Tort cu ananas

Am vrut sa il denumesc Tortura Enigmatica.. sau enzimatica.. enzimos.. enzizemos ... zzzzz....sau ceva legat oricum de enzime.. Iar de tortura va spun eu: am o prietena draga care de cate ori ma vede sau aude ca fac tort ma intreaba: iar faci torturi? Ne torturezi si pe noi cu cateva felii? Asa rapid? Ha? :)))) Si eu batman batman... adica dau repede din aripi.. si duc fetii tort! Asa rapid! :P

Asadar si prin urmare.. cori face treaba buna! :)))
Uneori ma mai paleste cate o briza de inspiratie peste pletele cele satene si mai scurte (mai nou) ... si ce fac? Ei bine.. scriu pe cartea fetzei (facebook) la status asa: prepar tort shaa laa bla bla... cine vrea? Si toata lumea in cor: si eu .. si eu! Si vazand asa feedback rapid si vesel, ma pun repede la stresat una bucata vecina de jos si un bucat vecin de sus cu sunetele inconfundabile (si incontrolabile) ale robotelului meu, de acum parca din ce in ce mai obosit si zgomotos.. Vruum vruum.. brum brum.. poc trosc.. jmaf paf.. Tortul este gata!!!!!! Cam atata imi ia sa il si dau.. Semn ca ii la mare cautare si lumea tare doritoare!

Dar sa scurtam povestile nemuritoare si sa trecem la matematica! Rezept:
Ingrediente blat:
200 gr migdale ( am avut fulgi si am pus asa)
150 gr caise deshidratate maruntite bine
1 lingura de miere
1 lingura ulei de cocos aromat si parfumat, minunat si adorat
1 lingura de apa plata, sa calmeze si sa uneasca spiritele din caise :P

Adunare:
Inainte de adunare, se face o impartire.. Adica se impart fulgii de migdale in mii de parti mici, prin folosirea robotului de bucatarie dotat cu lama in forma de S.. S de la Supertarefrate!
O data fainizate migdalele se adauga caisele maruntite, mierea, uleiul de cocos si se mai mixeaza pana la omogenizare. Pentru calmarea spiritelor, se toarna o lingura de apa peste caisele infierbantate si se mai incinge o batuta (moldoveneasca de preferinta). Adunarea a devenit asadar o suma de ingrediente bine inchegate, fara radicali si alte ecuatii necunoscute! Se ia forma de tort, se aseaza covor din foaie de copt, se prind peretii de fundul tavii si se pune coca fermecata. Cu degetele usor umezite se preseaza cat mai egal cu putinta compozitia si apoi se pune la racorit, in frigi.

Crema de vanilie
Ingrediente:
500 gr caju
1 ananas mediu
1 mango ( eu am pus doar jumatate)
3 linguri ulei de cocos
4 linguri miere
15 linguri ulei de cacao
1 lingura lucuma (optionala)
2 lingurite extract vanilie
1 betisor vanilie
4 linguri praf instant cocos (optional)
2 linguri lecitina din soia
apa cat cuprinde

Ioooi.. cata listoaia! Ma jur ca nu am crezut ca sunt asa de multe cand le-am pus pe rand in crema! Dar sa incepem cu inceputul!
A fost o data.. ca niciodata... jumate kil de caju. Acest caju a fost spalat si pus la hidratat (sau mai bine spus la scundat) vreo ora ( nu am avut rabdare sa il mai las in apa). Dar il puteti lasa si doua ore, sa isi faca siesta pe deplin!
O data scos din mediul acvatic, a fost impartit in doua echipe. Asta deoarece blenderul nu face fata unei cantitati asa de mari de bobite (era sa zic carnoase .. ntz ntz) grasance de caju. Am pus jumatate din portie in blender si am acoperit cu apa plata. Apoi am pornit blenderul si l-am lasat sa mearga in tihna pana cand s-a poticnit. Mai vroia apa. Asadar am mai pus cate putina apa pana cand vortexul cajunian s-a format vertiginos, maruntind si transformand caju-ul zgrumturos intr-o crema fina.. perfecta. A durat vreo 2 minute ( pe incredere, nu pe ceas :)))
Acestea fiind rezultate, am adaugat asa:
2 linguri praf instant de cocos
1 jum lingura lucuma
1 lingura de ulei de cocos
1 lingura de miere ( generoasa, nu zgarcinoasa)
1 lingura de lecitina
miezul de la jumatate de pastaie de vanilie
1 lingurita extract de vanilie
5 linguri ulei de cacao.
Am mixat din nou bine ( de fapt blenderul a mixat, nu eu) si toate s-au omogenizat perfect A rezultat o crema ( ca spuma laptelui DE MIGDALE? :))))) cremoasa, omogena si mai presus de toate... pistruiata! Daaa... ador punctele mici din pastaia de vanilie ce se distribuie prin crema.. Sunt asa de shoade!
Apropos.. iaca-ta un test veritabil intre pastaia de vanilie desfacuta de manuta ta si pus miezul in crema.. si pudra de vanilie ( bio) luata din comert ( si aceea destul de scumpa) Sa nu va imaginati ca in acea pudra aveti doar miezul din vanilie ( cum isi imagina fiinta naiva din mine) .. Acolo este macinata pastaia de vanilie intreaga. Sau poate si mai si.. este pusa doar pastaia fara miez! Si spun asta ca am facut multe torturi de vanilie ( la acea nunta la care am facut dulciuri) si niciunu nu avea punctulete mici in el. Si inca o diferenta: tortul in care pui doar semintele ramane alb la culoare. Cel in care pui pudra de vanilie se inchide la culoare! Mno.. asta am zis-o asa.. din simpla mea constatare!

No.. crema asta (im)bulinata am pus-o peste blatul de la rece, am intins-o frumos cat mai uniform si apoi am pus-o in congi vreo 30 de minte.
In acest timp am curatat ananasul si l-am feliat ( am un device special pentru ananas), am curatat mango.. si am mai "topit" niste unt de cacao.
Am facut si tura doi de crema ( repetati intocmai instructiunile de mai sus.
Cand a fost gata, am scos tortul de la congi.. Era deja ceva mai ferm, si am asezat cu manuta bucatele de ananas taiate cat mai marunt ( ATENTIE: cam o treime din ananas) . Am acoperit complet crema cu ananas, apoi am turnat al doilea strat de crema.
Am pus din nou la congi si m-am apucat de ultimul strat.. cel invidios de galben. Am procedat asa:
Am pus in blender restul de ananas si vreo 60 ml apa sa fie.. ca sa porneasca blenderul la vale. A transformat ananasul intr-un fel de piure. Am adaugat apoi jumatatea de mango ( am pus doar jumate ca era atat de bun ca am gustat pana am disparut in mod misterios jumatate din el :D)
Am mai adaugat apoi 1 lingura de miere, 1 lingura de ulei de cocos si 5 linguri de ulei de cacao. Am procesat si toate s-au amestecat bine, si a rezultat ca un fel de piure mai lichid. L-am turnat incetinel... dar incetinel, sa nu intre in crema alba si am nivelat usor cu o lingura.
Am pus la congi si i-am urat noapte buna!

A doua zi i-am spus buna dimineata, l-am feliat si l-am ornat cu kiwi, porto, gref, cocos, papaya.. Dap... Deci.. ananas, kiwi, papaya.. sunt fructele cu cel mai mare aport de enzime digestive. Sunt minunate aceste fructe atunci cand va simtiti rau la stomac.. Si sunt ideale cand sunt consumate (simple) inainte de masa! Mirifice.. mirabolante.. si fara indoiala fantasmagorice!!
Tortul a cantarit 2.8 kg ( 12-14 portii) . Materia prima a costat aprox 75 lei. Scump domle.. da bun tare!

Romania in anii 30

Am primit pe email un link ce ducea catre un album pe picasa. De obicei nu stau la discutii si sterg aceste emailuri cu adrese web, ce nu au si cateva explicatii din partea expeditorului. De data aceasta, ceva m-a facut sa dau click si din acel moment am fost (intro)dusa intr-o lume fermecata! Am stat probabil cel putin o ora, admirand fiecare fotografie in parte.. observand toate detaliile.. Apoi probabil ca am mai petrecut vreo 2 ore salvand fiecare poza in parte. Mi-am zis ca este obligatoriu sa am si eu asa ceva in arhiva mea de fotografii de pe net!

Despre vremurile de odinioara ar fi atat de multe de povestit. Dar eu nu am apucat sa le traiesc prea mult. M-am nascut destul de tarziu pentru a prinde toate aceste peisaje neatinse de civilizatie, atmosfera de sarbatoare sateasca, sarbatori traditionale.. Am avut totusi noroc sa cresc putin la tara, la bunicii mei. Am mers cu ei la camp, alergam cu fratele meu prin vie prin calduri naucitoare in timp ce bunicii legau de zor via.. Ne-am adapostit in caruta de ploaia deasa in timp ce calutul ne ducea agale catre casa, pe ulite pline de noroi.. Am fost prezenta cand bunicul meu, acum dus intr-un loc mai bun, a construit in varf de deal un adapost din lut si chirpici. Imi aduc aminte cand a venit furtuna, eram pe camp, si parca cerul se despica in doua chiar deasupra noastra si simteam tunetul pana in ultima celula din corp.. imi tremura sufletul de frica si de admiratie! Cand mergeam la mamaia ( parintii tatalui meu), eram cei mai bucurosi ca ne facea scrancep (leagan), ne invata poezii si cantece, ne spunea povesti. Ne cocea porumb in lapte in soba, pe care il mancam stand pe pragul usii ( ce ne venea pana la genunchi cand eram mici, si il foloseam pe post de scaun) Soba era facuta din lut, si incalzea toata incaperea. Camerele erau mici, dar noua ne pareau foarte mari. Ne jucam si alergam prin toata casa. Mamaia ne satura pe amandoi cu un ou fiert moale si probabil jumatate de mamaliga inmuiata doar putin in galbenusul moale! Ne facea soldatei din bucaturi de mamaliguta, cu un strop de peste si ulei.. si in continua noastra agitatie si alergatura, luam cate o bucatica si taaare buna mai era!

Casa bunicii din Vaslui este neatinsa de timp. A ramas asa cum era cand mama mea era copil. A dormit impreuna cu fratii ei ( 6 la numar) dupa soba, pe o saltea tare din paie. Mancare nu era prea multa, dar niciunu nu se ridica de la masa fara sa se sature! Ziua, mergeau pe camp si mancau grau din spice ( imi povestea mama ca isi faceau ca un fel de guma de mestecat din el), mancau seminte de canepa, porumb in lapte direct din lan.. Mergeau prin vecini, se urcau prin copaci si mancau fructe pana se saturau, sau pana cand erau izgoniti de vecini!
Nu pot decat sa imi imaginez frumusetea acelor vremuri. Mi-ar place sa ma pot intoarce in timp, sa fiu macar spectator al acestor timpuri. Ma intreb de as putea trai asa cum se traia acum 80 de ani... Nu stiu.. dar cred ca mi-ar place sa incerc!

Aceasta evolutie a omenirii nu a facut decat sa ne indeparteze de mama natura.. Ne-a facut sa uitam de unde am plecat.. Sa uitam sa ne bucuram de simplitatea vietii.. de o plimbare desculta prin sat, de un rasarit de soare racoros printre copacii din livada.. Am uitat ca pentru a creste un copil nu avem nevoie de ursuleti de plus si jucarii din plastic.. ci doar de dragoste si afectiune! Copilaria acum inseamna laptop si jocuri pe internet, nicidecum alergat de dimineata pana seara peste dealuri, mers la "furat" de cirese..

Casele de odinioara erau micute, calduroase si atat de frumoase! Cum traiau oamenii atunci fara termopane? Fara centrala termica proprie si baie cu gresie si faianta? Erau mai sanatosi decat acum, rosii in obraji, puternici si cu tarie de munca. Viata era simpla: munceai sa ai ce manca. Nu iti era teama ca iti vei pierde serviciul si nu vei mai avea din ce sa iti platesti rata la banca pentru masina ultramoderna achizitionata! Oamenii stiau pe atunci sa se bucure de natura, de muzica, de D-zeu. Viata de atunci era mai simpla, dar mult mai intensa!

Premergator

Observati copilasul? Ce draguuuuut!

Transfagarasan

Paduri bogate...

Rasnita

Kurt Hielscher ( n. 1881 - d. 1948 ) a fost unul dintre cei mai renumiti fotografi germani, care a devenit cunoscut prin albumele sale fotografice adunate în perioada Primului Război Mondial si în perioda interbelică, inedite la acea vreme. Kurt Hielscher era originar din Silezia . A străbătut mai multe state europene: Spania, Italia, Iugoslavia, Danemarca, Norvegia dar si România. Lucrarea sa despre România este cel mai complex și profesionist album fotografic realizat despre tara noastră a acelor timpuri. Albumul a fost publicat în 1933 și prefatat de Octavian Goga .

Ii multumesc lui Dragos Cristian, pentru postarea acestui album pe picasa. Eu am facut o sumara selectie a imaginilor ce imi plac foarte mult, dar le puteti viziona si descarca AICI
Vizionare placuta va doresc!

Painici din seminte

De-a lungul scurtei mele experiente raw ( altii sunt raw de o viata, eu doar de 2 ani mintenas) am incercat tot felul de turtite, painici, crackersi, sa ma ajute sa imi iau definitiv mintea de la painea din comert. Sincer va spun, inca nu am gasit nimic sa egaleze gustul de paine proaspat facuta, aburinda, si mancata in drum spre casa :))) Mno.. am renuntat sa mai imi impun sa nu mananc paine, pentru ca intotdeauna poftesc si mananc. Dar macar nu o fac zilnic!
Acestea fiind spuse, am simtit rareori lipsa unui substitut al painii. Candva eram topita dupa painicile cu hrisca si nuca braziliana ale Andreei! Dar am facut si eu de cateva ori, si avand mereu mirosul de painici in "coacere" in casa, drept va spun ca mi s-a luat de painici deshidratate o vreme lunga! Chiar definitiva. Le fel se intampla si cu piftelute, pizza raw.. Imi par acum prea grele si nu le mai suport mirosul. Natura imi spune ca este cel mai bine sa nu le mananc asa, ci in cel mai simplu mod cu putinta. Dar nu pot sa fac postari pe blog, explicandu-va cum sa mancati morcov crud gol, floricele de conopida cu sare, etc... Sau as putea.. dar toate acestea, le stiti deja si voi!
Asadar.. intr-o zi imi veni o idee creata de a face niste snack-uri rapide, delicioase si numai bune de rontait. Aveam in minte semintele de floarea soarelui, de dovleac si in auriu. Cred ca stim cu totii cat de sanatoase sunt aceste seminte hidratate ( cele de dovleac ajuta la eliminarea parazitiilor din corp iar cele de in ajuta mult la intestine) Am mers in bucatarie, m-am cocotat pe un scaun verificand stocul din camara si iata ce am strans de acolo:

Ingrediente:
- 250 gr seminte de floarea soarelui
- 200 gr seminte de dovleac
- 75 gr seminte de in auriu
- 50 gr faina de in maro, proaspat rasnit
- 4 - 6 jumatati rosii deshidratate in ulei
- sare dupa gust
- 1 lingura suc de lamaie
- 2 catei de usturoi

Preparare:
Am pus la hidratat semintele de floarea soarelui, dovleac si in auriu, atentie: fiecare in vase separate. Le-am lasat la hidratat peste noapte. Puneti multa apa peste semintele de fl soarelui si dovleac. Iar peste cele de in, adaugati cel putin de 2 ori in plus apa cat sa le depaseasca nivelul. Apa va fi total absorbita de seminte. La 75 gr, puteti adauga linistiti vreo 300 ml apa.
A doua zi, am aruncat apa din semintele de fl soarelui si apoi am adaugat din nou apa.. si cu o sita, am scos afara cat mai multe "camasi" ale semintelor. Le-am pus apoi in robot ( scurse bine) , am adaugat rosiile deshidratate, putina sare si lamaie, si cu functia pulse, am maruntit totul fff fin. . Am pus amestecul intr-un castron.
Am pus apoi semintele de dovleac pe care le-am maruntit mai sumar, lasand bucatele mai maricele printre ele. Le-am adaugat in castron si deasupra am adaugat semintele de in hidratate. Aici nu a mai fost nevoie sa arunc apa, caci a fost total absorbita de seminte.
Am adaugat apoi faina de in, sare, putin piper, si usturoiul foarte bine maruntit. Cu o lingura de lemn am amestecat totul bine.

Pasta aceasta ii atat de buna, ca poate fi mancata si asa, cu lingurita. Daca stau sa ma gandesc bine, de omiteti semintele de in auriu, sau le puneti rasnite, avem un pate de seminte delicios!
Eu am vrut painici, asadar am intins compozitia cat mai uniform si in strat ceva mai subtirel pe o tava de la deshidrator si am format mai apoi cu o spatula patratele si triunghiuri. Am pastrat cateva seminte de dovleac si am ornat separat. Si tot pt ornat am mai folosit seminte de susan.
Din compozitie mi-au iesit 2 tavi si jumatate de painici. Le-am lasat la deshidratat vreo 10 ore.
Cei ce nu au deshidrator, in anotimpul caloriferului ( nov- martie) pot folosi cu succes acest instrument de incalzire a casei. Doar ca trebuie sa improvizeze niste tavi/site peste care sa puna hartie de copt si apoi sa aseze turtitele! Ele se vor face pana dimineata!

Sincer, imi plac tare mult. Sunt delicioase, si de rontzai o painica, sigur mai vrei cateva. Exact cum patesti cu mancatul semintelor :P Addictive, ce mai! Si nu am zis-o doar eu...

Unul dintre marele avantaje ale acestor painici este ca te vor face sa mergi la toaleta foarte repede. Nu vei apuca sa sezi pe tron si sa citesti presa ca treaba va fi rezolvata! Nu te apuca sa rezolvi integrame, ca nu vei apuca sa scrii prea multe cuvinte, si vei sfarsi prin a iesi de la toaleta cu revista in mana si scriind cuvintele gasite pe birou, langa calculator! :))))) Asa is de eficiente painicile astea!
Te pup cu drag, si spor la manufacturat painici!

Tort Mojito style

Dar sa revenim la ducegarii dragi miei, si va rog sa ma lasati si sa imi permiteti sa va indulcesc iata sufletul cu o reteta de tort mirabolanta! Si poate deveni ametitoare de-a dreptul de cresteti cantitatea de rom! :)))
Cum imi venii aceasta idee? Ei bine, avand in minte o bauturica minunata de vara.. ce duce cu gandul la plaje cu nisip alb.. valuri inspumate al unei mari de o culoare turcoaz... cuba.. havana club... rum.. etceteras etceteras..., s-a incropit ideea unui tort racoros, mentos si limeos.. cu putin rom, asa de control!
So.. fusai in Metro de unde am luat nitzcaia menta proaspata. Am vrut sa iau si lime.. dar nu dadeau la bucata, iar cu o lada intreaga chiar nu aveam ce face. So, am luat lime din alta parte. Romul, il aveam de ceva vreme in camara, pe raftul cu beuturi. Obviously!

Ingrediente:
Pt blat:
- 200 gr migdale albe ( pot fi si cu coaja, sau caju)
- 50 gr fulgi de cocos bio
- 2 linguri miere
- 1 lingura suc de lamaie
- 1 lingura ulei de cocos
- 1 lingura ulei de cacao

Crema:
- 500 gr caju hidratate vreo 2 ore
- 15 gr menta proaspata ( o mana zdravana de frunze)
- 3 linguri de ulei de cocos
- 6 linguri ulei de cacao
- sucul de la 2 lime
- coaja rasa de la 2 lime
- sucul de la 1 lamaie
- 5 linguri de miere/sirop de agave
- 4 linguri de rom ( este optional si numai pentru persoanele peste 18 ani) :D

Extra:
- frunze de menta pentru stratul dintre creme ( optional)
- felii de lime, si frunze menta decor


Preparare blat:
Se pun in blender migdalele si se maruntesc cu lama S, tinand apasat functia pulse vreo 10 secunde. Apoi se adauga fulgii de cocos, mierea, sucul de lamaie, uleiul de cocos, cacao si mixam bine. Adaugam vreo 2 -3 linguri de apa sa se lipeasca compozitia intre degete si gata blatul. Luam o forma de tort cu peretii detasabili, punem o foaie de copt pe fund, prindem peretii, apoi rasturnam compozitia din robot si presam uniform cu degetele. Dupa ce am presarat tot, eu iau de obicei o lingura si un castron cu apa si procedez in felul urmator. Umezesc lingura in apa, apoi o folosesc pentru a nivela perfect blatul in forma. Gata prima etapa. Punem forma in congi pana preparam crema.

Preparare crema:
Se imparte cantitatea de caju in doua, caci este prea mult sa il punem pe tot o data in blender. So, luam asa:
250-300 gr caju ( 300 are dupa ce se hidrateaza) si se pune in blender. Se acopera cu apa si apoi incepe sa se proceseze. Se pune 1 lingura si jumatate de ulei de cocos, apoi sucul de 1 lime, coaja rasa de la 1 lime, sucul de la jumate de lamaie, 2-3 linguri de miere, 2 linguri de rom. Se proceseaza bine, pana cand totul devine omogen. De mai trebuie apa, mai adaugati cate putin, ca blenderul sa poata vortexa crema. Ultimul lucru ce il punem in crema sunt frunzele de menta ( jumatate din cantitate) . Pulsam de cateva ori, ca frunzele sa fie maruntite, dar nu dezintegrate complet in crema (sa pastram ideea de mojito, unde avem frunza maruntita in bautura)
Turnam prima parte a cremei peste blat, si apoi adaugam frunze intregi si proaspete de menta de-a lungul suprafetei. Putem pune si lime ( fara coaja si membrane, de avem timp si rabdare)
Punem putin la rece si pornim la etapa a doua de crema. Procedam intocmai ca la primul strat, si dam la rece. Inainte de servire putem servi felia de tort decorata cu felia de lime si menta proaspata!

Ce au zis oamenii despre tort? Au zis ca intr-adevar are gust de bautura Mojito! Ca e buna, racoritoare, mentolata.. Si au zis ca mai doresc! Eram sigura ca va fi foarte bun. Combinatia de lime cu menta nu poate fi decat superba!
Aroma de rom se simte f subtil. De faceti tortul pentru copii, omiteti romul. Ah.. si romul folosit a fost rom alb. Dar puteti pune si rom Captain Morgan, Bacardi sau ce aveti la indemana. Ma indoiesc ca va colora crema in vreun fel.
Sper sa va placa!


PS: tocmai acum mi-am dat seama ce lipsea la felia de tort! O umbreluta decor! Pff... Data viitoare!

Doctor B1 ( din culise)

Ei na, ca o facusi si pe asta! M-a vazut mazeer la TV. Draga de ea m-a mai vazut la tv, pe mix2 Brasov, la emisiunea Norei... dar pe ditamai postul national.. ehe..
Am tot asteptat sa imi gasesc nitel timp liber sa povestesc despre aceasta experienta. Mai nou, sunt destul de ocupata si scriu mai greu aicisha. Nu imi place dar nici imi displace. Nu am timp de unde rezulta ca sunt bizi. Sunt busy facand ceea ce imi place cel mai mult! Adica.. stiti voi.. de-ale bucatariei raw!
Destul cu introducerea, sa ne punem la oleaca de barfa.
Am ajuns la Bucuresti, bla bla.. am fost la Imax la un film.. bla bla... am cautat o bluza ca disperata in mall ATI Cotroceni.. nu am gasit... din nou bla bla..
In ziua cu emisiunea m-am trezit mai de dimineata ( pe la 10, nu va speriati) si m-am apucat sa fac de mancare, sa duc pe platoul de filmare. Zis si facut.. am dres.. pac pac.. gata papa!
Am ajuns la sediul tv pe la 17.40. Am intrat si la scurt timp a aparut un zambet. Apoi persoana. Este vorba de Daniela Lungu.
Daniela este o prezenta adorabila, si nu ai cum sa nu o placi. Parca toata incaperea s-a luminat o data ce a intrat, m-a strans in brate si m-a pupat pe obrajori. O data cu ea, a intrat si Diana, o minunatie de fata. Si ea, la fel de stralucitoare!
Am apucat sa schimbam cateva impresii si in scurt timp intra pe usa Ionut Costin si Serban Vasile. Pe Ionut il stiam din BV, de la o intalnire raw, apoi am mai vb la telefon... Insa pe d-l Serban Vasile, tre sa recunosc ca aveam usoare emotii sa il intalnesc. Cei ce sunt pe Facebook, in grupurile "Sunt sanatos", "tot mai raw" cu siguranta au auzit de dansul. Este un om ce sustine alimentatia raw vegan, insa insista ca mancarea sa nu fie preparata prea mult, ci consumata asa cum ne-a dat-o natura. Este impotriva dulciurilor raw, mancarurilor gen piftelute, etc.. etc... Il apreciez, il stimez si ii port tot respectul. Este putin cam dur in exprimare si desi la inceput nimeni nu il suferea, in timp, toti au inceput sa ii dea dreptate si sa il simpatizeze.
A intrat si dansul in sala de protocol si trebuie sa recunosc ca zambetul dansului m-a cucerit. Foarte elegant, distins, respectuos.. exact cum ma si asteptam de altfel. . Nu am apucat sa vorbim prea multe, dar am aflat printre altele ca de revelion a mancat un strugure si atat.. iar la insistentele persoanei ce l-a invitat, i-a propus sa mearga acasa la dansu peste cateva zile si sa serveasca impreuna o friptura de caine! :)))) Tipic d-l Serban, ce mai!
M-am apucat sa pun in farfurii mancarea si desertul. Si au inceput sa roiasca fetele pe langa mine: ce e aici? dar aici? pot sa gust? Vai.. ce bun e! Duc si la baieti! :))) Am pastrat cat sa am in emisiune si restul le-am dat sa le puna la frigi si sa le serveasca cu totii, mai tarziu. ( nu stiu cat au mai rezistat in frigi:P)
Imediat a aparut si Carla, o minune de fata.. S-a dus repede la machiaj si in scurt timp am intrat in emisie. Desi, sunt oarecum obisnuita cu camera de filmat, trebuie sa recunosc ca niciodata nu am fost in situatia de a fi in transmisie directa, intr-un studio TV atat de modern si complex. Lumini, camere video, decoruri... Toate mi-au luat ochii! Emotiile au fost prezente.. cel putin in prima parte a emisiunii. Apoi m-am mai relaxat.

Ce sa mai povestesc.. timpul a trecut mult prea repede, si nu am apucat sa intram prea mult in detalii. Cand subiectul este interesant si oamenii placuti sunt in jurul tau, parca niciodata nu ai timp indeajuns sa dezbati problema si sa despici firul in patru. Mi-a facut placere sa il ascult pe d-l Serban Vasile. Chiar ne-a facut sa radem si desi nu as fi crezut, povestea dansului seamana destul de mult cu a mea! Despre Ionut Costin, ar trebui mai mult de o suta de postari sa scriu despre pasiunea lui si stilul de viata Ayurveda!

Va las in compania catorva fotografii ( print screen )


Emisiunea o puteti urmari inregistrata aici.


Multumesc Daniela Lungu, pentru invitatie, Carlei si Dianei, si intregii echipe de la B1.

PS: Trebuie sa mai adaug o scurta fraza cu ceea ce s-a intamplat la cateva zile dupa emisiune. O fosta profesoara de matematica m-a vazut la tv si a venit acasa la mama mea si a rugat-o sa ma sune, sa merg pana la dansa acasa, sa discutam in legatura cu cateva probleme de sanatate. Am aflat de la dansa ca sotul sufera de cancer de prostata si ma roaga sa merg la ei sa le dau cateva sfaturi! Cred ca este cea mai mare realizare a mea pana acum.. ceva ce mi-am dorit din tot sufletul.. sa pot ajuta pe cineva in suferinta. Imi doresc din tot sufletul sa fie deshis la minte si sa imi urmeze sfaturile. Imi doresc ca domnul sa isi imbunatateasca mult starea de sanatate, si chiar sa se vindece de cancer. Eu sunt convinsa ca va putea. Depinde doar de dansul, sa fie de acord si sa lupte! Va voi tine la curent! Sunt atat de fericita!!! Si pot zice ca da.. misiunea mea pe Terra, este acum completa! :P

Rawtrospectiva 2011

In noaptea de rev, alaturi de Love of my life!

Lauda de sine, imi miroase-a bine! Serios. Mai ales daca persoana ce se lauda are un stil de viata sanatos si imparte toate bucuriile si descoperirile ei pe un blog adresat omenirii ce are urechi de citit, ochi de mirosit si gura de auzit ! Am zis!
Vreau sa va impartasesc gandurile mele si realizarile din anul ce a trecut. Nu vreau sa o fac pentru a ma lauda (caci a facut mama fata modesta... frumoasa si desteapta, dar tare modesta) ci vreau sa realizati ca totul este posibil, daca va doriti cu adevarat! Daca eu am putut.. si voi veti putea! Garantat!

In urma cu un an, am inceput sa postez aici pe blog retete vegane. Retete facute rapid, cu ingredientele ce le aveam la indemana. Dragostea pentru fotografie a ajutat mult caci am putut reda prin imagini creatiile mele culinare, asa cum aratau cu adevarat in fata mea. Am incercat sa redau cu simplitate si cu talc retetele, ca ele sa nu para greu de facut, sa nu sperie pe nimeni. Recunosc, la inceputurile mele raw, cand gaseam o reteta ce avea mai mult de 5 ingrediente, inchideam pagina si imi luam gandul. Acum lucrurile stau altfel :P. Dar asta doar experimentand vei vedea ca totul este chiar simplu de realizat.

Din ianuarie pana in martie am postat foarte multe retete. Eram si eu intr-o continua "pofta" de a crea, a fotografia si a reda cat mai multe bunataturi crude, asa ca am profitat de acest lucru scriind zilnic cate ceva... Nu am facut acest lucru pentru a deveni cunoscuta, pentru a face cariera s.a.m.d. Sincer. Imi doream sa impart fericirea cu toti. Rasplata o primeam prin multumiri si aprecieri. Sufleteste, eram in extaz!

Am cunoscut o mana de oameni tare simpatici, dornici de cunoastere si gustare a hranei vii. Ne-am intalnit cu drag la Sorin acasa. Am povestit si am ras cu toata pofta!

In luna iunie am fost cautata sa prepar hrana vie zilnic, pentru 30 de oameni. Acest lucru s-a intamplat de-a lungul a 6 saptamani. A fost o experienta fantastica, deoarece am avut ocazia de a interactiona cu oamenii, de a le auzii impresiile, etc.. Am gatit mancaruri ce in mod normal nu le-as fi preparat pentru mine. Tot in aceasta perioada am avut bucuria sa cunosc mai bine o persoana minunata, ce mi-a devenit o prietena de suflet, Ramona Chivereanu. Si m-am imprietenit foarte bine si cu Raluca Manoliu. Ele m-au ajutat la gatit. Si fara ele, nu m-as fi descurcat. Tot in cadrul acestei firme, am cunoscut oameni minunati, cu care mai pastrez legatura. Le multumesc ca au aparut in viata mea! Au fost zile minunate! Detalii aici, aici si aici.

In luna iulie am fost cu iubi meu la mare, la Costinesti. Nu are nici o treaba cu activitatea mea raw, dar a fost una dintre cele mai frumoase vacante din viata mea. M-am simtit ca o liceanca, indragostita de valurile marii, de muzica ce facea toata lumea de pe plaja sa danseze, de forfota tinerilor nelinistiti din jur. M-am relaxat la soare, uitand de tot si de toate, alaturi de cel mai iubit dintre pamanteni, Alinu meu.

In august am fost solicitata sa prepar un bufet suedez pentru deshiderea unui club de wellnes, pt circa 100 de persoane. A fost o provocare ce am acceptat-o fara sa stau pe ganduri. A fost mult de munca, un pic de emotii dar in final, totul a iesit fantastic! Si aici am avut bucuria de a sta printre invitati, citindu-le mirarea si incantarea de gustul preparatelor raw pe chip!

Pe tot parcursul anului, am participat la cateva potluck-uri raw organizate de Ramonica, unde ne-am distrat ca la carte! Aici si aici. Si un potluck organizat de Nelu Muresan. Cateva poze:
Am acordat cateva "interviuri" pe net, ce le puteti citi aici si aici.
In toamna am avut parte de multa activitate in mass media. Am aparut la tv, invitata la o emisiune. Apoi am avut o demonstratie culinara cu degustare. Mi-a fost acordata o pagina in revista 24 fun, unde am un editorial cu si despre mine si retete raw vegan. Am aparut saptamanal in emisiunea "de duminica cu nora", difuzata in fiecare duminica la mix2. Am participat la Terra Madre Day si am aparut la stiri la RTT si in ziarul Buna Ziua Brasov.
Am participat la un concurs de arta culinara in cadrul evenimentului Brasov Business Days, alaturi de cele mai vestite restaurante din Brasov. Am primit o medalie si o diploma de participare.

In data de 11.11.11, am tinut un speech despre viata mea si beneficiile hranei crude. Acest eveniment s-a desfasurat in 11 orase din tara avand cate 11 speackeri, oameni de succes cu cariere remarcabile.

In noiembrie am avut parte de o provocare mare: sa pregatesc dulciuri pentru o nunta. 7 feluri de desert si tortul miresei. A fost o reala aventura, dar satisfactiile au fost mari. Oamenii au fost incantati de dulciuri. Tot cu aceasta ocazie, am vizitat restaurantul Barca si m-am intalnit cu cativa prieteni din lumea raw food.

Am avut parte de un workshop cu copilasi mici, ce au decorat felii de tort, cu distractie si mult interes. Si am inceput sa prepar torturi si dulciuri pentru cei ce le doresc.

Mai presus de toate activitatile enumerate mai sus... sunt insa mesajele primite de la voi, prieteni dragi. Nu exista o bucurie mai mare ca atunci cand deschid un email si primesc multumiri pentru ceea ce fac, scriu. Multumiri pentru ca exist! Imi e greu sa redau in cuvinte ceea ce simt in aceste momente! Sunteti minunati si imi dati energie, putere sa continui.
Tot pe aceasta cale vreau sa multumesc tuturor ce mi-au dorit anul trecut un an plin de realizari, sanatate si fericire. Vreau sa va transmit ca toate s-au indeplinit! Am radiat de sanatate, am stralucit de frumusete, am vibrat de iubire si am realizat ce nu as fi crezut niciodata ca voi putea! Cineva acolo sus, ma iubeste!

Va multumesc si va imbratisez cu toata dragostea!