn si foame si abia asteptam sa mananc ceva bun.
Si Giovanna a pregatit de mancare, nu s-a incurcat!! Paste, dovlecei la cuptor cu menta si ulei de masline, carne de miel, conopida cu sos de rosii la cuptor ( o nebunie), salata, prajitura.  Gazda ( Giovanna) a fost luata prin surprindere ca va avea un musafir vegan la masa, dar am plecat de acolo satula si satisfacuta. Si chiar mai mult de atat - vesela si incantata. Am mancat paste cu ulei de masline si un pic de parmezan. Apoi dovleceii aceia fantasmagorici si cateva buchete de conopida. Si putina insalata... Apoi mi-a servit tot felul de lichioruri crema facute de ea din lamai, mirt si alte minunatii. Oioi...

Am fost extrem de curioasa sa mananc legume si fructe ce cresc in zona. Mario imi tot spunea de carciofi, sparanghel, salate proaspete ... toate musai de incercat. In varianta cruda, fiarta, coapta... Si asa am facut.
Prima mancare incercata: salata de carciofi cruzi. Adica carciofo ( care este o floare) se taie pe jumatate. Apoi se taie in 4 si se scoate pufuletul din mijloc. Se taie marunt si se asezoneaza cu mult suc de lamaie si ulei de masline. Si sare. Are un gust foarte proaspat si verde. Putin ciudat la inceput.. dar bun. Bun tare. Are mult fier. Mi-au facut mai apoi si fiert, copt, prajit. Dar cel mai bun e tot crud.

Mai apoi am mancat tot felul de salate. Si sparanghel crud. Este scump, stiu. Dar e delicios. Tot asa il prefer cel mai mult - crud. Rontzait pur si simplu.
Cea mai mare bucurie insa mi-a facut-o un domn ce avea o gradina si mi-a adus de acolo numai bunataturi: lamai proaspat culese, portocale dintr-un soi aparte ( vanilla ), rodii dulci si zemoase cum nu am mancat in viata mea, verdeturi de tot felul si fruct de cactus ( fichi d'india)
Trebuie insa sa imi marturisesc si pacatele!! Am pacatuit cu furculita si cu lingurita! Am incercat cateva branzeturi specifice si am baut zilnic cate un cappucino cremos cu un croissant alaturi. Acum ma caiesc.. si postesc :))))
Partea minunata insa este ca gazdele mele au devenit si ele vegetariene timp de o saptamana. Si nu au dat nici un semn ca le-ar fi dor de carne sau peste. Si mai mentionez un lucru de care sunt tare mandra: ei cumparau citrice din supermarket. Si vazand ca lamai sunt pe toate strazile i-am intrebat: de ce nu cumparati lamai din gradina vecinului? Zis si facut! Au comandat o ladita de lamai bio de la un prieten de-al lor ce are o gradina in zona. Si ce diferenta!!!!
Stiti ce a facut corina cand a vazut atatea lamai bio??? Limonada!! Si inainte de asta, a dat toate lamaile pe razatoare, le-a pus la uscat si si-a facut provizie de coaja de lamaie bio si proaspata, cat sa ii ajunga la 10 cheesecake-uri de lamaie! Horray!! 
Dar sa lasam vorbaria si sa trecem la poze!

 Carciofi cu patrunjel si usturoi la cuptor, sfecla ( cred) fiarta, legume la cuptor cu usturoi si peperoncino

Verdeturi nestropite proaspete, aduse din gradina

 

Salata cu rucola, salata cu rosii, salata din sparanghel

 

Si o salata fantasmagoric de aromata cu rucola, sparanghel si rosii cherry

Rodie ( melo grano) proaspat culeasa din copac. Dragii mei, asa arata o rodie coapta! Nici nu va puteti imagina cat de zemoasa si dulce poate fi!

 

Si asa arata un mic dejun copios delicios rodios

Pe toate le-am mancat!!!! Portocale dulci si zemoase, lamai, mandarine si fruct de cactus

Aceasta este vit C: acra si amara - direct din portocale salbatice. Le-am facut ca si limonada. Cu apa si miere.

Un pic de paste cu sos de rosii homemade. Si condimentat cu aglio e peperoncino.

Ce poate fi mai bun de atat? Paste si un pahar de vin rosu autohton.

Legume proaspete venite la pachet cu ambasadorul calitatii: melcul

Si nu in ultimul rand, bomboane raw vegane, facute din migdale, curmale si cacao. Fara robot de bucatarie, doar cu masina de maruntit nuci, cutit si tocator. Deh.. ne adaptam! Au fost foarte apreciate si laudate! 

In linii mari, in ceea ce priveste mancarea, italienii mananca mult si bine. Evident, nu pot fi de acord cu consumul de lactate si de carne, dar ma bucur totusi sa vad ca se mananca foarte multe legume. Probabil de asta in Sardegna exista foarte multi oameni centenari. Sunt oameni prietenosi, calmi si relaxati. Pun mare pret pe verdeturi, chiar si salbatice, pe care le consuma zilnic la masa. Paharul de vin rareori lipseste de la masa de pranz. Mi-a placut tare mult. Si o sa ma mai intorc. Si voi reveni si aici cu o alta postare despre locurile ce le-am vizitat.  Nu am cum sa le tin doar pentru mine!

  Adiosu asadar!

Tort Padurea Neagra

Conform calendarului ortodox, azi ar fi ziua mea. Conform calendarului meu, nu-i. Mi-a pus mama nume de sfanta, sa pot sarbatori de doua ori pe an si tot asa sa primesc si cadouri. Dar de la o varsta incoace, nu as mai sarbatori nici ziua de nastere.. deh... deja incep sa se adune lumanerele pe tort de acopera toata suprafata. Si nu vrem sa stricam decorul nu?

Asadar, pentru ca publicul a cerut, there it is: tort cu multa ciocolata si visine. Gen Padurea Neagra. Dar mai cremos, mai ciocolatos si mai visinos. Nu prea imi suna bine padurea neagra... as fi mers mai degraba  o livada de visini.. dar na.. sa ne folosim de popularitatea numelui acestui tip de  tort cu visine si ciocolata. Si sa il redam raw, pentru iubitorii lui.

Ingrediente:
Blat:
250 gr migdale
250 gr curmale
250 gr fulgi de cocos
2 lg pudra de cacao
4 lg pudra de roscove
4 lg masa de cacao ( optional)

Crema:
500 gr caju
500 gr visine congelate ( sau proaspete dupa caz)
4 lg miere
2 lg ulei de cocos extravirgin
400 ml suc de visine ( eu am folosit sucul lasat de visine cand s-au dezghetat in deshidrator)
2 linguri lucuma
1 lingura pudra de maca
jum ligurita vanilie pudra ( sau extract)
4 linguri de cacao pudra. 
100 gr unt de cacao

Preparare:
Se maruntesc migdalele in robot. Mai apoi se pun fulgii de cocos. Mai apoi se adauga curnamele taiate foarte marunt. Se proceseaza bine pana cand totul se amesteca bine si mai apoi se adauga pudra de cacao, roscove si masa de cacao. Optional putem pune si un praf de sare.
Mai apoi adaugam 1 l de apa daca compozitia nu se leaga si mai procesam pana cand compozitia se leaga intre degete.
O data ce obtinem acest amestec de blat, punem foaie de copt pe fundul unei forme de tort cu peretii detasabili si  punem jumatate din compozitie de blat presand usor cu degetele.
Punem compozitia ramasa de blat intr-un recipient si facem crema.

Impartim cantitatea de caju in doua pentru ca blenderul de la phillips nu poate procesa toata aceasta cantitate o data. Pur si simplu nu poate.
Asadar, 250 gr caju cu jumatate din rest se pune in blender si se proceseaza pana cand se face totul o crema fina. Se pun cateva linguri de crema peste blat cat sa il manjim putin si mai apoi asezam cam jumatate din cantitatea de visine peste crema si turnam toata crema de ciocolata ramasa.
Acum trebuie sa dam la congelator pentru vreo ora sau doua. Facem asta sa se intareasca cream bine, sa putem pune al doilea strat de blat ( altfel s-ar infunda in crema si nu ar mai arata asa)

Cand crema e tare, scoatem iar forma, punem restul compozitiei de blat, presam iar uniform cu degetele.
Preparam a doua tura de crema cu ingredientele ramase. Si facem la fel: manjim blatul cu putin crema, asezam restul de visine si turnam restul cremei.

Eu am ornat cu visine ( ca mi-a dat mama o gramada de visine din recolta proprie, asa ca nu a trebuit decat sa mai scot din congelator cateva) si niste compozitie de blat ce mi-a ramas, facuta asa... bulgarasi.

Si ca sa fie si mai frumos, am topit niste unt de cocos  - cam 20 gr si am adaugat miere si cacao si am facut un fel de sirop de ciocolata ce s-a intarit f frumos deasupra.

Se pune la congelator si se lasa peste noapte. A doua zi se scoate si dupa cum este destinat sau predestinat, se serveste musafirilor dupa vreo 2 ore de stat in frigider la dezghetat, sau il taiem in felii inainte sa se decongeleze si le punem in caserole, sa avem pentru mai mult timp.

V-am spus ca imi place sa fac poze? Ce.. cumva credeti ca pozez o data preparatul si gata? Neah...
Iata doar cateva din pozitii :P

 oh... we are sinking....

 who is singing?

what are u singing about? 

 

we are melting...

 

we are dripping... 

we are eating.... we were eating....

now its gone. 

End. 

PS: Mihaela sau Gabriela?

Varza cu avocado

Simplicity is the ultimate sophistication! Asa a zis Leonardo da Vinci, si asa zic si eu! Sau in alta ordine de idei, less is more!
Cand faci trecerea de la mancare gatita la mancare dezgatita, vrei sa imiti cat mai mult din ceea ce ai consumat inainte. Pentru comfort psihic in primul rand - vrei sa vezi in fata ceva ce seamana cel putin la aspect cu ceea ce obisnuiai sa mananci inainte. Asa capeti incredere si doresti sa experimentezi mai mult. Este un pas firesc si normal sa ne adaptam mai bine si mai usor la ceva nou, necunoscut. Asa ca tot incercam sa ne complicam. Si ne iese, ca mancarea crudivora este delicioasa si nu are cum sa nu iasa bine.
Si apoi observi ca parca e prea mult, si ca nu mai doresti sa iti petreci prea mult timp in bucatarie. Da.. descoperi ca ai mai mult timp la dispozitie si nu mai vrei sa il petreci intre oale si castroane. Si atunci incepi sa iti doresti ceva mai rapid, mai usor, ce necesita mai putin ingrediente. Pe care le ai mai mereu in bucatarie.

Azi la mic dejun am mancat o jumatate de pomelo. E putin migalos la curatat, dar gustul e atat de bun incat sunt dispusa sa pierd timp curatand fiecare felie de pielita si ce mai are. Apoi am mancat un strugure. Si dupa vreo ora si ceva am zis sa imi fac ceva usor de mancat. Am mers repede in bucatarie, am deschis frigiderul si am facut repede inventaru': varza, avocado, lucerna, muraturi, supa de linte, mustar, ciuperci, nuci, piper boabe in 5 feluri si inca vreo cateva borcane cu diverse. Si m-am decis!

 
Ingrediente:
o varza mica ( dupa pofta)
germeni de lucerna ( dupa gust)
sare
ulei de floarea soarelui ( presat la rece) - foarte putin sau chiar deloc.
otet balsamic sau suc de lamaie
jumatate de avocado
piper rosu cateva boabe (optional)

Preparare:
Varza se taie in fasii subtiri si apoi se maseaza cu sare ulei si otet balsamic. Se adauga mai apoi germenii de lucerna, avocado taiat in patratele si putem presara optional piper rosu proaspat macinat. Gustul e magic.
Am pus de poza mai intai, si apoi le-am amestecat pe toate cu drag si am mancat tot!  Si a fost ditamai salata!

Varza simpla este foarte buna la gust. Chiar doar cu putina sare, ulei si suc de lamaie ( respectiv otet balsamic). Lucerna ii da un gust foarte proaspat, verde. Si ii ridica foarte mult nivelul nutritiv, mai ales iarna. Avocado aduce si el grasimi sanatoase, vitamina E si ce mai are in compozitie. Pentru ca avocado este gras se pune mai putin ulei in salata. De fapt cred ca nici nu e necesar. Toate acestea cu aroma piperului fac o adevarata simfonie culinara in simtiri! Va invit sa va faceti si voi. E foarte rapid, gustos si sanatos!
Recomand cu insistenta! CU INSISTENTA da? :)))

Acceptare. Tatuaje. Si inca ceva.

Un articol 3 in 1. Pentru ca vreau sa vorbesc cate putin din fiecare. De ma intind prea mult la vorba, imi cer iertare. Dar puteti citi in etape, dupa cum aveti chef sau dispozitie.

Acceptare. Probabil ca stiti ( sau poate nu) ca, de cand ma aflu pe aceasta minunata planeta, am luptat cu mine. Impotriva mea. De ce am facut asta? Doar universul stie... si nu vrea sa imi spuna. Poate pentru ca sunt perfectionista de cand ma stiu, de cand sunt constienta de consecintele actiunilor mele. Am vrut sa fiu cea mai cea. Cuminte, ascultatoare, visatoare, placuta de cei din jurul meu, frumoasa, sexi.
Cand am fost mica ma vedeam intruchiparea Ilenei Cosanzene chiar de eram de fapt o gogosica mica si dulce. Dar sanatoasa!! Nu cu E-uri si alte combinatii naspa. Ma vedeam cu parul lung si auriu, cu rochii de zana pe mine, prinsa intr-un turn si asteptand pe Fat Frumos sa ma salveze. De cate ori citeam povesti, inima imi urca in gat de emotie si parcurgeam textul  intr-un suflu pana la final, sa fiu salvata.
Mai apoi am inceput cu pianul. Nu stiu daca are vreo relevanta cu ceea ce incerc sa dezbat aici dar musai sa scriu: nu imi placea defel!!!!! Gata.. i let it go now :))))
  Mai tarziu am inceput sa cresc. Si sa cresc. Si sa cresc. Si m-am trezit la 16 ani cu multe kilograme. Dar diva ( respectiv Ileana Cosanzeana) din mine s-a trezit si a zis gata: dieta si sport. Si asa am dat jos vreo 30 de kilograme, ajungand in extrema cealalta ( usor anorexica - 43 kg).
 Ideea este ca, de cand ma stiu, mi-a placut si nu mi-a placut de mine. Si mai mult a doua varianta. Mereu m-am criticat aspru - ca sunt prea plinuta, ca am celulita, ca am fata rotunda, ca nu am parul cret. Niciodata nu m-am acceptat cu adevarat asa cum m-a lasat natura pe acest pamant. Recunosc ca aceasta autocritica a fost si constructiva la randul ei, fortandu-ma sa ies din zona mea de confort ( gastronomic) si sa fac ceva in aceasta directie.

And now... cut to the case i say! 
Buna, sunt Corina, am 33 de ani si sunt mandra de ceea ce vad in oglinda. Imi iubesc corpul  il accept cu bucurie asa cum este acum. Pentru PRIMA data in viata mea, in adancul si strafundul sufletului meu sunt fericita de reflexia mea in oglinda. Adica fericita pe bune oameni dragi!
Vad o femeie frumoasa, aromonioasa, plina de vitalitate!  Daca in urma cu un an trageam cu dintii sa am 50 de kilograme, acum mi-am dat seama ca NU un numar conteaza ci felul cum te simti. Si ce rau si ce greu  imi era sa ajung la 50 si sa raman acolo. Ma chinuiam degeaba. Ma sabotam singura. Oare unde imi era mintea? Acum am pus inapoi cateva rotunjimi si ma umflu toate in pene de mandrie cu ele!  Acum nu mai conteaza numarul!
Cum ajungi sa te accepti? Ii cale destul de intortocheata, lunga si anevoioasa. Sau e simpla si dreapta! Te accepti asa cum esti. Atata timp cat esti sanatos da?  Mie mi-a luat 33 de ani. Sau hai sa zicem vreo 23 de ani ( considerand ca pana pe la 10 ani nu am avut prea multe batai de cap cu aceasta problema).

Nuditate. Se impleteste usor subiectul si cu ce am scris mai sus. Corpul uman este prefect in cele mai mici detalii. Cand esti gol ( nud, fara haine), esti asa cum te-a lasat universul pe acest pamant: intr-o stare de beautitudine ( euforie, extaz) Nu te leaga nimic, nu te defineste nimic. Esti tu. Daca nu simti asta, work on it!
Alergam dupa haine, accesorii vestimentare, cand de fapt uitam cine suntem noi cu adevarat. Si uitam cum suntem: frumosi, liberi, unici.
Tot pentru prima data in viata mea am acceptat sa fac o sedinta foto nud. Imi faceam griji si ganduri, ca mai apoi sa dau la o parte inhibitiile si temerile inutile, si sa ma simt in largul meu. Frumusetea corpului meu era surprinsa si redata de ochiul fotografului prin intermediul aparatul de fotografiat. Rezultatul: pe masura asteptarilor mele - magnific. Am un corp minunat!

Tatuaje. Ehe.. aceasta e o tema precum o bomba cu ceas! In 19 oct am participat la un eveniment numit "biblioteca vie" unde eu am fost o carte cu ilustratii. :))). Cititorii au fost intr-un numar foarte mare si mi-au adresat o multitudine de intrebari.
Iata raspunsurile mele: Doare. Mai ales dupa 3 ore jumate. Nu imi pare rau. La 60 de ani o sa arat traznet. Nu vreau sa le sterg. A costat destul de mult. Nu stiu cate tatuaje sunt, ca nu le pot numara.  Nu lucrez ca sunt sefa mea, dar daca voi lucra undeva si deranjeaza aspectul voi fi cea mai imbracata persoana din angajati. Si cu banii primiti o sa imi fac alte tatuaje. Imi creste parul peste tatuaje si imi transpira pielea! M-am obisnuit cu ele ca uit uneori ca le am, devenind o parte din mine. Si da, o data ce iti faci unul, ai toate sansele sa mai doresti si alte tatuaje.Le-am facut in Brasov, la un artist foarte talentat, rabdator si ocupat, asa ca suna si fa programare din timp. Calin Matkovski il cheama de va intrebati!
 Astea au fost raspunsurile in cap de lista.
De ce am zis bomba? Pentru ca tatuajele sunt un subiect tabu. Fiindca in general oamenii nu accepta tatuajele. Pe cei ce au tatuaje. Pentru ca acesti oameni indraznesc sa fie altfel. Tatuajele insufla teama, repulsie, ura, retinere - toate astea din cauza prejudecatilor ce le-au fost indoctrinate de-a lungul timpului. Caz valabil si in multe alte directii si domenii ( ateism, veganism, rasism, etc)
Probabil ca despre tatuaje as putea sa scriu o carte din cate am auzit, citit, vazut si trait. Dar azi ma rezum sa scriu putin despre efectele lor asupra pielii, asupra sanatatii si mai apoi cateva cuvinte despre tatuajele mele.
  Cineva m-a intrebat daca nu pot provoca cancer de piele. Raspus: Da, pot provoca cancer de piele.
Dar asta o poate face si soarele, o predispozitie genetica sau o alimentatie incorecta. Cancerul se afla la noi in organism. In fiecare zi, ora, secunda putem face cancer. Are grija de asta alimentatia noastra, poluarea, substantele chimice, stresul, radicalii liberi. Toate acestea pot duce la cancer. Dar tot in fiecare zi, ora, secunda, organismul nostru bate cancerul la funduletz si il ucide. Pentru ca asta face el. Cand nu mai e in stare sa se lupte singur cu toate aceste elemente atunci cancerul va ramane in corp, va creste, se va dezvolta si te va ucide. Fie ca ai sau nu tatuaje.
  Probabil ca substantele chimice injectate sub piele sunt toxice, sunt potential generatoare de belele, dar la fel sunt si substantele chimice injectate in mancare. Adica conservanti, coloranti si alte minunatii. Sunt tot substante toxice de origine chimica, anorganice, sintetice si artificiale. 
  Si bun... care ii secretul? Ii simplu! Ori te faci vegan... ori periodic scoti din tine cat mai multe toxine ( prin diverse cure de detoxifiere). Si uite asa nu faci cancer. Si gandeste pozitiv! Tattoed people are awsome!!

 

   De ce mi-am facut eu tatuaje? Buna intrebare. A trebuit sa stau sa ma gandesc putin la asta. Pentru mine reprezinta o modalitate de exprimare; o arta vie si un mod de a incepe o conversatie placuta si interesanta. Pentru ca imi place sa cred ca sunt open minded si incerc sa schimb ceva in mentalitatea oamenilor. Vreau sa dovedesc ca dincolo de aparente suntem toti oameni, egali. Si ca iubirea poate trece peste absolut orice.
 Final siropos, stiu.. dar ce sa-i faci daca asa gandeste o fiinta vegana pe dinautru si tatuata pe dinafara? :)))
Si da, sunt extravaganta si imi place sa ies in evidenta. Ca oamenii sa ma tina minte toata viata lor, indiferent de motiv. 
Daca doresti sa iti faci un tatuaj, go for it! Bucuria ce o vei simti cand il vei purta compenseaza tot raul facut. Si daca iti doresti, dar iti e teama de efectele nocive, sa iti iasa din minte acestea. Decat sa regreti tare ca nu l-ai facut, mai bine il faci si te pregatesti pentru consecinte!
Daca nu iti doresti, atunci e simplu: nu iti fa!

In general, tatuajele mele exprima bucuria de a trai si sarbatoresc viata!
Tatuajele mele reprezinta o promisiune facuta mie ca intotdeauna voi avea grija de mine, de cel de langa mine si de toti ce imi ies in cale. Ca nu voi face niciodata rau voit niciunei fiinte de pe Pamant. Simbolizeaza optimismul, victoria, mandria si recunostiinta ce o simt pentru tot ce s-a intamplat in viata mea pana in prezent. Fiecare tatuaj spune o mica poveste despre ceea ce am fost, sunt si voi fi. Voi renaste mereu in viata, oricat de jos ma va duce ea ( slabe sanse dar nu imposibile), ma voi bucura de miciile placeri ale vietii ( trupesti, sufletesti si de care or mai fi), voi avea grija sa raman frumoasa in interior si in exterior, feminina, calda si prietenoasa. Familia mea va fi mereu in sufletul meu si la fel toate fiintele nevinovate de pe aceasta planeta, necuvantatoare. Voi trai clipa, ca si cum ar fi ultima! Fara regrete.
Si pe langa toate acestea ( tatuajele) , sunt o opera de arta extravaganta, dusa usor spre extrem ( de fapt ce inseamna extrem?) .
Tatuajele mele... sunt singurele "lucruri" ce le voi lua cu mine cand plec de pe aceasta lume! Tare asta nu? :)))))

 Si ceva dulce....

Prajiturele Brownies (video)

Ataaaat!!!!
Stiti ce bune sunt? Nu stiti! De asta tre musai sa va faceti!
De nu aveti forma de silicon ca a me, nu ii bai. Folositi o alta forma de silicon rotunda, sau forma mica de tort.. etc..


Ingrediente - zilele astea cand revin pe pamant! Pup u!