Meditatie. Existenta. Recunostinta.

Nu am facut nici un curs pentru a sti cum sa meditez. Si daca am facut-o pana acum ( pe ea, meditatia), a fost ceva repede si destul de superficial. Nici nu stiu daca de data asta am facut bine sau nu, daca exista vreo regula atunci cand vrei sa meditezi. Pur si simplu m-am lasat dusa de val... Mi-a fost usor, fiind intr-un ambient de-a dreptul splendid, de care personal, nu ma pot satura: la marginea marii.

M-am trezit la 7 fara 10 minute. Nerabdatoare sa iau un mic dejun si apoi sa merg sa miros si sa vad marea, am sarit imediat din pat, cu  o energie ce nu prea o am de obicei dimineata. Este foarte greu sa rezisti tentatiilor culinare, cand ai in fata atatea lucruri frumoase si colorate la bufetul de mic dejun. Dar nu insist pe aceasta tema acum. Dupa ce am mancat, am mers pe plaja. Singura. Cu zambetul pe buze am privit marea, i-am adulmecat mirosul, am respirat-o profund si am privit-o cu nesat.

Am ales sa imi intind prosopul direct pe nisip, nu pe sezlongul de plastic, pus la dispozitie in numar mare.
M-am intins si am inceput sa ma relaxez ( mare pacat ca in Turcia nu se face nudism... dar na.. asta este) Nu m-am gandit ca va urma cea mai lunga si profunda meditatie pe care am facut-o in viata mea.

Initial, m-am gandit la o gramada. Pentru ca asta facem noi. Gandim necontenit. Cand in trecut, cand in viitor. Planuri, regrete, dorinte, frustrari.. Apoi, am zis STOP: esti aici si acum. Simte. Si am inceput sa imi indrept atentia catre picioare, la ceea ce simteam cand piciorul atingea nisipul; cum valurile mangaiau plaja si imi trimitea acel sunet superb inspumat urechilor, cum mirosul de mare se simtea in aer si imi intra pe nas.. cum briza marii imi atingea corpul de parca imi angajasem mangaietor ( marele meu vis in viata cu functia de mangaietor); cum soarele imi incalzea corpul si vantul imi facea piele de gaina..

Simtindu-mi cu rabdare corpul, am remarcat o durere in abdomen, muta, dar destul de deranjanta ( probabil de la intestinul gros) Si atunci mi-am zis sa incerc ceva nou. Mi-am vizualizat durerea cum se duce in pamant. Cum se scurge incet si dispare. Si mi-am zis totusi ca nu e chiar asa de frumos sa trimit durerea in pamant fara sa imi cer permisiune. Asa ca am rugat Pamantul ( ca o fiinta intreaga) sa imi accepte durerea si sa imi trimita inapoi energie, vitalitate, bunastare si sanatate. Evident ca dupa toate aceste rugaminti, am facut si eu o promisiune fiintei Pamant: ca niciodata nu voi face ceva voit impotriva sa. Ca voi incerca din toata fiinta mea sa respect intotdeauna Natura, Pamantul si toate creatiile sale. Si daca tot am multumit Pamantului, am multumit si Universului, pentru a pus planeta noastra exact acolo unde trebuia pentru a facilita aparitia noastra. Si am multumit si Soarelui, ca ne incalzeste si ne da viata. Am inteles ca Universul este foarte bucuros cand primeste multumiri, aprecieri si promisiuni frumoase. Asa ca am fost foarte generoasa cu ele. Si extrem de sincera! Ah.. si durerea s-a dus!

Am revenit mai apoi in organismul meu. Am constientizat ca este Casa Sufletului meu. Ca este un dar extraordinar si trebuie sa il privim si primim ca atare. A urmat iarasi o ploaie de multumiri ca sunt intreaga... nimic lipsa... multumiri lui mazeer, papa si celui care m-a trimis in aceasta lume.  Am incercat apoi sa imi simt Sufletul. Asta am reusit. Dar nu am reusit insa sa il localizez. M-am gandit eu: o fi in cap, o fi in piept? O fi precum aura in jurul nostru dar in acelasi timp si in corp? O fi ca o ceata de energie ce se suprapune perfect cu trupul nostru? O fi prezent in fiecare celula din organism? Nu stiu unde este.. dar stiu cu siguranta ca ESTE.

Am trecut la o vizualizare anatomica. Si asta mi-a luat cel si cel mai mult timp. Posibil sa fi uitat cate ceva, dar am incercat sa nu exclud nimic. Nu mai stiu sigur ordinea cu care am inceput, asa ca o sa le redau mai jos, asa cum mi le amintesc. Cu liniute :P In tot acest timp am inspirat profund si calm, fiind prezenta 100%

- Sistemul osos ( sau scheletul). Mi-am vizualizat cutia craniana, oasele fetei ( nu le stiu denumirea, si nici nu are rost sa trec fiecare oscior in parte) - din jurul ochilor, nasul, maxilarul, dintii. Apoi am coborat pe coloana vertebrala, incercat sa vad fiecare vertebra in parte. Au urmat umerii, coastele - de jur imprejur. Bratele, cu oasele lungi, incheietura cotului si a mainii. Apoi fiecare os din palma si falangele degetelor. Pe fiecare in parte. Am revenit la coaste si am coborat pe coccis. L-am simtit cum imi sprijinea bazinul, in contact cu nisipul. Apoi am simtit oasele din fata ( de unde pornesc oasele picioarelor). Am coborat pe fiecare picior in parte, pe osul lung si fin, incheietura de la genunchi cu rotula, apoi partea de tibie si oasele picioarelor, pe fiecare degetel.  L-am vazut intreg si i-am spus ca face o treaba fantastica. Este minunat si ii multumesc ca exista. Fiecare oscior este foarte important in organism asa ca m-am bucurat mult ca le am pe toate. And i meant it! I-am promis fiecarui oscior ca o sa am grija sa nu il rup si ii voi oferi calciu bun si organic, pentru a-l mentine in forma. Ca o sa ii dau soare si sport ( sa ajut ligamentele si muschii sa tina bine sistemul osos in frau). Am rugat Pamantul sa imi ia tot ce e rau din el si sa imi ofere energie si vitalitate. ( asta am facut la fiecare sistem si organ in parte, ca sa nu mai scriu de fiecare data acest lucru)

- Sistemul circulator sanguin. Ehee... aici am avut mult de circulat. Ma indoiesc sincer ca am reusit sa intru pe fiecare firicel de sange, pe fiecare straduta ingusta ce avea drum infundat ( ca ajungea in tesuturi si celule, nu de altceva) L-am vazut ca pe un intreg, plin de forfota si agitatie. Mi-am salutat celulele rosii si albe si le-am multumit si lor ca fac o treaba excelenta. Imi hranesc fiecare celula a corpului, ii aduna rezidurile, transferandu-le pe fiecare la prima poarta de evacuare, ca transporta nutrienti la organele majore din corp. I-am promis ca voi avea grija sa il tin bine oxigenat, elastic si curat. Fara colesterol, toxine si stress. Pe cat imi sta in putinta. I-am simtit energia  cum alearga din picioare in cap, apoi prin inima, maini si organe interne. Multa agitatie in acest segment. O agitatie buna insa.

- Ligamentele. Asa, in mare: la gat, in gat ( coardele vocale) , la umeri, coate, maini, solduri, genunchi, glezne. Le-am vizualizat ca niste fasii de zgarci ce tin bine oasele si ne fac sa ne miscam firesc, fara a avea nicio durere. Rolul lor este foarte important, asa ca am constientizat acest lucru. Le-am multumit si lor si le-am promis ca voi avea grija sa fie in stare perfecta de sanatate.

- Sistemul nervos. Si aici am avut mult de vazut. Din talpi pana in crestetul capului. Mi-am indreptat atentia catre ceea ce simt in contact cu nisipul. Ce simt picioarele, degetele de la maini, pielea.. Apoi am vazut firicelele de nerv ce urmeaza sistemul osos si se dezvolta in creier, trimitand toate acele semnale ( asa cum vedem la Discovery, cu impuls electric). Deoarece am nervul sciatic usor "mutat" in urma unei cazaturi urate in coccis, l-am resimtit si vizualizat si pe el. L-am rugat sa se multe inapoi si sa nu ma mai doara. :)

- Sistemul imunitar  Celulele T care nimicesc cotropitorii rai, celulele albe in general. Le-am promis ca o sa le dau cat mai multa hrana vie, sa nu le tot pun sa fie in alerta atunci cand mananc hrana gatita si procesata ( cand facem leucocitoza digestiva), in mod inutil si repetat. Sa le las sa se mai odihneasca si ele.

- Sistemul endocrin. Aici mi-am vizualizat glandele si hormnii ce ne fac viata mai frumoasa, sau mai grea :) Am inceput cu glanda tiroida, cu forma ei de fluture, asezata la baza gatului. I-am multumit ca exista, ca functioneaza si ca imi regleaza ganduri, sentimente, greutate, personalitate. Apoi mi-am vizualizat glandele care le simt active cand ma tatuez ( cele aflate in vecinatatea zonei cu pricina). Am coborat la glandele suprarenale, aflate pe rinichi. Am insistat sa le rog sa fie mai harnicute, sa regleze productia de progesteron sa nu mai aud niciodata de fibroame, chisturi si noduli. Am promis ca le voi ajuta cum pot sa functioneze bine. Apoi am trecut la ovare. Si le-am multumit ca exista. Ca sunt acolo ca eu sa pot procrea ( daca va fi cazul) si ca imi definesc personalitatea ( in felul lor, si al meu)

Sistemul muscular. Stiti cum se vede muschiul unui animal ucis, aranjat frumos intr-o tavita alba de plastic, etichetat si pus intr-un raft? Exceptand partea cu ucisul, tavita si expusul, asa mi-am vazut si eu muschii. Ca niste fasii lungi, rosii, fibroase. Care se intind in tot corpul, dintr-o parte in alta, pe portiuni mai mari sau mai inguste. Am pornit de la cap, in zona cefei in special, apoi la muschii fetei, ai ochilor, ai limbii ( multumiri speciale si limbii pentru tot rolul imens ce il are in organism - pt glandele salivare - gust, de mutare a mancarii spre dinti si apoi spre gat,  rol de aparare - prima bariera impotriva bacteriilor,  si nu in ultimul rand rolul erotic ce il are. :D  Apoi am coborat pe gat, umeri, spare, piept, abdomen, brate, picioare. Ofera corpului forma sa frumoasa si emana sanatate. I-am multumit si i-am promis ca o sa am grija de el.

Mai apoi am trecut la organe. Mai mari sau mai mici. Am pornit de la cap si de data asta. 

- Creierul. Ii mare ( ca sunt capoasa, desteapta si creativa) L-am vizualizat cu formele sale rotunjite. Si apoi in exterior ca un labirint in care se unesc neuroni si se produc bazdaganii electrice pe acolo. Multumita tare sunt de el, pupa-l-ar mama di destept!
- Ochii. Mi-am indreptat atentia catre ei. I-am deschis si am privit cerul, marea. Mi-am confirmat pentru a nu stiu cata oara ca sunt cea mai norocoasa pentru ca ii am, ca functioneaza bine si ca imi ofera atatea bucurii. Le-am promis ca o sa am grija de ei si o sa incerc sa ii fac sa vada numai lucruri frumoase. Si ca sunt verzi, frumosi si imi oglindesc starea sufleteasca.
- Nasul. Am mirosit marea. Mi-am vizualizat interiorul lui si i-am multumit ca este fin :P Ca imi ofera senzatia splendida de a simti mirosuri, arome care imi bucura sufletul si mintea. Si face echipa buna cu gura, oferindu-mi spectacolul aromelor din mancare.
- Gura. Dinti, limba, saliva, omulet, amigdale. Pentru ca ma hranesc, pentru ca vorbesc, pentru ca zambesc. Ii multumesc. Promisiuni catre dantura ( ca ii dau calciu bun si organic) si ca o voi tine curata, sa nu fie nevoie sa merg des la dentist. Ce m-as face daca nu as putea rade? Ce bine ca pot!
- Urechi. Le-am multumit ca sunt speciale: mari si usor clapauge. :))) Pentru ca ma fac sa fiu unica si in aceasta privinta. Sunt frumoase, lobul este desprins ( asa ca sunt de origine romana :P). Auzul imi este perfect, aproape spre absolut ( zicea proful de muzica ca pot nimeri notele muzicale din cap, fara sa trebuiasca sa imi dea o nota de indiciu) Ma bucur tare ca pot auzi oameni, animale, natura, muzica... Muzica.. nu as putea trai fara ea!

Am trecut la organele mari, din partea superioara a trupului.

 - Plamani. Le-am multumit ca exist datorita existentei lor. Lucru de fapt de mentionat la fiecare organ ce urmeaza a fi enumerat si nu numai. Ca iau oxigenul, il depoziteaza si il trimite in organism, in fiecare celula. Fara oxigen, viata nu ar fi posibila. I-am vizualizat cum se umplu cu aer, de sus pana jos.. apoi cum se contracta si scot aerul afara. Plamanii sunt un organ de excretie, prin care organismul elimina toxine. Rolul plamanilor este unul imens. Daca starea lor de sanatate este buna, tot organismul va fi in forma perfecta. Cand ne oxigenam bine tesuturile, celulele si creierul, nici o boala nu poate sa se instaleze in organism. Pana si cancerul poate fi eliminat printr-o buna oxigenare a corpului. Oxigenul omoara celula canceroasa instantaneu. Ma doare tare cand vad apropiati ca isi umfla plamanii cu fum de tigara, de bunavoie. Plamanii ar trebui sa primeasca aer curat, nu murdar. Corpul unui fumator emite un miros neplacut. U should quit now!
I-am vizualizat si faringele, laringele, traheea,bronhiile, ca pe un intreg complet. Sistemul respirator.

- Inima. Acest muschi puternic este esential pentru sistemul circulator. Pentru prima data am meditat la rolul inimii in organism si am realizat ca este precum o pompa ce asigura continua circulatie a sangelui in corp. Daca sangele nu mai ajunge la fiecare celula, nu o mai poate hrani cu nutrienti si oxigen, prin urmare cest lucru duce la moartea ei. Iar noi ne vrem celulele vii, sanatoase si pline de energie. Am respirat profund si m-am concentrat asupra batailor ei. Am simtit-o in piept cum bate puternic, neintrerupt, neobosit. Mai imi da uneori emotii ( mai bate neregulat) dar incerc sa schimb acest lucru prim stare de calm, nutritie si sport. I-am promis inimioarei ca voi avea grija de ea. Si am rugat pamantul sa ii dea multa forta in continuare.

- Ficatul. Este ca o uzina mare. Aici intra nutrientii din alimente ( glucide, carbohidrati) fiind mai apoi transformati si prelucrati in energie. Apoi energia e trimisa prin sange la celule, testuri, muschi, etc. Tot aici intra si toxinele care sunt ori stocate in diferite parti ale corpului, in celulele adipoase, ori sunt trimise catre eliminare ( plamani, piele, colon, rinichi) Ficatul este awsome!! Se regenereaza repede, daca ii oferim timp si pauza de lucru, alaturi de cateva substante din natura care il ajuta sa se reconstruiasca. I-am multumit pentru buna sa functionare si i-am promis ca o sa am grija la alimentele ce le mananc, alegandu-le pe cele mai sanatoase.

- Pancreasul. Desi este mic, are un rol mare. I-am multumit pentru insulina ce o produce sa imi regleze nivelul de zahar din sange ce asigura starea de energie generala a organismului. I-am cerut scuze pentru dozele soc de zahar din prajituri, cafea si alte mancaruri dulci pe care le-am mancat. I-am promis ca voi fi mult mai atenta la continutul de zahar si voi consuma fructe. Si prajituri foarte foarte rar. Si putin. Ca al meu creieras este atasat de ele si nu poate renunta la ele definitiv. Recunosc si imi asum aceasta vina.

- Stomacul. Mi-a venit in minte un singur lucru: mancatul compulsiv. De cate ori am mancat fara sa ma gandesc o clipa la CE mananc. De cate ori am mancat sa ma simt mai bine sufleteste. Si de cate ori am mancat mult prea mult decat mi-a cerut stomacul. Toate acestea s-au intamplat de foarte multe ori in viata mea si trebuie sa recunosc ca, inca se mai intampla. Mereu stomacul imi zice ca nu mai poate, dar mintea si dependenta nu ma lasa sa ma ridic de la masa si sa ma opresc. Si mananc pana stomacul efectiv ma doare. Adica peretii sai sunt intinsi la maxim. Si asta este foarte rau pentru el. Unde sa mai aiba loc sa digere, sa transforme mancarea in lichid pentru a fi trimisa mai departe... E plin. Prin urmare digestia este mai greoaie, mai lenta. Ne simtim foarte obositi pentru ca toata energia este trimisa acolo. Este alerta maxima in corp. Iar noi suntem niste incostienti. M-am rusinat in fata stomacului si i-am spus ca il inteleg atunci cand ma doare. Ii cer iertare din tot sufletul pentru toate inghititurile de mancare in plus pe care le-am trimis, desi el ma anunta ca nu mai vrea. I-am promis ca voi manca mai incet si voi fi mai atenta la semnale. Ca voi combina mult mai bine alimentele, pentru a-i usura munca. I-am multumit ca a rezistat eroic la toate crizele mele si "atacurile" prin hrana de proasta calitate. Si, ca, in ciuda la toate aceste lucruri, functioneaza bine si trimite nutrientii mai departe in corp, ca eu sa fiu sanatoasa. Am meditat foarte mult la stomacelul meu. Si nu m-am grabit absolut deloc.

 Intre timp a venit si Alin pe plaja si, zicandu-i ca fac meditatie,  ma intreba daca mai am...:)))) Ii raspundeam de fiecare data.. ba ca sunt la urechi si ascult marea, ba ca am ajuns la stomac....

- Rinichii. Boabele mele de fasolica la scara mai mare. L-am multumit ca scot afara din organism toxine. Le-am vizualizat pe fiecare in parte, apoi am coborat pe "conducte" catre vezica urinara, si apoi pe tractul urinar pana afara. Am curatat mental aceasta cale si i-am trimis energie buna, preluata din Pamant. Le-am zis ca o sa incerc periodic sa ii curat de diverse depozite preluate din apa prin cure de ceai medicinal si pepene. Ca tot vine sezonul mintenas.

- Ovarele, trompele uterine si uterul. Am vizualizat ovarele ca doua bilute pufoase ce fabrica sfere minuscule de energie si viata. Ca imi ofera sansa sublima de a procrea si a aduce pe lume un sufletel, intr-un corp perfect ( cum e si al meu). Uterul l-am vizualizat cu dragoste, ca pe un saculet cald, o casuta invaluita in iubire.

- Intestinul subtire si gros. L-am vizualizat pe fiecare in parte L-am intins si i-am curatat peretii. I-am lustruit porii ( sa absoarba mult mai bine nutrientii din macare) si pe cel gros l-am periat usor, pana la iesire. Le-am multumit pentru treaba buna ce o fac si am simtit recunostiinta ca sunt sanatoasa si in aceasta zona. Am promis mancare sanatoasa, multe fibre si hidratare.

Am incheiat meditatia cu cel mai mare organ: Pielea. I-am multumit ca e frumoasa, pistruiata pe ici colo, ca este fina, supla si tanara. Si ca mi-a permis sa o tatuez, sa ii introduc substante straine si sa o deranjez. I-am promis ca ma voi recomensa ( a doua zi am fost la SPA - peeling, masaj turcesc cu spuma, masaj corporal). prin alimentatie, peeling si rasfat. I-am multumit ca imi ofera toate senzatiile de placere, senzatii tactile si receptive, ca imi elimina repede toxinele din corp. Ca imi tine la loc tot ce este in corp si ca face delimitarea intre interior si exterior.

Dupa ce am terminat, m-am simtit incredibil de fericita. Am vazut cu alti ochii organismul meu, si toate functiile ce le poseda. Cat de uimitor este si cat de des uitam acest lucru. Cum ne facem rau intetionat noua insine. Acest dialog interior a fost dus la un nivel superior si am simtit ca am vorbit practic cu fiecare particica din mine.
Stii acel sentiment de bucurie cand il ai, cand faci cuiva o promisiune de bine? Asa am simtit eu in relatia cu fiecare parte din corpul meu. Am simtit o stare de recunostinta inaltatoare. O stare de iluminare. Cuvinte mari, stiu.. darnumai  asa pot descrie sentimentele intalnite dupa aceasta meditatie.

La pranz am mers la masa. Desi, in zilele anterioare am facut excese, de data asta aproape ca nu simteam deloc nevoia de a manca. Mi-am luat o salata usoara din varza rosie, rosii si castraveti si am mancat-o incet incet, mestecand bine fiecare imbucatura. Si cand stomacul mi-a zis gata... m-am oprit.
Am trecut pe langa prajituri ( colorate, parfumate, delicate) fara nici o urma de pofta. Promisiunea facuta pancreasului era atat de prezenta incat nici macar nu m-am uitat la ele.
Toate promisiunile facute corpului meu erau prezente si puternice. Ma uitam cu mila si parere de rau la cei ce fumau. Le vizualizam plamanii plini cu fum dens si gri, ce se luptau din greu sa separe toxinele de oxigen, pentru a trimite in sange pretiosul oxigen. Le vedeam plamanii negrii, obositi, tristi. O sa spuneti ca sunt cu capul... oi fi.. dar ce cap frumos am! :P

Este un articol lung, ce mi-a luat aproape tot atata timp sa il scriu  cat am meditat pe plaja. Poate va sperie ca nu puteti, ca nu stiti, ca nu aveti timp. Partea frumoasa este ca nu exista nici o regula. Trebuie doar sa gasiti cateva minute in fiecare zi, sa va asezati confortabil ( intins, pe scaun, chiar si in picioare) si sa va concentrati asupra unui lucru. Cum ar fi de exemplu pe urechi. Sa inchideti ochii si sa ascultati ce e in jur. Doar atat. Nu inregristrati, nu judecati, nu memorati. Doar ascultati si simtiti recunostiinta pentru ca puteti sa auziti. Pentru ca existati in acest moment si puteti auzi ceea ce e in jur.
Alta data va puteti indrepta atentia, recunostinta, multumirea si promisiunile catre ochi. Sau ficat. Sau plamani. ( mai ales cei fumatori). Daca nu stiti cum arata ficatul dvs, cautati pe net o imagine frumoasa, anatomica. Si apoi plasati aceasta imagine in organismul dvs, in locul ficatului. Si vizualizati-l ca pe un intreg, ca pe o fiinta unica individuala cu care purtati un dialog. Puteti sa il lasati sa va spuna ce il deranjeaza ( sub forma de regrete ca ati consumat prea mult alcool, grasimi, etc) si apoi sa dialogati pentru a gasi solutia de rezolvare si vindecare a problemei. Incercati sa fiti cat mai mult prezent in moment, si nu va lasati gandul sa se abata si sa zboare in alta parte. Daca se intampla totusi, nu va mustrati. Reveniti in interiorul dvs, acolo unde erati inainte.
Cred ca fiecare om ar trebui sa invete sa mediteze asupra sa, asupra mediului inconjurator. Iar pe copii i-as invata meditatia chiar inainte sa invete sa scrie.

Va provoc in momentele ce urmeaza sa inchideti ochii si sa meditati putin la viata dvs. La corpul minunat ce il avem. La rolul nostru pe Pamant. Incepem?