ENZIMELE

Citat din "Hrana vie - o speranta pentru fiecare" de Ernst Gunter

Cand, acum 50 de ani, s-a descoperit ponderea vitaminelor in viata noastra, stiinta a facut un mare tam tam asupra importantei lor. Au fost cunoscute astfel bolile ce pot surveni ca urmare a distrugerii vitaminelor in alimentele fierte si rafinate. De ce o asemena propaganda? Pentru ca era posibil ca vitaminele sa fie preparate industrial si sa se poata face astfel afaceri!
In anul 1940, dr Edward Howell a facut, in acelasi domeniu, o descoperire si mai mare, cercetand substantele vitale propriu-zise si anume ENZIMELE, a dovedit ca ele sunt purtatorii vietii din orice organism viu, fiind deci si materia vie din alimentele noastre, atata timp cat nu sunt distruse de fierbere.
Este uimitor cum stiinta nu a pretuit corespunzator aceasta descoperire extraordinara si cum de nu s-a facut nici un fel de "publicitate" in favoarea enzimelor, cum s-a facut pentru vitamine. De ce? Explicatia este simpla: enzimele sunt purtatorii de viata ce sunt gasiti numai in hrana nefiarta! Ele nu pot fi fabricate, si ca urmare, nu pot constitui o "afacere". Daca bolnavii, prin alimentatia cu cruditati pot fi vindecati fara sa mai dea bani pe medicamente, consultatii, etc ( de mancat, omul oricum trebuie sa manance), cine ar fi interesat sa popularizeze o atare realitate? In orice caz, nu ar face-o industria chimica, farmaceutica sau alimentara! Si medicii? cei mai multi din ei nu stiu nimic despre imensa valoare de vindecare a cruditatilor. In ciuda tuturor cunostintelor si experientelor stiintifice, marea masa a populatiei a fost lasata, pana acum, intr-o totala ignoranta!
Ceea ce s-a dovedit neinteresant pentru stiinta si industrie, este insa foarte important pentru noi, care vrem sa fim si sa ramanem sanatosi. Atat succesele in tratarea bolilor incurabile, cat si cele obtinute in tratarea altor boli, dar care nu au fost realizate prin metode chimice, sunt trecute sub tacere.

ENZIMELE. Ce sunt ele de fapt si in ce constau functiile lor?
Este vorba de niste fermenti specifici; ei contin scanteia vietii si intretin viata vegetativa ( de relatie) in celulele plantelor si animalelor. Exista nenumarate tipuri de enzime; nu numai ca ele sunt caracteristice oricarei specii de plante si animale ci imprima, totodata, oricarei fiinte, particularitatea ei specifica, cladesc organele acesteia si le mentin intr-o permanenta activitate. Nu exista nici o diviziune celulara, nici o crestere sau perpetuare fara prezenta enzimelor. Acestea sunt administratorii si executorii pe care natura i-a pus in orice creatie vie. Ele dirijeaza procesele chimice in fiecare organ al omului, al animalelor si plantelor, ca si cum ar putea gandi.
Ceea ce ele realizeaza in interiorul organismului nostru constituie cea mai mare minune a lumii vii. In corpul uman exista doua tipuri de enzime. Dintr-o categorie fac parte asa-numitii fermenti (enzime endogene). Ei sunt secretati de glandele digestive si reglementeaza digestia. Celelalte, enzimele propriu-zise, exogene, sunt cele care ne intereseaza. Acestea produc in organism actiunile sus-amintite si. indeosebi, realizeaza metabolismul celular. De aici ne putem da seama de enorma insemnatate a enzimelor pentru sanatatea noastra. Sunt infinit mai importante decat vitaminele, care exercita mai curand functia de substante ajutatoare ale enzimelor si de "curieri" ai acestora.
Spre deosebire de fermentii digestivi, pe care organismul si-i poate fabrica singur, corpul nostru nu poate produce enzimele eterogene. Dupa cum arata si prefixul "EX", ele trebuie procurate din afara, printr-o anume alimentatie, ca si vitaminele. Toate puterile si frumusetile pe care enzimele le-au depus intr-o planta tanara, gata sa incolteasca, intr-o leguma sau intr-un fruct, ne sunt acum oferite noua - ele fiind constituenti indisolubili ai componentelor alimentatiei de cruditati - si vor intra intr-un alt ciclu de activitati, cel parcurs de celulele propriului nostru corp. Aceasta randuiala inteleapta constituie o lege a naturii. PAtrunderea enzimelor in celuluele noastre si mai apoi legatura ce se formeaza intre ele poate fi comparata cu e exogamie - intrarea intr-o familie prin casatorie. Ele ajung apoi stapane in "casa" si asigura existenta si inmultirea celulelor. Acesti operatorii vii, am putea spune spiridusi inteligenti, actioneaza ca niste adevarati mecanici, controland toate functiile corpului. In glande, de exemplu, conduc cu indemanare producerea de hormoni, in ficat functioneaza ca niste chimisti inteligenti, in rinichi si glandele pielii enzimele se ingrijesc ca sangele sa fie purificat de toxine. Iar exemple de aceeasi natura pot fi gasite la infinit.
Cu cat alimentatia noastra contine cat mai multe enzime "proaspete", cu atat mai multe sunt izvoarele de viata ce se revarsa in corp si din care se pot forma tot mai multe celule tinere. Ceea ce inseamna un surplus de energie si mai multa rezistenta, o crestere a imunitatii impotriva bolilor, inseamna frumusete, o mai buna functionarea glandelor, si ca urmare, o mai buna reglare a greutatii corporale, curatirea sangelui si a tesuturilor de tot felul de subnstante reziduale, etc. Si totul contribuie la vindecarea artritei( una din bolile ce produc cele mai mare depozitari de saruri), calculilor biliare, arterosclerozei, bolilor de inima, a cancerului si a o serie intreaga de alte afectiuni.

Daca enzimele pot sa vindece si sa curete ( sa elimine toxinele), cu atat mai usor pot sa ne fereasca de toate aceste suferinte, mai ales la o varsta mai inaintata care, de regula, este insotita de tot felul de neputinte, mai mare sau mai mici.
Alimentatia vie (cruditatile), constituie si cel mai bun tratament de infrumusetare. Se accelereaza reinnoirea celulelor, pielea redevine elastica, iar formarea ridurilor se opreste. Apoi se reglementeaza activitatea glandulara inlaturandu-se pericolul obezitatii sau slabiciunii. Cele mai mici si superficiale vase de sange ale corpului sunt curatate de depozite fiind mai bine irigate. De aici, infatisarea proaspata, tinereasca. In acelasi fel cruditatile vindeca hipertensiunea, anghina pectorala si impiedica infarctul miocardic. Cel care foloseste regimul natural de cruditati traieste o intinerire treptatam ce poate fi echivalata cu o micsorare a varstei biologice cu pana la 20 de ani de viata, chiar si in ceea ce priveste activitatea sexuala.
In descrierea noastra am prezentat functia enzimelor ca pe o adevarata minune. Am mai aratat ca aprovizionarea celulelor corpului cu enzime exogene, din alimente, constituie o lege a naturii. Asa ca lasam pe seama cititorului sa decida daca distrugerea acestor enzime prin fierbere, pasteurizare sau prin alte procedee intalnite in industria alimentara nu reprezinta o ignorare a legilor naturii, nerespectarea lor.
Pierderea cea mai importanta, ca urmare a lipsei enzimelor din hrana, o constituie deprecierea sarurilor minerale, printre care fosforul, calciul, potasiul, fierul si altele; astfel pe de o parte este favorizata aparitia oricaror maladii, iar pe de alta parte se instaleaza tot felul de boli perfide, ascunse. Chimistii sustin ca prin fierbere nu se distrug sarurile nutritive. Ei au dreptate, dar ceea ce se pierde sunt enzimele legate organic de saruri. Fara enzimele corespunzatoare, sarurile nu pot fi transformate si asimilate astfel incat sa fie utile, ele ramanand in cea mai mare parte fara valoare, depozitandu-se ca reiztuuri. Sarurile minerale organice, nutritive se transforma in saruri minerale anorganice.
Paralel cu lipsa de saruri minerale, evolueaza si intoxicarea sangelui si a organelor cu reziduuri, ceea ce genereaza, ca urmare, o alta serie de boli.