marți, 17 ianuarie 2012

Romania in anii 30

Am primit pe email un link ce ducea catre un album pe picasa. De obicei nu stau la discutii si sterg aceste emailuri cu adrese web, ce nu au si cateva explicatii din partea expeditorului. De data aceasta, ceva m-a facut sa dau click si din acel moment am fost (intro)dusa intr-o lume fermecata! Am stat probabil cel putin o ora, admirand fiecare fotografie in parte.. observand toate detaliile.. Apoi probabil ca am mai petrecut vreo 2 ore salvand fiecare poza in parte. Mi-am zis ca este obligatoriu sa am si eu asa ceva in arhiva mea de fotografii de pe net!

Despre vremurile de odinioara ar fi atat de multe de povestit. Dar eu nu am apucat sa le traiesc prea mult. M-am nascut destul de tarziu pentru a prinde toate aceste peisaje neatinse de civilizatie, atmosfera de sarbatoare sateasca, sarbatori traditionale.. Am avut totusi noroc sa cresc putin la tara, la bunicii mei. Am mers cu ei la camp, alergam cu fratele meu prin vie prin calduri naucitoare in timp ce bunicii legau de zor via.. Ne-am adapostit in caruta de ploaia deasa in timp ce calutul ne ducea agale catre casa, pe ulite pline de noroi.. Am fost prezenta cand bunicul meu, acum dus intr-un loc mai bun, a construit in varf de deal un adapost din lut si chirpici. Imi aduc aminte cand a venit furtuna, eram pe camp, si parca cerul se despica in doua chiar deasupra noastra si simteam tunetul pana in ultima celula din corp.. imi tremura sufletul de frica si de admiratie! Cand mergeam la mamaia ( parintii tatalui meu), eram cei mai bucurosi ca ne facea scrancep (leagan), ne invata poezii si cantece, ne spunea povesti. Ne cocea porumb in lapte in soba, pe care il mancam stand pe pragul usii ( ce ne venea pana la genunchi cand eram mici, si il foloseam pe post de scaun) Soba era facuta din lut, si incalzea toata incaperea. Camerele erau mici, dar noua ne pareau foarte mari. Ne jucam si alergam prin toata casa. Mamaia ne satura pe amandoi cu un ou fiert moale si probabil jumatate de mamaliga inmuiata doar putin in galbenusul moale! Ne facea soldatei din bucaturi de mamaliguta, cu un strop de peste si ulei.. si in continua noastra agitatie si alergatura, luam cate o bucatica si taaare buna mai era!

Casa bunicii din Vaslui este neatinsa de timp. A ramas asa cum era cand mama mea era copil. A dormit impreuna cu fratii ei ( 6 la numar) dupa soba, pe o saltea tare din paie. Mancare nu era prea multa, dar niciunu nu se ridica de la masa fara sa se sature! Ziua, mergeau pe camp si mancau grau din spice ( imi povestea mama ca isi faceau ca un fel de guma de mestecat din el), mancau seminte de canepa, porumb in lapte direct din lan.. Mergeau prin vecini, se urcau prin copaci si mancau fructe pana se saturau, sau pana cand erau izgoniti de vecini!
Nu pot decat sa imi imaginez frumusetea acelor vremuri. Mi-ar place sa ma pot intoarce in timp, sa fiu macar spectator al acestor timpuri. Ma intreb de as putea trai asa cum se traia acum 80 de ani... Nu stiu.. dar cred ca mi-ar place sa incerc!

Aceasta evolutie a omenirii nu a facut decat sa ne indeparteze de mama natura.. Ne-a facut sa uitam de unde am plecat.. Sa uitam sa ne bucuram de simplitatea vietii.. de o plimbare desculta prin sat, de un rasarit de soare racoros printre copacii din livada.. Am uitat ca pentru a creste un copil nu avem nevoie de ursuleti de plus si jucarii din plastic.. ci doar de dragoste si afectiune! Copilaria acum inseamna laptop si jocuri pe internet, nicidecum alergat de dimineata pana seara peste dealuri, mers la "furat" de cirese..

Casele de odinioara erau micute, calduroase si atat de frumoase! Cum traiau oamenii atunci fara termopane? Fara centrala termica proprie si baie cu gresie si faianta? Erau mai sanatosi decat acum, rosii in obraji, puternici si cu tarie de munca. Viata era simpla: munceai sa ai ce manca. Nu iti era teama ca iti vei pierde serviciul si nu vei mai avea din ce sa iti platesti rata la banca pentru masina ultramoderna achizitionata! Oamenii stiau pe atunci sa se bucure de natura, de muzica, de D-zeu. Viata de atunci era mai simpla, dar mult mai intensa!


Premergator





Observati copilasul? Ce draguuuuut!

Transfagarasan
Paduri bogate...











Rasnita








Kurt Hielscher ( n. 1881 - d. 1948 ) a fost unul dintre cei mai renumiti fotografi germani, care a devenit cunoscut prin albumele sale fotografice adunate în perioada Primului Război Mondial si în perioda interbelică, inedite la acea vreme. Kurt Hielscher era originar din Silezia . A străbătut mai multe state europene: Spania, Italia, Iugoslavia, Danemarca, Norvegia dar si România. Lucrarea sa despre România este cel mai complex și profesionist album fotografic realizat despre tara noastră a acelor timpuri. Albumul a fost publicat în 1933 și prefatat de Octavian Goga .

Ii multumesc lui Dragos Cristian, pentru postarea acestui album pe picasa. Eu am facut o sumara selectie a imaginilor ce imi plac foarte mult, dar le puteti viziona si descarca AICI
Vizionare placuta va doresc!

13 comentarii:

  1. Minunat! Multumim pt baia de curatenie si simplitate a vietii si a inimii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mult drag Delia! Trebuie sa ne amintim de aceste vremuri, sa nu uitam niciodata de unde am plecat! ;)

      Ștergere
  2. Albumul poate fi descarcat de la http://www.scribd.com/doc/77559002/Mirifica-Romanie-in-Alb-Si-Negru-1933
    Link-ul de Picasa nu mai merge.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc mult. Voi pune linkul in postare!

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. De acord cu tine draga mea.. Ireal de frumos!

      Ștergere
  4. Un album minunat Corina.
    Eu aveam parte din el. Acetea sunt ceea ce a cules Octavian Goga si, impreuna cu Kurt Hielscher le-au publicat in anul 1933 in cartea cu titlul "Romania, natura, cladiri, viata populara".
    Acum am sa descarc restul pe care nu-l aveam.
    Multumesc!
    Sunt imagini de o simplitate si bun simt uimitor care ar trebui sa ne fie model.
    Cu drag,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De cum am vazut primele fotografii, mi-a zburat gandul la tine draga mea!
      Te pup

      Ștergere
  5. Imi aduc aminte cu drag de perioadele petrecute la bunici la tara,in judetul Vaslui.Era asa de frumos si de simplu tot ca ma inconjura.Oamenii erau mai buni si cu mult bun simt.Imi amintesc iernile acelea geroase,cu multa zapada,si cand bunica ma tot striga sa vin sa mananc si sa ma mai incalzesc,dar nu simteam nici foame, nici frig.Doamne,unde s-au dus acele vremuri?Multumesc pentru pozele acestea minunate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mult drag DiaMar! Am avut o copilarie fantastica.. si ar fi frumos si cei mici de acum sa se bucure de zapada, de oameni buni, peisaje cat mai "salbatice"..
      Te imbratisez!

      Ștergere
  6. Salut Corina,
    buna mea prietena.

    Te astept la mine sa-ti inmanez un premiu. Este putin pentru ceea ce reprezinti pentru mine, dar il meriti cu prisosinta.
    Te pup cu drag

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gratiela, iti multumesc tare mult! Nici nu stii cat ma bucur sa aud asa cuvinte frumoase! Mi-au mers direct la sufletel! Iti multumesc mult pentru premiu! Fara dar si poate ar trebui la randul meu sa ti-l inmanez tie pentru ca imi esti la fel de draga! Si tu.. si blogul tau!
      Te pup tare si apasat!

      Ștergere
  7. Draga Corina, eu am fost la tara foarte putin si asta de f mult, cind eram mica dar sentimentele pe care le-ai descris le recunosc fiindca sunt universale. Pot fi gasite oriunde este prezenta intreaga ta fiinta in acel moment. Cu totii le-am simti mai in abundenta in copilarie fiindca in interiorul nostru eram mai putin complicati, ( mai simpli :) ) pina am preluat conceptele care ne ingreuneaza sufletul si face sa para ca acele momente apartin unei alte perioade cind de fapt ele traiesc in interiorul nostru si pot fi eliberate si traite oricind suntem intens prezenti si plin de iubire, bucurie si apreciere.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...