marți, 14 mai 2013

Silueta pe jumatate, viata pe de-a intregul


Bucurie mare pe toti cei 1.65 cm inaltime si cat or mai fi in latime, sa aflam aria de suprafata intreaga a corpului meu! Sau... mare bucurie pe cele 53 de kilograme de celule vii si jucause din al meu corp! Ehe... mi-a scris o persoana dragutza pe fb, daca nu doresc sa apar intr-o revista. Si am zis DA! Of course. O revista foarte importanta, distribuita in toata tara! Am fost tare incantata! Nu doar ca o tara intreaga o sa imi vada ochisorii in revista, ci mai mult decat atat: vor citi de hrana vie si de cum mi-a transformat viata, in cel mai benefic mod cu putinta! Asadar, in numarul lunii aprilie, 2013, am aparut in revista! Interviul consta in intrebari legate in mod special despre cum am slabit. In acelasi numar au aparut si 5 retete de dulciuri raw vegane  preparate de mine!
  Multe multumiri echipei de la revista Femeia, in special Georgianei Idriceanu, Ioanei Cristea, Iulian Urlan si fotografului Adrian Sculariu. Cu aceasta ocazie, am cunoscut inca doua persoane deosebite: Tea si Ralu si ele victorioase in lupta cu kilogramele in plus, dar prin alte mijloace.

O sa redau mai jos interviul in intregime - in speranta ca poate veti gasi cateva raspunsuri la intrebari legate de stilul de viata raw vegan, sport, slabit, dieta, haine si asa mai departe. Va doresc o lectura placuta!

Femeia.aprilie
Rubrica: Din viata
Autor: Georgiana Idriceanu

Povesteşte-mi, pe scurt, cum era viaţa ta înainte să te îngraşi. Ai fost o persoană plinuţă toată viaţa sau s-a întâmplat ceva, la un moment dat, cu sănătatea ta sau cu stilul tău de viaţă? Concret, care a fost motivul acumulării kilogramelor într-un ritm atât de rapid?
       Cand eram micuta, eram o mancacioasa. Pentru ca hrana era pe atunci la ratie, imi salta inima de bucurie cand mama imi punea in farfurie o bucatica de carne. Imi confirma acest lucru si bunica de la tara, ce ne ospata cu pui crescuti in ograda ei. Am crescut voinica si de multe ori ceilalti copii ma faceau „grasa” sau chiar „obeza”, desi intre obezitatea de atunci si cea de acum este o diferenta enorma.  In timp am crescut, greutatea a crescut si ea, iar la varsta de 16 ani cantaream 70 de kilograme. Baietii ma ocoleau, eu nu eram tocmai incantata de acest lucru si am decis sa slabesc. Am inceput sa reduc treptat portia de mancare, sa fac sport acasa si, cu multa ambitie, in mai putin de un an am slabit 25 de kilograme ajungand la 45 (de kilograme)  Intre timp m-am stabilizat la o greutate normala de 55 kilograme pana la varsta de 26 de ani. Mai apoi, timp de 3 ani am acumulat 20 de kilograme, ducand o viata sedentara si petrecand cate 16 ore zilnic in fata calculatorului, datorate job-ului.

Cât te-ai îngrăşat? În cât timp? Ce înălţime şi greutate aveai, mai concret? Câte măsuri la haine ai crescut?
        La o inaltime de 1.65m, o greutate de 75 kilograme este total inestetica. Hainele au inceput sa devina din ce in ce mai largi, ajungand la marimea 44-46. Imi era groaza sa intru in magazine cu haine mai frumoase, deoarece nu gaseam nimic pe marimea mea. Hainele care ma incapeau ma imbatraneau si cu toate astea, nu puteam face nimic sa opresc acest lucru. Ma imbracam cu ce gaseam!

Care a fost cel mai jenant moment legat de greutatea ta?
        Eram constienta de greutatea mea, dar cel mai jenant moment a fost cand am realizat „cat” am devenit la intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului, cand am fost fotografiata de un coleg in timp ce ii ascultam pe ceilalti povestind. Am vazut o femeie rubensiana, trista la chip, obosita si plictisita, fara viata si vlaga in ea. A fost un adevarat soc pentru mine.

Cât ai stat la această greutate de vârf? Cum te-ai simţit, atât fizic, cât şi psihic, în această perioadă? Cine ţi-a fost alături şi te-a susţinut?
     Kilogramele s-au asezat treptat, timp de 2 ani  Probabil ca mi-a trebuit un an la 75 de kilograme ca sa imi dau seama ca ceva nu este in regula. Aceasta greutate  isi spuneau cuvantul la fiecare plimbare, cand ajungeam acasa cu picioarele umflate si dureri in zona lombara, in fiecare dimineata cand ma trezeam cu gatul intepenit si cu dureri de cap. Eram nefericita, nemultumita si frustrata. Am inceput sa evit iesirile in oras cu prietenii cu pretextul ca am de lucru, nu ma simt bine. La un moment dat si ei au renuntat sa ma mai invite stiind ca vor primi un refuz din partea mea. Alaturi de mine a fost insa intotdeauna sotul meu, care indiferent de greutate, m-a facut sa ma simt cea mai frumoasa femeie. Si plinuta, si slabuta.

De unde a venit impulsul care să te facă să vrei să slăbeşti?
      Privind fotografia de care am mentionat mai devreme, si vazand in buletin ca ma apropii de 30 de ani mi-am dat seama ca, daca nu iau masuri cat mai repede, voi ajunge in timp de un an sa cantaresc 100 de kilograme. Si nu doar asta va fi problema, caci va trebui sa ma pregatesc sufleteste sa lupt cu boli precum diabet, cancer, ateroscleroza, boli datorate unei alimentatii nesanatoase combinate cu un stil de viata sedentar. Perspectiva m-a ingrozit de-a dreptul. Nu imi doream ca la 45 de ani sa incep sa ma imbuib cu un pumn de pastile zilnic doar cat sa supravietuiesc zilei. 

Care a fost primul pas către noua ta viaţă? Cum ţi-ai ales cura de slăbire? Te-a examinat vreun specialist? Ai continuat cu ajutorul lui sau pe cont propriu?
     Am decis sa imi pun viata pe primul plan. Prima schimbare a venit in alimentatie prin decizia de a renunta la orice fel de carne si produsele aferente. Nu mi-am stabilit o perioada de timp, desi imi doream sa ajung la greutatea visata cat mai repede. Eram constienta ca o slabire brusca este nesanatoasa si se lasa cu urmari si urme neplacute pe corp. Asa ca mi-am facut abonament si la o sala de fitness. Mergeam seara, lucram lejer si imi vedeam de exercitiile indicate de instructor. Din septembrie 2009 am inceput sa testez tot felul de diete si scheme pentru slabit, luate din reviste si de pe internet. Ma chinuiam sa prepar mic dejun, pranz si cina si sa le adaptez la meniul meu fara carne. Mi-am dat seama atunci cat de mult o consumam. O inlocuiam cu peste, oua, branza. A fost foarte greu, si munca mi-a fost „rasplatita” cu pierderea in medie a unui kilogram pe luna. Putin, luand in calcul mersul la sala zilnic si chinul prepararii retetelor ca la carte.


 În ce a constat cura ta de slăbire şi cum a evoluat ea de-a lungul timpului?
     Prin  aprilie 2010, cautand pe internet o reteta cu spanac, am gasit cateva poze minunate pe blogul unei fete care era vegetariana. Rasfoind printre postarile ei, am dat de o alta fata care descoperise un stil de viata absolut fabulos: raw vegan. Am inceput zilnic sa ii citesc articolele iar naturaletea si umorul cu care povestea ce i se intampla mi-au pus un mare semn de intrebare ca mai apoi sa imi doresc din suflet sa ii urmez pasii. Ce scria ea acolo parea atat de normal si de firesc! Asadar, am decis intr-o zi de mai sa renunt complet la orice produs de origine animala si la orice mancare preparata cu ajutorul focului. Aveam de devin si eu raw vegana, si sa mananc numai legume, fructe, seminte, nuci si uleiuri presate la rece. O extremista, sectanta sau pur si simplu ciudata pentru toti cei din jurul meu. M-am indragostit de acest stil de viata si asa am ramas de atunci.  


După câte kilograme pierdute s-a văzut diferenţa cu ochiul liber? După cât timp s-a întâmplat asta de la începutul dietei?
     Fiind pesco-ovo-lacto vegetariana si practicand sport zilnic, am inceput sa pierd 1 kilogram in fiecare luna. Dupa 4 luni au inceput sa se vada rezultate, cele mai multe realizandu-le cand incepeam sa incap in vechile haine. In aprilie 2010, chiar inainte de a deveni raw-vegana cantaream 65 de kilograme. Cu ajutorul alimentatiei raw vegan am inceput sa slabesc uimitor de repede si usor, pierzand 12 kilograme in decursul a trei luni. Persoanele care nu ma vazusera timp de trei luni, mai ca nu m-au recunoscut. Pana si apropiatii au ramas uimiti de aspectul meu intinerit si plin de energie. 



La ce ai renunţat cel mai greu în cura de slăbire? Ce pofte aveai?
    De cand ma stiu am avut o slabiciune pentru prajituri. Mi-a fost foarte greu, mai ales ca in acea perioada lucram la un restaurant si zilnic bucatarul pregatea tot felul de deserturi si delicatese dulci. Ambitia a fost insa foarte puternica, iar plasa cu merinde era zilnic indesata cu multe fructe care m-au ajutat sa scap de aceasta dependenta. Dupa o luna, toate prajiturile din lume ma lasau rece. In schimb salivam dupa o rosie coapta si zemoasa, sau o ceapa rosie cu putina sare. Tot la fel de greu mi-a fost cu painea, caci imi preparam tot felul de creme si pateuri din seminte si nu aveam pe ce sa le ung – asta pana cand am descoperit ciupercile champignon mari. Le curatam si le foloseam pe post de paine. Delicioase si satioase pe deasupra! Si asa am uitat si de paine, cel putin pentru o lunga perioada de timp! 


Ce alte mijloace ai mai folosit în demersul tău: pastile sau ceaiuri de slăbit, sport, proceduri la salon (masaj, împachetări, electrostimulare etc.)? Care dintre acestea au funcţionat?
    Pentru o scurta perioada de timp am facut impachetari la un salon de infrumusetare. Dar mi-am dat seama repede ca sunt bani aruncati pe apa sambetei, si atata timp cat nu tai raul din radacina, aceste impachetari vor actiona doar atata timp cat sunt facute. Ce m-a ajutat cu adevarat sa imi remodelez corpul, sa imi pastrez pielea elastica si un tonus muscular excelent este sportul. Mai intai fitness, iar mai apoi un program special de antrenament in care se foloseste in principal greutatea corpului si miscarile libere sau anumite accesorii. Recomand sportul intotdeauna alaturi de o dieta sanatoasa si echilibrata.  



În cât timp ai ajuns la silueta dorită? Care sunt dimensiunile acesteia (înălţime, greutate,eventual măsură la haine sau reuşita de a „intra“ în rochia preferată)?
    Mi-a luat aproximativ un an sa ajung la 53 de kilograme. Si asta pentru ca nu stiam de existenta acestui stil de viata bazat in intregime pe cruditati. Daca aflam de el de la inceput, cu siguranta as fi ajuns la aceasta greutate mult mai repede. Dar drumul a fost minunat si am invatat foarte multe pe parcurs citind cu nesat tot ce imi pica in mana despre alimentatie si nutritie sanatoasa. Din 2010 ma mentin la 53 de kilograme, cu mici fluctuatii de 2 – 3  kilograme cand mananc mai mult gatit termic sau in anumite perioade din luna dar pe care le pierd repede cu o detoxifiere periodica bazata pe sucuri proaspete.  Nu cred intr-o silueta perfecta dar cred intr-o sanatate perfecta. Aceasta te face sa radiezi de fericire si bunastare.Un corp sanatos este un corp frumos, nu? 


Cum te menţii acum?
    Dieta mea este bazata pe alimente crude de origine vegetala, nepreparate termic. Hrana mea este vie si abunda in nutrienti importanti ce asigura organismului o stare de sanatate optima. Mananc cat pot de diversificat si uneori mai servesc si cate o portie de samale de post, pregatite cu dragoste de catre mama mea. Nu imi impun nimic dar imi ascult bine corpul, oferindu-i ce are nevoie. Incerc sa pastrez un echilibru iar cand mai cedez tentatiilor, am grija sa ma „purific” cu o zi de post negru, sau 4 – 5 zile consecutive pe luna cand consum doar sucuri de legume si fructe. In acest fel am grija sa elimin cat mai multe toxine acumulate din mancare si tot ce ne inconjoara.  


Te mai stăpâneşte teama că o se te îngraşi din nou sau consideri că noul tău stil de viaţă te va ţine departe de asta?
      Sunt o persoana predispusa catre ingrasare. Mi-am demonstrat-o de multe ori cand nu am mai fost atenta la ceea ce mananc si am cedat tentatiilor culinare, consumand mancare nesanatoasa. Ceea ce este minunat la mancarea raw vegan nu este doar faptul ca te ajuta la slabit, dar te transforma total intr-o alta persoana, oferindu-ti incredere in tine, curaj, recunostinta si o stare de spirit superioara. Cunosti fericirea si libertatea de a fi si a face ceea ce iti doresti cu adevarat. 


 Mai ai tendinţa să te vezi „grasă“? Ce implicaţii are asta asupra vieţii tale de zi cu zi?
       Reminiscentele trecutului, cand eram o copila „obeza” in ochii altora inca nu imi dau pace. Sunt destul de stricta cu mine si felul cum arat, dar incerc cat pot de mult sa nu fac o obsesie din asta. Merg la sala cu drag si nu pentru a obtine anumite rezultate si nu imi calculez niciodata caloriile din farfurie. 

Îţi doreşti ca, la un moment dat, să ai copii? Ţi-e teamă că o sarcină ar pune la loc kilogramele pierdute?
     Momentan nu imi doresc copii, dar daca se va intampla, kilogramele reprezinta ultima mea grija. Nu voi renunta la alimentatia raw vegan in tot acest parcurs, lucru care ma va ajuta sa fiu in forma atat in timpul sarcinii, cat si dupa nastere. Copilul va beneficia si el din plin de aportul de enzime, vitamine, minerale, antioxidanti si alti nutrienti ce se regasesc in hrana vie. 

Ce impact a avut această transformare asupra: psihicului tău, stării tale, familiei, prietenilor, garderobei, cheltuielilor zilnice şi lunare, a oamenilor de pe stradă?
     Din a doua luna dupa adoptarea stilului de viata raw vegan, oamenii din jurul meu au inceput sa ma priveasca altfel. Si nu doar din pricina pierderii rapide a kilogramelor, ci pentru ca emanam fericire prin toti porii fiintei mele. Eram fermecata de acest mod de viata, de gusturile ce le descopeream, socata de documentarele care aratau adevarata fata a industriei alimentare. Familia a fost foarte sceptica si exagerat de ingrijorata, si la fel aproape toti cei ce ma cunosc. La inceput toti au devenit „nutritionisti”, apoi au inceput sa vada schimbarile si sa ma aprecieze pentru ambitie si in final unii dintre ei au decis sa imi urmeze pasii. Garderoba, cu drag am schimbat-o de cateva ori, sarbatorind fiecare kilogram pierdut cu cate o bluzita noua. Cheltuielile si costurile acestui stil de viata, contrar tuturor supozitiilor, sunt la fel ca atunci cand mancam de toate. Timp de preparare - ca la orice mancare: de la 5 minute la 2 zile, in functie de complexitatea preparatului ales.
Acum zambesc mult si oamenii imi zambesc inapoi! Sunt fericita! 





16 comentarii:

  1. Super! Felicitări sincere din partea mea, am de gând să îți urmez exemplul și să trec la o 100% crud că nu mai ține. Pâinea prea multă pe care o cunsum și dulciurile în exces încep să se vadă pe șoldurile mele și nu e deloc drăguț ce se întâmplă cu corpul meu în timp ce eu îmi văd de dezmășul meu culinar :D Îmi vei servi drept exemplu cu entuziasmul și naturalețea ta debordantă. Te pup! Mult succes în toate proiectele tale ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sorina, iti multumesc tare mult! Ma bucur din tot sufletul ca ai luat aceasta decizie! Trebuie intotdeauna sa te pui pe primul plan, ca tu sa fi fericita. Daca reusesti acest lucru, absolut totul va merge ca pe roate, iar cei din jurul tau vor fi si ei fericiti si incantati de rezultatele tale! Cu siguranta ca la randul tau vei servi ca exemplu pentru apropiati si nu numai!. Si asta, crede-ma, este cea mai mare satisfactie ever!
      Te imbratisez si iti doresc si tie mult succes! Daca ai nevoie de ajutor, sau de vreun sfat, ma gasesti aici, sau pe email!
      Pupici!

      Ștergere
  2. Impresionant! E o mare victorie ca ai putut sa treci peste glasul familiei care aproape ca te denigreaza pentru ceea ce mananci daca nu mananci ca tot omu obisnuit. Cred ca ti-a trebuit mult timp pana sa te „impaci” cu ei, suparati foc fiind pe tine. Mie asta mi se pare cea mai mare bariera sa trec la o alimentatie mai sanatoasa, faptul ca familia se intoarce impotriva mea, spunand ca sunt credula si imi fac rau pe mai tarziu. Si totusi, tu ai mers inainte. Felicitari!
    De ochelari cum ai scapat? Si eu am miopie si sunt f interesata de o hrana sanatoasa ca sa-mi vindec ochii.
    Iti multumesc ca ne impartasesti cu atata caldura din experienta ta si esti dornica sa ne ajuti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ioana, imi ador familia, dar atunci am stiut ca aceasta decizie trebuie luata cu fermitate. Sunt foarte ambitioasa, si de-a lungul timpului, cred ca ai mei s-au obisnuit cu mine. Asa ca m-au lasat in pace, sperand sa revin mai apoi la hrana "normala". Si supriza: nu am revenit! :)))) Nu au mai avut ce sa comenteze cand au inceput sa vada ca ma schimb in bine. Bine, nu comentarii grave, ca asa gen: ai grija sa nu slabesti prea tare, sau sa devii ca femeia aceea anorexica, sau ca ai intrat intr-o secta ceva.. am tot primit.. Dar le-am zambit, le-am raspuns cu drag si am mers inainte. Ba mai mult, le-am facut si lor cateva mancaruri ce le-au placut mult si de atunci le fac si ei!
      Miopia mea inca exista. Este mica si a ramas asa. Am -0.25 la ambii ochi, doar ca la stangul am ceva cu -0.5.. Nu ma pricep prea bine. Stiu doar ca atunci cand afara este foarte multa umezeala sau cand ochii imi sunt obositi, ma chinui putin sa citesc subtitrarea la un film la tv. Dar nu atat de rau incat sa imi pun ochelarii. Ii drept ca vad mult mai "sharp" cu ajutorul lor. Dar in viata de zi cu zi, nepetrecand ore intregi in fata calculatorului ( care a contribuit enorm la deteriorarea ochisorilor mei) nu am nevoie de ochelari. Vad foarte bine. Nu atat de bine ca atunci cand am "bicicleta" pe nas ( ca deh, "ascute" tot)dar satisfacator si multumitor. Este evident ca hrana vie m-a ajutat si in aceasta directie. Inainte chiar ii purtam non stop. Acum extrem de rar. Cred ca vederea s-a imbunatatit putin - rezista mai bine la oboseala, si nu a trebuit sa merg sa imi schimb ochelarii cu dioptrii mai mari, asa cum se intampla la toata lumea! ;)
      Te imbratisez cu tot dragul!

      Ștergere
  3. Frumoasa povestea ta! Ma minunez tot uitandu ma la pozele tale: o cu totul alta persoana! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc natalia! si eu ma minunez mereu uitandu-ma la pozele mele. Si nu contenesc sa nu ma intreb: cum am putut sa ajung asa? De ce nu am descoperit hrana vie mai devreme? Dar niciodata nu e prea tarziu, asa-i?
      Te pup!

      Ștergere
  4. Felicitari pentru ce ai realizat si pentru aparitia in revista!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei Claudia, iti multumesc tare mult! Te pupicesc!

      Ștergere
  5. Iti multumesc, Corina, pentru ca ai adus hrana vie si in viata mea! Multe ganduri bune si imbratisari din Bucuresti! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Raza de soare, iti multumesc si eu ca existi in viata mea! Te imbratisez tare!

      Ștergere
  6. M-am bucurat sa te regasesc in paginile revistei "Femeia" si trebuie sa recunosc ca mi-a luat ceva timp sa gasesc revista la chioscurile de presa.
    Citind interviul de mai sus, m-am intristat ca nu a aparut integral in revista, oricare ar fi fost motivele...

    Te felicit pentru proiectul video pe care ai reusit sa il demarezi!!! Go girl!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc draga mea! Intrebarile mi-au fost trimise in privat, ca editorul sa isi poata croi o poveste din raspunsurile mele. Ar fi ocupat probabil cateva pagini din revista altfel. Am ales sa postez aici intrebarile si raspunsurile mele, in speranta ca vor fi de ajutor!

      Proiectul video nu imi apartine, dar a venit exact cand trebuia. Este o colaborare frumoasa intre mine si un site destinat parintilor ( www.babyboom.ro). M-am bucurat foarte tare sa pot fi de ajutor, si totodata, sa imi realizez inca un vis. Vor mai urma! ;)
      Te imbratisez tare tare! Si mi-e dor de tine!

      Ștergere
  7. Ieri am mers cu metroul si gol fiind m-am vazut in geamul de vis-a-vis. Am avut aceeasi senzatie pe care ai avut-o tu in momentele in care cantareai 70 kg.
    Cu stupoare, am vazut o "tanti" ( oricum sunt o tanti, am 45 ani :))si m-a cuprins amarul. Sufletul imi este tanar, dar ........doar atat. Ce crezi ? Dupa o lunga perioada in care n-am mai mancat carne, INCERC si ma straduiesc sa mananc crud. Am inceput sa citesc cu atentie tot ce-ai postat si incep sa ma dumiresc ce e cu spirulina si chlorella, vad ca asa ai inceput .
    Imi face placere sa-ti povestesc trairile prin care trec, asa, cel putin stiu ca ma intelege cineva, ai mei nu vor sa auda...
    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumos mi-ai scris! Esti o persoana minunata! Si imi face placere sa citesc asa ca te rog mult sa mai imi scri. Aici, sau pe email. Cum doresti tu.
      Spirulina, Chlorella, smoothie-uri verzi si kile de salata! Asa am inceput. Si apoi experimente in bucatarie si descoperirea bucuriei de a gati, pe care nu am cunoscut-o niciodata inainte.
      Incetinel, cu pasi mici, te vei redescoperi. Si te vei indragosti de tine! Iremediabil! Te pup fata frumoasa!

      Ștergere
  8. citesc blogul tau de ceva timp, adica de prin perioda de dupa sarcina cand am ramas cu kg in plus si cand ma interesam de prajituri sanatoase pt bebe, mai ales pentru tortul de 1 an. De atunci imi doresc sa fiu ca tine insa am avut perioade scurte in care am reusit sa fiu vegana, nu raw vegana decat in proportie de 60% sa zic, adica mai mancam cate o ciorba de legume cand ieseam pe undeva. Acum sunt iar in perioada vegana si vrea sa fiu cat mai raw, am cautat site-uri sa-mi fac comanda de ceva produse de tinut in casa pentru a avea la indemana ceva de mancat ca sa nu ma tendeze altceva de foame (am si marele dezavantaj ca iau cam toata mancarea de la socrela asa ca mi-s lenesa si am si tentatii in frigi).

    te rog mult mult ai putea sa fac o lista asa gen ,,kit-ul incepatorului'' :)) cu ce produse sa avem in casa (din cele mai deosebide, nu castraveti si rosii) si de unde sa le luam ieftine si bune.

    multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Alina. Scuze ca abia acum am apucat sa raspund. Gasesti cateva informatii tot la mine pe blog adica aici: http://corinabacalu.blogspot.ro/2011/03/coris-kitchen.html
      si aici:
      http://corinabacalu.blogspot.ro/2012/02/ustensile-necesare-in-bucataria-raw.html
      Produse gasesti la preturi bune pe www.driedfruits.ro, mai gasesti si in Metro ( de la horeca) - nuci caju, seminte si altele. Si restul.. in piata!
      Te imbratisez cu drag!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...